Un fel de Hipnoză

“Hipnoza” de grup este generată de “formatorii de opinie” - o expresie frumoasă, elegantă aș spune, pentru cuvântul “manipulator”. Adică ce vrea să spună asta? Ca toţi suntem imbecili şi atunci trebuie să vină un “formator de opinie” (poate deveni uşor leader dacă te laşi păcălit) să ne spună ce culoare are laptele şi la ce foloseşte. Ştim şi noi că este hrana viţelului şi că omul este singurul animal care moare ne-nţărcat. El ne spune însă că este doar o resursă. Este un exemplu. Bineînţeles că nici nu s-a gândit la aspectul cu înţărcatul şi dacă s-a gândit, oricum n-ar fi spus-o pentru că nu-şi mai atingea scopul şi nici nu ar mai fi primit arginţii de la angajator.

Partea cea mai “delicată” este că “formatorii de opinie” au interese bine ancorate în materie şi atunci prezintă lucrurile într-un fel care să-i apropie cu fiecare cuvânt expirat de fotoliul de “leader” - adică de conducător absolut.
Şi nu mai contează apoi că orice impunere este o agresiune - oricum, majoritatea din grup au acceptat opinia sa şi aceasta devine automat “normă”. Ceilalţi sunt “rebelii” care nu contează, ei pot fi uşor discreditaţi chiar de către majoritatea normală. Leader-ul nu mai trebuie să intervină. Cine mai ia în consideraţie ce spun ei?  

Aşa se întâmplă de când a apărut ego-ul şi mintea unuia doreşte să domine chiar să ia în posesie mintea altuia sau altora. Cu cât mai mulţi cu atât mai bine. Cum este posibil? Simplu, inoculând false valori care capătă putere de normă. Se produce astfel un fenomen hipnotic din care se iese greu şi cu suferinţă. Sunt puţini cei care sunt dispuşi să renunţe la ceea ce părea adevăr imuabil şi să intre pe nisipurile aparent mişcătoare ale Autocunoaşterii, ale Evoluţiei Spirituale.

Cei care o fac sunt adesea marginalizaţi sau excluşi din grupurile din care fac parte. Dacă te văd colegii de servici de exemplu că vorbeşti cu o plantă, că îmbrăţişezi un arbore, că nu mai mănânci carne (era să scriu cadavre cum zic de obicei), că nu mai eşti în competiţie cu nimeni pentru următorul post superior ce se va elibera curând, spun că ţi s-a întâmplat ceva, că nu mai eşti “normal”. De ce? Pentru că ai ieşit din tiparele cu care au fost inoculaţi, pentru că nu mai operezi cu aceleaşi sisteme de valori.

Specia noastră nu este foarte tolerantă, adică mai deloc aş spune dacă este să privim pe oricare pagină a istoriei, chiar şi a celei oficiale scrise de învingători. Te poţi trezi că vecinul nu-şi mai lasă copilul să se joace cu al tău pentru că nu-i mai plac jocurile violente sau competitive iar el vrea să-şi vadă de mic puștiul sau puştoaica dominându-i pe ceilalţi. Ce nu ştie vecinul este că “a domina” este un semn de slăbiciune nu de putere. Puterea Supremă vine din respectarea Liberului Arbitru al celuilalt şi până nu realizezi asta eşti un om slab iar oamenii slabi doresc întotdeauna să devină formatori de opinie şi leader-i pentru că la rândul lor sunt hipnotizaţi de falsele valori cu care au fost inoculaţi.

Sau poate vecinul nu mai vrea să vă vizitaţi doar pentru că-ţi educi diferit copilul şi s-ar putea molipsi şi al lui de altfel de valori.

Exemplu: acum cincisprezece ani am vrut să-mi transfer copilul la o şcoală Waldorf şi directoarea şcolii generale unde era mi-a spus că nu este de acord pentru că nu este un copil cu handicap…!? Într-o altă ţară probabil că pentru vorbele astea ar fi fost dată afară din învăţământ. Am fost atunci convins că nu a citit nicio carte a lui Rudolf Steiner şi că “vorbeşte pe nas” aşa că am lăsat-o în plata Domnului. Dar “mă roade” şi mă întreb şi azi cum o fi ajuns acea individă directoare a unei şcoli din Bucureşti (Oraşul Bucuriei - asta că să restabilim şi aici Adevărul).

Exista însă un fenomen profund, o sincronicitate care se produce din ce în ce mai frecvent. Este evident că lumea se schimba şi asta se întâmpla uniform accelerat pentru că tot mai mulţi oameni îşi întorc privirea către interior şi văd că acea micuţă Fiinţa le şopteşte ceva diferit, ceva minunat, văd un Miracol pe cale să se producă. Cu cât transmitem mai puternic mesajul de Iubire cu atât flacăra din interiorul fiecăruia devine mai puternică (este ca lampa lui Aladin - toţi avem câte una în Inima noastră) şi chiar dacă mintea, pentru moment, refuza să înţeleagă, Inima deja ştie şi începe să radieze doar Iubire.

Acesta este singurul şi cel mai mare Adevăr, Iubirea pe care o avem în Inima noastră. La cel mai mic semn începe să lumineze totul în jur şi să sfinţească Pământul.

Paul Buică 

Ce este cu adevărat important?

Important este că ne-am născut  Aici şi Acum pe acest Pământ pe care eu îl consider Sfânt. Şi nu mă refer doar la teritoriul pe care au trăit Dacii chiar dacă este uriaş ci la Planeta Pământ. Nu cred în superioritatea unor rase sau etnii, nu cred că peştele mare trebuie să-l înghită pe cel mic. Ideea stupidă că unele Fiinţe sunt superioare altora a fost adusă în lume de teoriile evoluţioniste şi sunt în contradicţie cu unitatea Uni-Versului.

Sunt sigur că deîndată ce vom cerceta mai cu luare aminte istoria Stră-Moşilor noştri, vor apărea şi o mulţime de informaţii numai bune de dăruit copiilor noştri. Sunt o mulţime de site-uri care postează astfel de informaţii dar cred că ar fi interesant de aflat şi promovat lucrurile minunate cu care Dacii au contribuit la dezvoltarea civilizaţiei umane.

Câteva exemple:

G. Constantinescu – inventatorul motorului sonic aflat în prezent la Muzeul Tehnic – aceasta invenţie care are la baza Teoria Sonicităţii a condus la brevetarea tehnologiei forajului sonic de către Ion Basgan. Invenţia este estimată de către experţii germani la 8,4 miliarde dolari. Este aplicată de către companiile petroliere americane.

Nicolae Paulescu a inventat insulina În acelaşi an, medicii şi biochimiştii canadieni Fr. Grant Banting şi Colin Munro au anunţat descoperirea insulinei. Altor savanţi li s-au acordat Premiul Nobel dar prioritatea savantului roman a fost recunoscută după 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei.

Ştefania Maracineanu a fost savanta care a lucrat pentru teza să de doctorat în Franţa, în laboratorul familiei Curie. A descoperit radioactivitatea artificială, fenomen pus în evidenţă prin constanta poloniului. Pentru aceasta epocală descoperire, în anul 1935, soţilor Frederic şi Irene Joliot Curie li s-a acordat Premiul Nobel. Într-un interviu acordat ziarului “Neues Wiener Journal” soţii Curie declarau: “Ne amintim că savanta romana Maracineanu a anunţat, în 1924, descoperirea radioactivităţii artificiale”.

