Dă-i Uni-Versului de Lucru (3)

Tu nu ești singur. Nu poți fi singur. Nimeni nu este singur. Singurătatea este o iluzie. Poate cea mai devastatoare iluzie creată de mintea noastră. I-am putea spune iluzie optică pentru că se datorează în mare parte văzului dar este cu mult mai complexă. Singurătatea presupune existența separării. Presupune că fiecare dintre noi este o entitate separată de Întreg. Însăși cuvântul „entitate” sugerează ceva de sine stătător, ceva delimitat de celelalte presupuse elemente ale Întregului. Tot acest sistem de înțelegere a Uni-Versului este construit plecând de la puterea noastră de percepție a Firii Înconjurătoare prin intermediul celor cinci simțuri ale trupului: văzul, auzul, gustul, mirosul și simțul tactil. Dintre acestea, tot ce ține de cunoașterea și înțelegerea lumii noastre așa cum o percepem în acest stadiu al evoluției noastre, se bazează în proporție de peste 85% pe ceea ce ne transmit ochii noștri.

Dacă ar fi să facem o comparație între lungimea spectrului radiației electromagnetice (cunoscute) și lungimea segmentului acestei radiații pe care ochii noștri o pot „citi” am putea spune că vedem într-o bandă foarte îngustă. Cât de îngustă? Dacă lungimea întregului spectru ar fi egal cu înălțimea unui bloc cu zece etaje, noi am vedea doar ce se află într-un sfert de milimetru din această lungime. Nu cred că ne-am putea face vreo idee despre cum arată de fapt fațada acelei construcții imaginare. Și 85% din tot ce știm, așa cum am spus, cunoaștem prin văz… Cum ar arăta de fapt lumea noastră dacă am putea percepe și prin intermediul ochilor întregul spectru al radiației electromagnetice? Greu de imaginat și de spus dar probabil că am avea o percepție complet diferită și am evolua total diferit. Gândeștete-te cum ar fi să vezi curentul electric, undele radio și cele tv? Cum ar fi să vezi în infraroșu și în ultraviolet? Totul, absolut totul, ar fi diferit. Ar fi atât de diferit pentru noi în acest stadiu al reconectării noastre la Ritmurile Uni-Versului încât nu știu dacă am supraviețui. Oare laptele ar mai fi alb, pădurea ar mai fi verde, cerul și marea ar mai fi albastre? Probabil că nu. Totul ar fi atât de diferit încât nu am recunoaște nimic și cu atât mai puțin pe noi înșine.

Privind mai departe apar și alte întrebări interesante. Cum ar arăta Uni-Versul nostru dacă am putea vedea totul la scară atomică? La nivel cuantic? Ce percepem prin intermediul văzului atunci când privim în jurul nostru pare a fi o sumă de obiecte și Ființe. Privind totul de la nivel cuantic, am mai percepe entități și obiecte separate? Nu putem vedea cu ochii fizici structura profundă a Uni-Versului dar o putem înțelege. Putem aplica această înțelegere în viața de fiecare zi? Sigur că putem. Este doar o decizie a noastră de a aplica ceea ce am înțeles în fiecare clipă a Vieții noastre. De ce nu o facem? Pentru că nu ne-a spus nimeni că „realitatea obiectivă” este o iluzie. Cei din vechime o numeau „maya”, cuvânt care înseamnă chiar „iluzie”. Nu contează dacă Înțelepții de acum cinci mii sau cincizeci de mii sau cinci milioane de ani au ajuns la această înțelegere profundă a Uni-Versului prin experimentare sau au primit de la alte Ființe din Uni-Vers, din Multi-Vers informația prin comunicare directă sau doar accesând Akasha. Ceea ce contează este că Înțelepții din toate timpurile și din toate culturile ne transmit constant aceste cuvinte de folosință. Ce frumos sună! Cuvinte de Folosință. Cuvinte care îți sunt cu adevărat de folos pentru a ridica ochii către Stele, de a privi apoi în Inima noastră și a înțelege.

Cu toate acestea, ne comportăm ca și cum nu am fi auzit niciodată vorbindu-se despre asta. Mintea noastră socială este ocupată aproape în totalitate cu ceea ce a fost și este învățată să facă, cu aplicarea în procesele logice lineare a conceptelor și sistemelor valorice cu care a fost încărcată. Orice încercare de abatere de la conceptele de bază cu care a fost inoculată este imediat anihilată. „Antivirusul” cu care a fost dotată este necruțător. Inima strigă permanent la noi prin mii de emoții dar mintea le ignoră. Am fost învățați că noi suntem mintea și trupul nostru, că unu și cu unu fac doi, că laptele este alb, că o explozie uriașă a creat Uni-Versul actual. Punct. Oare Uni-Versul a apărut ca urmare a unui act terorist… sau este un Act de Creație Inteligentă? Este comod să accepți că „ceva” a făcut „Poc!” și gata, restul este chimie. Dar „ceva-ul” ăla îți poate da mari dureri de cap așa că mai bine nu te gândești la el pentru că te vei întreba cât se poate de firesc și logic: ce este acel „ceva”, cine este acel „ceva”? Pe de altă parte, dacă Uni-Versul a apărut ca urmare a unui Act de Creație Inteligentă, asta înseamnă că pe undeva există un… „Designer”. Un Creator. Tare incomod pentru că nu scăpăm de acel „ceva” Omniprezent, Omniscient, Omnipotent, capabil să creeze Tot Ce Este. Când începi să te gândești la toate astea, începi și să înțelegi că tot ceea ce ai fost învățat să știi și să crezi, să afirmi și să aplici, că toate conceptele, dogmele, normele și conveniențele cu care ai fost învățat să te identifici și pe care ai fost îndrumat să le transmiți mai departe, nu prea mai au consistență, nu prea mai au suport logic, nu mai sunt aplicabile pentru tine.