Traian Vuia i-a devansat pe fraţii Wright dar probabil că nimeni nu va recunoaşte asta vreodată. Avionul lui Vuia s-a ridicat prin forţe proprii pe când cel al americanilor era lansat de o catapultă deci, şi din punct de vedere tehnic i-a devansat nu doar ca dată. Ciudat este că acea comisie care a examinat proiectul a concluzionat că este conceput de un nebun dar Vuia nu s-a lăsat învins şi în August 1903 a brevetat invenţia. Pe câmpia Montesson avionul a zburat prin forţe aflate la bord marcând începutul erei aeronautice. Henri Coandă a afirmat întotdeauna că adevăratul inventator al avionului este Traian Vuia. 

Henri Coandă la rândul său a inventat avionul cu reacţie.

La Cotu Miculinti, Comuna Coţuşca din Judeţul Botoşani au fost descoperite cele mai vechi elemente de civilizaţii din lume: harponul de pescuit, lancea cu două tăişuri, ciocanul de minerit şi dovezile locuirii în bordeie.

La Dardu Nicolaescu-Plopsor la Bugiulesti, pe Valea lui Graunceanu, s-a descoperit cel mai vechi schelet de hominid din emisfera nordică. Este vorba de Australoantropos Olteniensis cu o vechime de 1.800.000 – 2.000.000 ani.

La Drobeta Turnu Severin, la Schela Cladovei s-a descoperit cel mai vechi atelier de metalurgie din lume cu o vechime de 8.000 ani.

Pe teritoriile vechii Dacii se afla şi cea mai veche mină de cupru din lume iar cea mai veche exploatare auriferă din Europa se afla în Munţii Apuseni.

Dacii au calculat anul având valoarea de 365,242197 zile – astronomia modernă a stabilit că valoarea este de 365,242198 zile. Sigur că apare întrebarea cum au calculat Dacii şi la ce aplicaţii foloseau milionimile de an?

Tăbliţele de la Tărtăria stabilesc adevărul şi cu privire la locul unde s-a dezvoltat prima scriere din lume – şi-atunci de ce sunt consideraţi Dacii analfabeţi…?

Dacii au mai inventat vagonetul folosit la minerit – descoperit la Brad la minele de aur.

Tunarul dac Orban a inventat tunurile grele.

Petrache Poenaru a brevetat în 1825 stiloul.

Ion I. Irimie a brevetat în 1836 chibritul.

Ioan Romanul a inventat pulberea de tun.

Medicul neurolog Gheorghe Marinescu a făcut în 1897 primul film ştiinţific din lume.

Dragomir Hurmuzescu a inventat în 1894 primul electroscop modern din lume cu ajutorul căruia în 1896 Henri Becquerel descoperea radioactivitatea.

Născut la Alba Iulia, Rudolf Eisenmenger a construit precursorul aparatului de ventilaţie mecanică.

Savantului Norbert Wiener i s-a acordat Premiul Nobel deşi Stefan Odobleja - Dacul din Mehedinţi - a pus bazele ciberneticii.

George Emil Palade a adus contribuţii majore în dezvoltarea biologiei celulare şi a descoperit ribozomii. Pentru aceasta a primit Premiul Nobel.

Nicolae Tesla are o contribuţie atât de mare la dezvoltarea civilizaţie încât mii de savanţi lucrează şi azi şi îi continua cercetările. Un exemplu este fisiunea nucleară. Tot el a pus bazele experimentului Philadelphia condus de Einstein. Prima teleportare a unui foton a fost realizată tot de un urmaş al Dacilor.

În 1912 Aurel Vlaicu a realizat primul zbor din lume cu un aparat metalic.

Herman Oberth din Sibiu a construit primele rachete din lume.

Conraad Haas, şeful artileriei din Sibiu, a construit 17 tipuri de rachete şi prima rachetă cu trepte multiple.

Gheorghe Botezatu a fost primul care a calculat posibilele traiectorii între Pământ şi Lună pentru o navă spaţială – aceste calcule au fost folosite în pregătirea programului Apollo. Tot un roman a fost şeful departamentului tehnic de la NASA cu ocazia primului zbor spaţial.

Lista e lungă şi sper că mulţi din cititori vor contribui la completarea listei^[1] 

.

Ciudat sau nu, cea mai mare parte a savanţilor noştri, a artiştilor, a muzicienilor, a scriitorilor, au emigrat pentru că nu au primit niciun sprijin şi pentru că au constatat că… “nimeni nu-i profet în ţara sa”… oare de ce? De ce nu suntem în stare să ne păstrăm valorile? De ce nu ne respectăm fraţii şi surorile spirituale?

Zicem că suntem vestiţi pentru ospeţia noastră dar fii şi fiicele noastre pleacă pe-aiurea să scrie software de exemplu şi să îmbogăţească alte meleaguri. Cred că pe undeva am rătăcit Înţelepciunea Stră-Moşilor noştri şi chiar dacă ei strigă acum din piatră la noi suntem prea fascinaţi de mărgele colorate ale societăţii de consum pentru a-i auzi. Dar în viitorul nu prea îndepărtat lucrurile se vor limpezi.

Paul Buică

---

^[1] Sursa: www.inventatori.ro 

Fericiţi cei ce se minunează

Odată cu declanşarea revoluţiei tehnologice s-a produs o înstrăinare a omului, atât de mediul planetar cât şi de el însuşi. Experimentarea individuală directă a fost repede înlocuită cu informaţia tehnică citită sau auzită, învățată şi adoptată aşa cum a fost transmisă, fără analizarea ei din punctul de vedere al impactului pe care îl poate produce o acţiune sau lipsa unei acţiuni. Disecarea materiei până la particulele elementare a dus la descoperiri ştiinţifice importante pe care se bazează viaţa noastră actuală (așa o fi...?) dar a făcut Întregul să treacă în uitare. Să nu pierdem din vedere că ştiinţa fărămiţează iar spiritualitatea unifică. Spiritualitatea şi ştiinţa sunt complementare şi nu se exclud în nici un fel dar nici până în ziua de azi acest Adevăr nu este recunoscut decât de cei care doresc cu sinceritate să cunoască, să experimenteze şi să înţeleagă.

Gravele erori produse din lipsa înţelegerii fenomenului vieţii în Uni-Vers, atât la nivel planetar cât şi la nivel individual, au dus la distrugerea unor echilibre subtile ale mediului, la schimbări dramatice ale climei, la extincţia unor specii de plante şi animale ale căror roluri în lanţurile trofice nici măcar nu le cunoaştem şi nu ştim ce impact va avea dispariţia lor în viitor. Omul ca specie este pe cale să-şi degradeze ireversibil casa planetară în care încă mai locuiesc şi alte câteva milioane de specii de vieţuitoare.

Două sute de ani de dezvoltare tehnologică necontrolată şi pusă nu o dată în slujba distrugerii semenilor şi mediului, sunt pe cale să ne arunce în haos. Este momentul să reclădim Armonia pe Gaya, să transformăm acest haos în Cosmos, într-un cămin al ordinii şi Perfecţiunii Arhetipale. Acest lucru este posibil doar dacă fiecare om începe transformarea cu el însuşi.

Stă în puterea noastră, a fiecăruia, să ne reclădim structural, să ne redefinim opţiunile după o scală a valorilor existentă dintotdeauna în mediul planetei, în fiecare fir de iarbă, în forţa munţilor şi leagănul Oceanului, în Lumina Soarelui şi Iubirea tainică a Lunii şi deopotrivă, în Scânteia Divină sălăşluitoare în noi. Este o opţiune şi stă în puterea Liberului Arbitru al fiecăruia să privească înlăuntrul său şi după ce va fi descoperit acolo propria-i Divinitate să aibă curajul să deschidă ochii pentru a o vedea pretutindeni. Abia atunci Viaţa va căpăta o calitate diferită şi vom putea trece pragul Înţelepciunii.

Basmele tuturor popoarelor conţin informaţii despre Fiinţe supraumane sau Oameni Înţelepţi care vorbesc cu animalele, cu plantele, cu pietrele, cu izvoarele. Nu sunt nici pe departe metafore sau ficţiuni chiar dacă suntem tentaţi să le punem aceste etichete. Din păcate basmele şi poveştile au fost înlocuite cu desene animate şi jocuri electronice de un prost gust cumplit, pline de violente, urlete, monştri şi tot felul de pistoale şi tunuri laser. Copiii noştri n-au nici cea mai mică nevoie de aceste produse. Nici adulţii. Unde este Arta? Unde este Frumosul? Unde este Armonia? Unde este actul de educaţie?

În vechime, când avea o problemă de rezolvat, omul se ducea în pădure şi spunea oful lui vieţuitoarelor şi copacilor sau spunea muntelui sau izvorului. Şi răspunsul venea negreşit, nu în cuvinte, ci direct, prin înţelegerea cauzei care a generat problema. Cunoscând cauza o putea îndepărta  şi efectul acesteia va dispărea în chip firesc. În acel timp se cunoştea un Adevăr pe cât de simplu pe atât de ignorat azi: suntem Manifestări ale Fiinţei Unice, suntem o părticică din Întreg, o individualitate care păstrează toate atributele Întregului. Suntem asemenea Uni-Versului: armonioşi, înţelepţi, nemuritori, doar că nu am aflat încă asta sau, mai exact, am uitat-o, furaţi fiind de mărgelele de sticlă ale societăţii de consum.

Poţi face o experienţă simplă. Apropie-te de un arbore care te atrage şi îmbrăţişează-l. Lipeşte-ţi obrazul de scoarţa lui şi închide ochii. Nu întreprinde nimic, fii doar prezent, fii atent. Uită pentru câteva minute de trecut şi de viitor. Oricum nici unul dintre ele nu există în clipa prezentă. Este un bun tratament anti-stress şi nu numai. Natura ne oferă absolut tot ceea ce ne trebuie pentru a trăi în Bucurie, pentru a fi sănătoşi şi pentru a dobândi pacea interioară.

Ori de câte ori ai ocazia, păşeşte cu picioarele goale prin iarbă. Abandonează-ţi grijile acestei mângâieri sincere. Ori de câte ori ai ocazia, pune palmele pe o stâncă şi vei primi forţa muntelui. Intră în apa mării şi marea te va primi ca pe o împlinire, înoată într-o apă curgătoare şi fii una cu curgerea ei. Pune palmele pe pământul gol şi îi vei simţi bătăile Inimii. Este aceiaşi vibraţie pe care ai simţit-o pentru prima dată în pântecul mamei fiind dar pe care mai târziu ai uitat-o. Dezautomatizează-te! Fii un flaut gol pentru a putea permite Naturii să cânte prin tine. Intră în Armonie pentru a fi. Fii prezent în Viaţa Ta şi vei fi prezent în Uni-Vers. Mediul planetar sănătos este singurul medic autentic.   

Experimentează pentru a te a cunoaşte. Viaţa ESTE şi se întâmpla permanent. Uni-Versul musteşte de Viaţă şi de Bucurie. Numai oamenii sunt încruntaţi şi afişează fețe lungi. Suntem în pericol să ratăm cel mai spectaculos miracol al Uni-Versului: propria existenţă.

A zecea fericire sună astfel: Fericiţi cei ce se minunează, pentru că ei vor primi Lumina!
Chiar dacă a fost scoasă din textul oficial, Adevărul a ajuns pe căi neștiute la noi.

Paul Buică

Pitici morocănoşi

Să mai spunem câteceva despre profesionalism, ego şi “pitici morocănoşi”.  

Ego-ul vrea cu orice preţ să i se recunoască profesionalismul pentru că el este în competiţie cu toată lumea: cu colegii, cu soţul/soţia, cu copiii, cu cei pe care îi numeşte prieteni, cu şefii. Ego-ul vrea tot timpul să fie “băgat în seama”, “să iasă în faţa”, “să fie în prim plan” şi asta îi reuşeşte perfect faţă de alte ego-uri dar ego-ul nu este nici perfecţiune nici profesionalism ci ignoranță. 

Un artist nu poate crea o adevărată operă de artă până ce nu devine un flaut gol şi astfel Divinul să se poate exprima prin mâinile lui, prin cuvintele lui. Până atunci arta sa va fi nevrotică pentru că va exprima propriul ego și nu Divinitatea. Sigur, va fi foarte apreciată de alte minţi nevrotice. La fel cu profesionalismul generat de ego, acest tip de artă va fi stressantă, nevrotică, generată de spaimele propriului ego al artistului de a nu se clasa pe cea mai importantă poziţie şi de a nu fi recunoscut. De aceea există atât de mult stress în lume, în mai toate domeniile de activitate şi stress-ul are o singură cauză: ego-ul. 

   

Un adevărat profesionist renunţa la ego şi lasă Intuiţia să-l îndrume. În creştinism asta se numeşte “a face Voia Domnului” (nu voia ego-ului), adică, în traducere, a fi în Armonie cu Creația, a ființa pe Frecvența Iubirii. Atunci abia, cel care îşi cunoaşte foarte bine meseria sau profesiunea reuşeşte să creeze acel spaţiu, acel vortex interior prin care Divinul se poate face auzit prin Darul Intuiţiei şi se traduce în decizii şi acţiuni benefice. Dar trebuie să renunţe definitiv la ego, altfel, nevroza pe care o generează permanent îl va ucide într-o zi. Nevroza este dizarmonia omului în raport cu Firea Înconjurătoare. Sunt îngrijorat de “profesioniştii” ce se exprima prin ego şi care fac declaraţii de Iubire pentru că probabil, este tot o manifestare a minţii încrâncenate şi nu a Inimii.

Perfecţionismul generat de ego este calea către dezastrul omului, catre ratarea cunoaşterii propriei Naturi Divine. Perfecţionismul Divin se naşte în om prin conştientizare. Când înţelegi că Intuiţia ta este un Dar, că deciziile luate astfel sunt cele în Armonie cu Divinul pentru că îşi au originea în Intenția Divină, când înţelegi că trebuie să te abandonezi Divinului pentru a se putea exprima şi crea prin tine, când înţelegi că trebuie să renunţi la ego pentru a merge mai departe atunci eşti aproape Acasă.