Te întrebi care este, care a fost acea metodă foarte de simplă prin care te-ai îndepărtat sistematic de înțelegerea corectă a ceeea ce numim Firea Înconjurătoare? Pentru că înțelegi Acum că este ceva foarte simplu prin care te poți afunda în iluzie, prin care te poți identifica cu iluzia, prin care poți propaga la rândul tău, iluzia. Cum am pierdut pe parcursul „evoluției” noastre celelalte simțuri prin care comunicam nemijlocit cu Firea Înconjurătoare? Poate că ceea ce am numit evoluția speciei noastre nu a fost până acum decât o cădere până la nivel aproape subuman, o… involuție. Cu siguranță că, în urmă cu milioane de ani, am fost o specie conectată la Ritmurile Uni-Versului. Puteam comunica nemijlocit cu Întregul, puteam călători până în Miezul Auriu al Galaxiei și încă mult mai departe fără a avea nevoie de vreun vehicul, aveam acces la Întreaga Înțelepciune a Creației. Ce s-a întâmplat? Nu știm. Când vom atinge iarăși acel nivel, vom înțelege. Cu siguranță. Suntem Acum, Aici, la Pieptul Mamei Pământ pentru a face iarăși primii pași către Stele. Pentru a ne reconecta la Întreg. Pentru a ființa în Unime.

După ce ne-am pierdut abilitățile de a comunica nemijlocit cu Întregul, simțurile noastre s-au redus la cele cinci cunoscute azi. Atunci, nemaivăzând practic Unimea, am început să etichetăm tot ceea ce vedeam cu ochii, tot ce gustam, auzeam, miroseam, atingeam. Priveam un copac și îi atribuiam un nume: stejar, ulm, plop, brad, carpen, corn, tei. Priveam o floare și o numeam: păpădie, stânjenel, mac, nufăr, ghiocel, sunătoare, brândusă. Priveam un animal și îl numeam: lup, jder, căprioară, vultur, urs, iepure, râs. Tot ce priveam primea un nume, o etichetă. Apoi am început să numim ceea ce simțeam: bucurie, mânie, tristețe, fericire, ură, gelozie, iubire, însingurare. Numind o floare, te separi de acea Ființă. Nu mai ești una cu floarea pentru că interpui suma cunoștințelor tale tehnice între tine și ea. Și nu mai înțelegi ce-ți șoptește. La fel se întâmplă când numești un animal și la fel când numești un munte, o apă, un loc, un om. Numind totul te separi de Tot. Te însingurezi. Uiți pur și simplu că tu nu poți fi singur pentru simplul fapt că nu te poți plasa înafara Întregului. Că nu există un exterior. Că totul se petrece în Interiorul Unimii. Că nu există niciun fel de separare. Că toți și toate suntem Una. Uiți că nu există singurătate așa cum nici toate etichetările construite de noi nu există decât în planul mentalului colectiv. Uiți că doar în acel plan mai putem comunica unii cu alții și doar prin intermediul etichetelor. Dacă vom pierde și acel plan prin ignoranță, însingurarea va fi totală. Vom fi doar un experiment ratat care va fi reluat în alte condiții pe o altă Planetă Albastră.

Nu mai putem concepe lumea noastră decât prin intermediul celor cinci simțuri fizice pentru că ne-am pierdut temporar, prin involuție, prin deconectare de la Frecvențele Înalte ale Creației, știința de ne valorifica întreaga potențialitate cu care am fost creați. Nu mai știm cum putem cunoaște și înțelege Firea Înconjurătoare și Tainele propriei Ființe în mod nemijlocit, nu mai știm cum să comunicăm cu celelalte Ființe și nici între noi nu mai putem comunica fără cuvinte. Nu mai știm să călătorim printre Stele sau în Miezul Auriu al Lumilor. Nu mai știm să zburăm pe Ramurile Timpului. Acum, suntem în etapa în care facem iar primii pași pe Calea către noi înșine. Ne recăpătăm treptat Puterile cu care am fost dăruiți. Pe măsură ce ne redescoperim și ne reconectăm la Frecvențele Înalte ale Uni-Versului, ne redobândim Cunoașterea și Înțelepciunea. Totul este acolo, în Lăcașul cel mai de Taină al fiecăruia dintre noi. Totul este în Inima noastră. Ne reîntoarcem conștient în Unime cu experiența uriașă a trăirii iluziei separării. În acest fel nu vom mai putea niciodată cădea în uitarea de sine. Nu vom mai uita niciodată ce suntem. Că suntem. Trăirea iluziei separării de Întreg este poate cea mai dură școală a devenirii noastre. Însingurarea este măsura suferinței generată de trăirea în iluzia separării.

Iluzia separării îți poate aduce doar însingurare. Conectează-te la Ritmul Uni-Versului! Privește o floare, un munte, o rândunică, apa unui râu, un om și amintește-ți! Tot ce Tu încerci să separi în mintea ta, te separă doar la nivelul celor cinci simțuri de Întreg. Tot ce Tu unifici în înțelegerea ta, îți apropie clipa ființării conștiente în Întreg. Tu decizi dacă la nivel mental ființezi în Unime sau nu. Inima ta poate ființa doar în Unime.

Paul Buică

Foto: https://pixabay.com/