Oamenii, chiar cei care au pornit pe Calea către Lumina, uită uneori ceea ce sunt şi pentru un scurt timp iau atitudinea unor “pitici morocănoşi” când sunt criticaţi de ego-uri din organizaţia unde lucrează. Nu uitaţi că dacă cineva se poartă aşa cum nu vă place cu voi este problema lui nu a voastră dar mulţumiţi-i din Inimă pentru că este un semnal care vă îndeamnă să priviţi către interior. Dacă apare o astfel de situaţie înseamnă că Oglinda voastră reflecta încă în exterior ceva de care nu ştiaţi că există în Interior. Găsiţi ceva-ul şi scoateţi-l de-acolo pentru totdeauna.

Abia când ego-ul dispare complet Divinul se manifestă deplin şi noi ajungem Acasă, ne unim pentru totdeauna cu Oceanul de Lumina din care am fost creaţi şi închidem cercul Iubirii Divine devenind o Stea sau poate o întreagă Galaxie. Pentru că abia atunci Legea Gratiei Divine face ca Legea Gravitaţiei să nu mai aibă nicio putere asupra noastră.

Cineva întreabă: “de ce urmăm turma când de fapt vrem să fim trataţi distinct, în mod individual, cu calităţile noastre particulare?”

Divinul creează doar individualităţi, nu există oameni identici, animale identice, flori identice, stele sau galaxii identice. Dumnezeu nu este o linie de asamblare de mecanisme vii identice. Aceasta este frumuseţea Creaţiei şi de aceea o numim Creaţie. Un prototip este o creaţie dar un automobil de serie este doar un produs care poartă însemnele Creaţiei, amprenta designer-ului şi are caracteristicile tehnice înscrise în Proiectul Tehnic. Orice produs are în el ceva din Spiritul Creatorului, ceva din munca inginerilor proiectanţi şi ceva din dăruirea şi profesionalismul lucrătorilor care l-au asamblat. Numai o categorie din participanţii la proiect nu poate scoate produsul pe piaţă. Noi toţi suntem Împreună-Creatori ai Uni-Versului şi astfel, Creaţie continuă la Infinit. Şi Copacul şi Căţelul şi Muntele şi Oceanul şi Aerul şi Norul şi Quasarul şi Soarele şi Galaxia sunt Împreună-Creatori ai Uni-Versului.

Dacă nu vrem să fim trataţi că un „serial number” dintr-o turmă, fie ea organizaţie, cerc de cunoscuţi, asociaţie profesională sau oricare alta, atunci trebuie să nu ne comportăm ca un „număr” ci ca o Fiinţă. Dacă ne comportăm ca un produs de serie atunci Uni-Versul răspunde dorinţei noastre şi ne creează ceea ce noi cerem cu vehemenţă să observe lumea când ne priveşte: un produs de serie. Încearcă să te detaşezi de poziţia de a fi o piesă de schimb pentru sistem. Fii Om! Om Solar!

Aici intervine însă ego-ul care se deranjează tare dacă nu eşti tratat aşa cum s-a format el şi cum înţelege el lumea mică în care se mişcă. Dacă cei cu care intri în contact nu văd în tine un produs de serie ci altceva, pentru cei mai mulţi devii o ciudăţenie şi se ştie, ciudăţeniile stau la zoo, la balamuc sau în laboratoare. Ego-ul „cugetă”: „ce-o să zică vecinii dacă mă văd în fiecare dimineaţă că salut Soarele în loc să citesc la cafea raportul şedinţei de ieri? Dacă mă întreabă ce răspund? Dar dacă mă întreabă ce cursuri de perfecţionare am mai absolvit? Dacă au apărut expresii noi în „afacereză” pe care le-am scăpat pentru că am preferat să las Meditaţia să coboare în mine decât să aud un lector (cititor de cursuri) sporovăind diverse? Şi totuşi Soarele este infinit mai important decât orice curs. „Dar vecinii mei sunt „corporate” şi mă vor izola... mă vor privi chiorâş... nu vor mai lăsa copilul lor să se joace cu al meu... oricum, al lor este, se poartă ca un adevărat „viitor corporatist”... aşa l-au educat... O, Doamne! – ce mă fac...!? Şi Soarele este atât de chemător... îi simt atingerea de Iubire... îl simt luminând chiar din Inima mea... ”

Ego-ul este cel care are probleme nu Fiinţa. Dar dacă renunţi la ego atunci se va produce un Miracol. Alte ego-uri se vor depărta de tine către marginea uraganului iar altele se vor apropia. Dacă tu începi călătoria către Centrul Fiinţei Tale vei cunoaşte alţi şi alţi oameni minunaţi care au pornit la fel cu tine către Divin, către Lumină. Aceştia vor vedea în tine Fiinţa şi atitudinea lor va fi diferită. Te vei simţi în sfârşit Om, nu o piesă de schimb pentru sistem. Avem cu toţii în ajutor pe acest drum o unealtă minunată: Oglinda. Viaţa noastră cu tot ceea ce conţine este Oglinda Interiorului nostru. Ne arată cu precizie ceasornicărească unde trebuie să intervenim pentru a dobândi ceea ce ne dorim. Este minunat, este un Miracol al Creaţiei dăruit de Creator fiecărui Om.

Paul Buică

Creatorul iubeşte Bogăţia

Nu este nimic rău în a fi bogat. Nimic imoral. Nimic nereligios. Priviţi Uni-Versul, este un simbol al Bogăţiei. Creatorul iubeşte Bogăţia, El a creat trilioane de galaxii fiecare cu sute de miliarde de stele fiecare având un număr greu de imaginat de planete. De fapt, numărul obiectelor create este infinit pentru că după cum putem vedea cu ajutorul telescoapele spaţiale, Creaţia continuă la nesfârșit.

Doamne-Doamne nu şi-a luat liber nici de Paşte nici de Crăciun şi lucrează şi în weekend. A lucrat chiar şi în noaptea de Anul Nou, te asigur. El continuă să creeze cu Bucurie Divină alte şi alte corpuri cereşti, forme de viaţa, energie.

Pe Pământ sunt câteva milioane de specii de plante şi animale şi în fiecare zi se descoperă noi specii. Dumnezeu nu a creat o singură floare ci milioane de specii de plante, nu un gândăcel ci câteva milioane de specii de insecte. Şi toate sunt perfecte, fiecare este un microunivers miraculos, fiecare interacţionează cu întregul Uni-Vers, fiecare este un Dar de Iubire. Este bine să învăţăm să privim cu ochii noştri fizici şi spirituali şi să ne dezobişnuim să lipim etichete fabricate de alţii.

Toate acestea mie îmi spun că Doamne-Doamne iubeşte Bogăţia. Şi dacă Cel Perfect ne dă un astfel de exemplu, nu cred că sărăcia este o opţiune pentru nicio fiinţă umană. Lucrurile nu stau însă deloc aşa şi există miliarde de oameni care-şi duc viaţa de pe o zi pe alta, există încă oameni care mor de foame în timp ce alţii îşi etalează bunurile materiale şi cochetează pe la baluri cu strângerea de fonduri în scopuri de binefacere. Cât la sută din averea lor o dăruiesc? 

Pe mine nu mă interesează cum şi-a dobândit fiecare averea sau cum o cheltuieşte, asta este problema fiecăruia când se priveşte în oglindă. Sunt convins că există zeci de milioane de oameni de afaceri oneşti care muncesc din greu să-şi menţină pe linia de plutire mica firmă de familie în care lucrează câţiva angajaţi şi că fac eforturi să nu-i concedieze când lucrurile merg mai greu.

Altceva cred că este important de conştientizat: tot ceea ce posezi te posedă. Problema nu este că deţii active, bani, bijuterii sau obiecte de artă. Problema este să nu te identifici cu acele valori. Este necesar să rămâi detaşat pentru că numai astfel îţi păstrezi libertatea, numai astfel rămâi o Fiinţă Umană, rămâi Tu Cel Curat, aşa cum te-ai născut şi aşa cum vei pleca spre alte existente.

Se spune că Alexandru Macedon, grav bolnav fiind, a primit Lumina în ultima zi a vieţii sale, pe drumul de întoarcere către casă. El a cerut să îi fie lăsate mâinile afară pentru a înţelege astfel fiecare din cei care-l vor însoţi pe ultimul drum că nu a luat nimic cu el din cel mai mare imperiu care a existat vreodată. El a înţeles că nu poate poseda de fapt nimic, că Uni-Versul i-a pus oricum la dispoziţie tot ce există fără ca el să ceară măcar acest lucru şi că nu era nicio nevoie să facă vreo campanie militară pentru că  avea deja Totul din prima clipă a vieţii. 

Toţi primim Totul din clipa în care ne naştem, este un Dar doar că nu înţelegem asta şi până nu ne spune cineva, pur şi simplu nu vedem Darul, nu-l percepem.

Dacă din raţiuni mai înalte decât putem noi să înţelegem acum, dispunem din start de mai multe resurse intelectuale, materiale, de o familie care are posibilitatea să ne asigure o educaţie complexă şi avem un traseu mai bun decât al altora în viaţa este pentru că avem ceva de făcut cu aceste Daruri în beneficiul celorlalţi oameni, mai puţin hăruiţi în această viaţa. Dacă putem crea o afacere şi crea locuri de muncă, dacă avem idei şi descoperim sau inventam ceva este pentru că am fost aleşi să primim aceste idei, am fost aleşi să avem puterea de munca să conducem o companie sau să ocupăm un post important, decizional într-o companie. Şi am fost aleşi pentru a avea posibilitate de a dărui şi celorlalţi. Am fost aleşi pentru a avea mai lesne acces la Cunoaştere pentru a o dărui mai departe, am fost aleşi pentru a mişca lucrurile. Şi am fost aleşi pentru că avem mai multe şanse de a materializa acea idee primită. Dacă nu reuşim, atunci altcineva va primi şi materializa ideea. Materializarea se va produce oricum. Aşa funcţionează Creaţia.

Pentru asta însă trebuie să renunţăm la ego. Nu-i uşor. Ego-ul este cel care ne facem să ne credem superiori altora, să punem etichete, care ne face să ignorăm suferinţa altora, să ne facem că nu vedem că încă sunt oameni care nu au ce mânca în timp ce noi aruncăm în fiecare zi la groapa de gunoi mii de tone de alimente care pot fi procesate, uscate şi transformate în îngrăşăminte naturale şi dăruite unor ţări sărace. Apropo, acum se numesc țări emergente pentru că ne este jenă de ceea ce am generat. Jena planetară este un început pentru schimbarea situaţiei.

Ce altceva dacă nu ego-ul te face să dormi liniştit ştiind că şi un singur copil din lume a adormit flămând şi nu se ştie dacă se va mai trezi mâine? Bogăţia este bună când este folosită în beneficiul tuturor, când plus valoarea pe care o produci pentru că ai fost dăruit, menit să faci asta aduce un bine în lume, când nu eşti ataşat de bunurile materiale ci de nevoia imperioasa de a ajuta, de a dărui, de a alina.

Dacă un singur copil din lume a adormit în seara asta flămând, bogăţia ta este de prost-gust. Ține minte asta!

Paul Buică

Curățenia de Primăvară

Există o tendință către proprietate, către acumulare care ne creează iluzia bogăției. Nu ne mai ajunge o singură locuință, nu ne mai satisface locuința în care trăim, dorim să cumpărăm cât mai mult pământ (de parca n-ar fi tot aici și peste cinci miliarde de ani), să ne construim case la munte, la mare, la bunici, la parinți, oriunde. Alte și alte case. Simțim că este important ca numărul proprietățior noastre să crească și dacă reușim, ne simțim importanți și ne lăudăm cu ce deținem, cu fiecare prilej. Uităm că dorința de proprietate ține de mental și nu de Ființă. Uităm că, de fapt, ceea ce posezi te posedă.

Locuințele permanente sau de vacanță sunt tot mai mari, mai costisitoare, mai complicate, au sisteme de protecție, o persoana din zona se ocupă de grădină, de câine, de bolta de viță, de garaj, de mici reparații, de curățenie. De fapt, este persoana care trăiește în acea casă o mare parte din timp. Noi suntem doar musafiri pentru că trebuie să muncim din greu pentru a putea întreține casa iar cheltuielile par a nu se mai tremina niciodată. Și este imperios necesar să plătim cum se cuvine omul angajat să ne întrețină casa pentru ca noi, cei de la oraș trebuie măcar să mimăm că suntem bogați și prin asta, aparent superiori.

Alocăm proprietăților noastre resurse energetice dar și personale - de fapt, consumăm resurse fizice prin efortul pe care îl facem pentru a le întreține și resurse psihice, emoționale, comportamentale (trebuie să te porți într-un fel, nu!?). Așa că proprietățile noastre ne imping să producem tot mai mult pentru că trebuie să întreținem iluzia care consumă tot mai mult. O vorbă veche spune că „o casă mare te scoate din casă” pentru că ai nevoie de mai mulți bani pentru a o întreține și a o putea păstra locuibilă decât o casă mică așa că, devine doar un dormitor costisitor - în rest, doar muncă. Ca să produci mai mult trebuie să-ți mai iei vreo doua masterate, un doctorat, mai faci o facultate, mergi la training-uri și te „relaxezi obligatoriu” la team-buiding-uri. N-ai cum lipsi.

Am auzit uimit că unii își planifică viața, excursiile, procreerea copilului de care oricum nu se vor ocupa ei și se vor mira când îl/o vor auzi că-i spune bonei „mami” și că recită texte de reclame idioate. Dar va ști engleza / afacereza / slang, ceva argou și jargon autohton - tot mai bogate, dominante, suculente, omniprezente. Oricum, este și copilul un obiect care îți asigură un „status”, este un criteriu, o bifă în Planul Vieții, un produs al societății consumiste, de fapt doar o piesa de schimb pentru sistem.

Este bine totuși să creștem oameni, individualități, nu să producem și să cultivăm / educăm piese de schimb. Să procreezi un copil pe care ți-l cresc și ți-l educă alții după bunul lor plac este cel puțin un act inconștient. Constați că a terminat facultatea și nici nu ai avut timp să-l cunoști prea bine. Și intră și el în mașina de tocat vieți a sistemului: masterate, doctorate, training-uri, team building, credite la banci, planificarea vieții, apartament la bloc, copii, schimbat mașina, plătit bona, construit / cumpărat casă de vacanță și toate celelalte. Asta în cazul fericit în care instinctual s-a ținut departe de manele, droguri, politică, prostituție, secte.

Un cunoscut mi-a spus că și-a atins „target”-ul, că a facut cei doi copii până la treizeci de ani în conformitate cu Business Plan-ul vieții sale. Mă întreabă un alt prieten în data de 15 Martie: „mergi pe 27 Octombrie la Bușteni?” Asta da intrebare fără rost! Eu nu știu ce fac peste cinci minute, cu atât mai puțin în Octombrie. Era să-i raspunde ca-n Caragiale: „Amice, esti...” dar nu, oamenii sunt minunați dar complet hipnotizați de ceea ce au primit pe toate canalele educaționale și informaționale.

Ești tentat să spui că ai intrat într-un cerc vicios pentru că produci bani pentru a cumpăra resurse, consumi propria energie pentru a o înmagazina în aceste proprietăți dar de fapt, ești într-o spirală descendentă care te ține în materia densă. Mai mult decât atât, indiferent că avem o casă sau mai multe, suntem tentați să le transformăm în depozite de obiecte. Dacă ai curajul să iei o agendă și un creion și să notezi toate obiectele din casă așa cum fac gestionarii inventarul în magaziile lor, vei avea o surpriză interesantă: deții câteva mii de obiecte chiar și într-un apartament de bloc cu două camere, din care folosești efectiv foarte puține. Cum este posibil?

Dupa ce ai inventariat și ai întocmit lista cu toate obiectele tale, încearcă:

Exercițiul nr. 1

1. Încercuiește-le pe cele care sunt uzate și sigur nu le vei mai folosi - sunt de aruncat. Acestea vor fi duse la conteiner-ele pentru materiale recuperabile și vor fi preluate de către serviciile de salubrizare. Din fericire, Primariile au început de ceva timp să planteze astfel de conteiner-e prin orașe.

2. Subliniază-le pe cele de care nu ai cu adevărat nevoie dar care mai pot fi folosite de altcineva. Sunt cele pe care urmează să le dăruiești. În mod sigur vei găsi persoane care au nevoie reală de acestea. Trebuie doar să te preocupe subiectul.

3. Bifează-le pe cele care sunt foarte bune dar de care te poți dispensa pentru că le folosești foarte rar. Exemplu: obiecte vestimentare pe care le-ai îmbrăcat o dată sau de două ori. După ce le dăruiești sunt sigur că nu le vei simți lipsa.

4. Și acum, partea cu adevărat „grea”: dăruieste obiecte foarte bune, pe care le mai folosești încă dar tot mai rar pentru că ți-ai cumpărat altele mai frumoase și / sau mai performante. Știi câți oameni au nevoie de un obiect pe care tu îl ții pur și simplu depozitat undeva și ei nu și-l pot permite?

După acest prim exercițiu vei constata că nu ai renunțat la prea multe obiecte așa că... reia procedura de mai multe ori până reușești să păstrezi doar strictul necesar. Este foarte plăcut să constați că, de fapt, ai nevoie de foarte puține obiecte dar ca să reușești trebuie să fii ferm(ă) cu tine. Să nu te lași copleșit(ă) de emoțional. Trebuie să știi că nouazeci la sută din cumpărături le facem emoțional și nu reprezintă strictul necesar. Pe asta se bazează succesul marketing-ului și reclamelor, pe slăbiciunile noastre emoționale. Așa a apărut consumismul atât de dăunător mediului planetar. Este uimitor cum suntem capabili să muncim multe ore pe zi pentru ca apoi să risipim cu entuziasm și să ne transformam casele în depozite.

O locuință-depozit generează o presiune vizuală, psihică, comportamentală care ne accentuează starea de stress. Este greu de întreținut, este obositoare, inconfortabilă. Obiectele cu adevărat necesare dispar „în peisaj” și le căutăm printre celelalte. O locuință aglomerată înseamnă o risipă de energie. În schimb, o locuință cu o arhitectură integrată în mediu, construită din materiale naturale, în locul potrivit ș deveni uni care conține obiectele strict necesare, poate deveni un Camin. Am fost învățați să fim consumiști, să cumpărăm mult pentru că producem mult și nu pentru că ne este necesar mult. Este o iluzie întreținută cu grijă prin tehnici subliminale specifice de artizanii și beneficiarii totodată ai societăților de tip consumist.  

Amintește-ți de bunicii care purtau o pereche de pantofi ani la rând. Lucrurile erau de calitate și ei le purtau cu respect pentru Meșterul care le-a facut și cu mândrie. Bunicii noștri apreciau fiabilitatea. Își aminteau de Meșter  ori de câte ori se încălțau, îl recomandau și-l lăudau. Și, n-au trecut nici măcar o sută de ani de atunci... Nu știu dacă putem avea aceiași atitudine azi când cumpărăm un obiect și imediat mergem la service, facem contracte post-garantie, etc. Parcă totul a luat-o razna. Pentru bunicii noștri, profesionalismul și cuvântul Meșterului erau cea mai sigură garanție.

Ochilor noștri le plac spațiile largi, simple, deschise, armonioase. Amintește-ți ce odihnitor este să privești marea sau piscurile din depărtare. Amintește-ți ce odihnitor este să privești pădurea, un câmp înflorit, o cascadă. Privește cerul, miliardele de stele și Galaxii! Simți cu adevărat că faci parte din Acest Uni-Vers, Aici și Acum. Că ești o picătură din Oceanul Infinit care se vede pe Sine și percepe Profunzimea. Înțelegi că Uni-Versul (Divinitatea) nu are exterior.

Obiectele generează cascade de gânduri pentru că au înmagazinată în ele foarte multă informație ce reverberează în jur și distorsionează câmpurile și mai cu seamă bio-câmpurile Ființelor. Au reținut practic toate informațiile din preajma lor, toate amprentele energetice ale tuturor celor care le-au atins și le-au transferat astfel informații (forme-gând / energii inscriptionate) din existența lor. Obiectele preiau vibrațiile din jur și pe cele induse conștient sau nu. Este foarte important să știm cui au aparținut, de ce meșteri au fost fabricate.

Am convingerea că obiectele vechi sunt pentru muzee nu pentru locuințe. Unii oameni păstrează tot felul de antichități despre care nu știu mare lucru. Ca exemplu, pentru nimic în lume nu aș ține în casă un pumnal etrusc sau un cuțit din obsidian folosit la sacrificii - recunosc că sunt obiecte extreme dar sunt colecționari care se dau în vânt după așa ceva și cheltuiesc sume uriașe pentru a le obține. Chiar și cuțitul cu care bunicul tăia  porcul l-am „externalizat”. Sigur că și un obiect banal ar fi putut fi folosit cândva în alte scopuri decât cele pentru care a fost confecționat, nu trebuie să devenim obsedați de aceste idei dar este bine să folosim obiecte noi și să renunțăm la „amintirile / moștenirile de familie”.

Cele mai frumoase obiecte sunt cele construite cu dăruire de oameni cu îndemânare și „chemare” pentru meșteșuguri. Poate că nu sunt perfecte dar poartă în ele și radiază o savoare inegalabilă. În fiecare casă ar trebui să existe măcar câteva obiecte confecționate de cei care o locuiesc. Obiectele confecționate cu Iubire și din Iubire aduc Armonia și Pacea în fiecare loc în care se află și sunt mai greu de „inscriptionat” cu forme-gând și vibrații de joasă frecvență pentru că sunt protejate de câmpul generat de vibrația benefică a creatorului lor. La rândul lor amplifică energia primită și generează protecție pentru locul și / sau persoanele cărora le-au fost destinate.

Așa-i că te simți bine când îmbraci puloverul împletit de bunica și dăruit de ziua ta? Este ca un terapeut la purtător. Chiar asta este... pentru că bunica, în timp ce-l împletea a pus în el Iubire. A împletit Iubire. Iar lâna a fost toarsă cu Iubire și „des-cântată” cu doine vechi de când lumea. Poate că lâna înțeapă puțin dar nu are fire sintetice și puloverul, sigur nu este „chipat” (cipat). Mai gândește-te la acestea și precis vei mai scapa de niște obiecte din casă și îi vei mulțumi în Inima ta bunicii pentru că te-a învățat să folosești andrelele și iglița.  

Tehnologia, noile descoperiri sunt utile și dezvoltarea lor ne va scăpa în viitorul apropiat de societatea actuală bazată pe bani. Atâta timp cât vom folosi bani pentru servicii, producție, schimburile de mărfuri și informații, pentru orice, fie ei de hârtie sau virtuali, atâta timp cât vom cuantifica valoarea muncii, obiectelor și serviciilor în cifre, vor exista interese și implicit, conflicte, dorință de dominare, de putere, de acumulare peste necesitățile firești. Trebuie să depășim urgent acest stadiu primitiv de relație interumană și să construim o societate armonioasa. Odată eliberați de teroarea producerii banilor oamenii își vor putea elibera puterea infinită a imaginației pe niveluri la care nici nu le putem bănui astăzi și își vor putea valorifica întregul potențial cu care s-au născut.      

Renunțarea la obiectele care nu ne trebuiesc cu adevărat este un prim pas către Armonie. Vă las plăcerea de a exersa, de a descoprei această Bucurie în familie, cu prietenii, cu colegii. Și într-o familie mai mare numită societate.

Paul Buică

X Știri pe care nu le vezi la „Știri”

De ceva timp a apărut o expresie în vocabularul prezentatorilor de știri: „urmează imagini care vă pot afecta emoțional”. O întrebare firească își caută în acest context răspunsunsurile: „dacă imaginile pe care le difuzează ne pot afecta emoțional, atunci de ce le difuzează?” Cautând răspunsuri acestei întrebări, am ajuns să mă întreb care este scopul jurnalelor de știri, ale discuțiilor televizate cu „formatorii de opinie”, ale existenței unor emisiuni „de divertisment”, al difuzării filmelor „de acțiune”? - în traducere directă: filme cu conținut violent. Care este rolul acestor formate de emisiuni și a conțuntului lor? Care ar trebui să fie rolul real al televiziunilor în societate și în viața noastră? De ce tot mai mulți oameni închid pentru totdeauna televizorul? Oare lumea reală este cea care ne este prezentată la Știri?

În lumea reală se petrec lucruri minunate de care deși bănuiești că există nu ești informat. Prezentatorii de Știri ar fi nevoiți să schimbe expresia de mai sus cu una de genul acesta: „urmează imagini care vă vor încânta sufletul”. Hai să vedem care sunt „Știrile” difuzate și care este realitatea:

1. „O casă a ars în întregime după ce... și toți cei patru locatari...” vs „Șapte milioane de familii din țara noastră se bucură de această dimineață minunată a începutului de primăvară...” Incendiile sunt devastatoare pentru cei implicați dar nu sunt definitorii pentru societatea noastră. Sunt accidente care au cauzele lor materiale și spirituale. Propagând imaginile dezastrului se induc, se activează în noi și se hrănesc matricele emoțional-informațional-energetice ale acelor evenimente. Se formează astfel o potențialitate ce poate, în condiții asemănătoare, să producă efecte asemănătoare.

2. „Asupra unui elev au fost găsite etnobotanice și urmează să fie internat...” vs „Ne incântă în fiecare dimineață acești copii frumoși care merg la școală cu bucurie...” Cei mai mulți elevi din țara noastră nu se droghează, nu vând droguri în școli și nu sunt duși în arestul Poliției sau condamnați. Pentru sunt promovați infractorii? Majoritatea elevilor merg la școală în fiecare zi și se străduiesc să-și creeze un fundament informațional și o profesiune sau o meserie. Olimpiadele școlare au adus mai multă faimă României decât toți politicienii din toate timpurile. De ce Olimpicii noștri nu sunt prezentați decât succint uneori la știri și nu în emisiuni ample?

3. „Un șofer în stare de ebrietate a intrat cu mașina într-o benzinărie și a provocat...” vs „În această zi minunată, trei milioane de mașini circulă corect pe șoselele țării....” Cele mai multe Știri sunt despre accidentele rutiere. Ai impresia că doar asta se întâmplă la tot pasul deși nu este deloc așa. Pentru ce se creează această impresie de țară devastată de accidente rutiere și de șosele pline de morți?

4. „O femeie a fost dusă cu elicopterul la spital după ce... și a fost necesară intervenția medicilor pentru a aduce pe lume...” vs „O mie cinci sute de femei au născut astăzi în mod natural, prunci frumoși și sănătoși. Mamele se simt excelent și abia așteaptă să...” Marea majoritate a femeilor nasc firesc, pe cale naturală. Toate „vedetele” nasc prin cezariană. Ai putea trage concluzia că au toate o slăbiciune a trupului sau vreo afecțiune din naștere care le împiedică să aducă pe lume prunci așa cum este firesc să o facă. Dacă se tem de durere, trebuie să știe că se poate naște orgasmic, aproape fără dureri. Poziția nefirească în care nasc femeile în spitale este cea care provoacă cele mai mari dureri. Pe YouTube găsiți filmulețe și interviuri cu femei care au născut orgasmic și o vor mai face. Căutați: Amber Haramein. Este soția Fizicianului Nassim Haramein. S-a filmat nașterea orgasmică și există și un interviu cu cei doi. Acolo veți putea vedea mai multe video-uri la temă. Viitorul aparține acestei metode și nu operațiilor. Copiii născuți pe cale naturală sunt mai sănătoși și mai puternici, mai adaptați vieții pe care o încep și pentru că, prin acel traseu parcurs în momentul nașterii, toate structurile sunt stimulate. De ce nu se prezintă aceste informații la Știri? De ce nu se fac emisiuni pe această temă?

5. „A fost arestat... pentru săvârșirea...” vs „A fost medaliat cu Aur la Salonul de Invenții de la... pentru Invenția... România îi mulțumește pentru sporul de imagine... Dl. ... va fi prezent mâine în emisiunea...” Aceasta este România Frumoasă care este corect să fie promovată. Pentru ce sunt omniprezenți pe ecran toți infractorii, toți politicienii, popii, traficanții, care fac de râs țara noastră? Ei există, nu putem nega acest fapt dar este treaba Justiției să-i adune și să facă dreptate. Destul că au făcut să sufere alți oameni, mediul planetar, alte Ființe. Nu este necesar să fim toți intoxicați cu imaginile lor.

6. „Oameni sunt șocați... după patru ani de... vedeta ics a divorțat de vedeta igrec și se însoară cu vedeta zet...” vs „Tot mai multe cupluri de toate vârstele evoluează către o relație frumoasă și își atrag Prosperitatea prin construirea unei Vieți-Împreună în Armonie cu Firea Înconjurătoare prin abordarea... puteți vedea și asculta câteva asemenea cupluri în emisiunea de joi...” Asta ar fi cu adevărat interesant de văzut și de știut. Zilele trecute s-a difuzat o știre despre implanturile cu silicon și pericolele la care se expun cele care au optat pentru o astfel de operație. Câtă minte trebuie să ai ca să îți implantezi în trup un material toxic? Femeia Reală nu arată ca o păpușă din plastic. Modelele din omniprezentele imagini sunt prelucrate. Femeile inteligente sunt conștiente de frumusețea lor interioară și știu că aceasta nu le poate fi luată prin niciun mijloc și nici de trecerea anilor iar trupul poate fi modelat așa cum doresc prin sport, alimentație vegană și Viață în Armonie cu Natura. Două dintre beneficii ar fi Longevitatea și Sănătate. Sunt de neglijat? De ce nu se transmit aceste emisiuni la știri și prin emisiuni dedicate? Ar crește cu siguranță audiența.

 Sunt doar câteva exemple. Știri extraordinare, cu adevărat valoroase se prezintă foarte puțin sau deloc. De ce?

În sport avem instaurat un adevărat monopol: fotbalul.

1. Avem un campion european la GO, un copil de care nu se vorbește, nu este invitat în emisiuni, nu este promovat. GO-ul ca sport nu este promovat deloc deși este un sport al minții cu nimic mai prejos decât șahul. Ar trebui predat în școli încă din cursul primar împreună cu șahul. În schimb se vorbește până dincolo de orice limită a bunului simț de infractorii din fotbal. De ce? În fotbal nici nu se pune problema să câștigăm vreodată vreun campionat european sau mondial și totuși se vorbește aproape doar de acest sport. Pentru că fotbalul are foarte mulți spectatori și telespectatori care pot fi inoculați cu reclame? Da, dar și pentru că celelalte sporturi nu sunt promovate și oamenii nu prea au alternative. Ajung să se uite aproape exclusiv la fotbal. Pe când GO, este la granița dintre sport și artă. Sunt înclinat să spun că este o artă dar având în vedere că se organizează competiții este corect să fie numit sport.

2. Simona Halep obține victorie după victorie și este în primele jucătoare de tenis din lume. Este într-adevăr prezentată la știrile sportive dar nu am văzut niciun meci al ei transmis în direct. În schimb, toate meciurile din fotbal sunt transmise pe mai toate canalele. Care este motivul? Tenisul este un sport frumos, elegant, nobil la care Românii au real talent. Echipele de fotbal și naționala nu sunt deloc în primele echipe din lume și cu toate acestea suntem intoxicați cu informații despre jucători, antrenori, manager-i, patroni și competiții. Dacă strănută unul dintre ei, este „știre” pentru toate televiziunile. Care este logica?

3. Avem rezultate foarte bune în mai multe sporturi dar timpul de emisie alocat fotbalului, sport în care rezultatele sunt mediocre în raport cu celelalte sporturi, este predominant. De ce? Nu ar fi firesc să promovăm în primul rând sporturile în care performăm și sportivii respectivi? O promovare pe criteriul meritului ne-ar aduce foarte multe beneficii și ar elimina vulgarul și prostul-gust din sport. Poate așa vor dori mai mulți copii să facă sport și asta ar însemna în primul rând o Națiune Sănătoasă și Longevivă care nu-și va mai irosi banii pe medicamente.

Am ajuns la capitolul Știință și Cultură

Vrem să vedem la știri și să cunoaștem prin intermediul emisiunilor dedicate, toți oamenii de cultură ai noștri și ai altor Națiuni, toți Inventatorii, toți Arhitecții și Designer-ii, toți Artiștii Artelor Vizuale, toți Muzicienii, într-un cuvânt, toți oamenii care creează într-un domeniu sau altul și prin creațiile lor împing societatea umană înainte. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu. Am să notez doar câteva sugestii de subiecte de emisiuni pe care le fac televiziunilor de pretutindeni și celorlalte mijloace media dar mai cu seamă celor din România:

1. Transformarea tuturor orașelor mai mari și mai mici precum și a comunelor în „Așezări Sustenabile”. Dezvoltarea Conceptului „Living Off The Grid”.
2. Dezvoltarea tehnologiilor pentru obținerea Energiei Libere - „Free Energy”, tehnologii pentru obținerea energiei din surse regenerabile.
3. Oameni de Știință care au schimbat în mod benefic lumea. Exemplu: Tesla.
4. Misiunea arhitectului este ca prin arta sa să producă modifică benefice în societate. Exemplu: Jacque Fresco
5. Cum să-ți construiești singur o Casă Naturală Pasivă folosind materiale locale?
6. Vehicule electrice acționate de generatoare cinetice.
7. Viața Vegană.
8. Haine, lenjerie de pat, decorațiuni din Fibre Naturale.
9. Atelier de Învățat Meșteșuguri, Arte și Terapii Tradiționale și Contemporane: croitorie, preparate pentru iarnă fără foc, cultivarea, recoltarea, păstrarea și întrebuințarea plantelor medicinale, grădinărit, Permacultură și Policultură, grădinărit de pădure, fabricarea jucăriilor din materiale naturale, aero și navomodelism, limbi străine (a fost odată...), IT, programare, web design, robotică. 
10. Documentare de Cunoaștere și Înțelepciune: Maeștri de pretutindeni și Înțelepciunea lor, trăitorii în Amonie cu Firea Înconjurătoare - Înțelepții neștiuți din țara noastră, Arte Orientale, Cultura altor Națiuni.
11. Creatori de Frumos: reportaje din expoziții, prezentare artiști români din toate ramurile artei.
12. Folclor autentic și porturi tradiționale.
13. Colecționarii și colecțiile lor ciudate.
14. Bibliotecile lumii, cum ne creem o bibliotecă personală valoroasă.
15. Meditații pentru elevi și studenți și cursuri pentru toate disciplinele.
16. Exerciții fizice explicate. Programe de gimnastică ce se pot face urmărind emisiunea. Cursuri de supraviețuire.
17. Explicarea regulamentelor sporturilor, îndrumarea tuturor către practicarea a cel puțin unui sport.
18. Sănătate și Longevitate: experiența altor culturi pe aceată temă.
19. Filme artistice non-violente la care nu va mai fi necesar să apară acele mesaje legate de copiii care pot viziona sau nu acele filme, împreună cu părinții sau de capul lor când părinții sunt la servici în țară sau în lumea largă. Mesaje care mai spun și ce conțin filmele ca violență. Nu-i mai simplu să nu fie difuzate dacă tot pot aduce prejudicii sănătății copiilor și adulților dar despre asta nu se mai spune nimic în mesaje?
20. Spectacole de divertisment de calitate.
21. Concerte cu muzică bună din tot spectrul de exprimare al acestei arte.
22. Sport: Șah, Go, Handbal, Volei, Oină, Natație, Aikido și alte Arte Orientale, Sporturi de Iarnă, Sporturi Aviatice.

Sunt doar câteva idei. Probabil că soluția este înființarea unei televiziuni cu adevărat utilă evoluției noastre științifice, culturale, spirituale. O televiziune și o presă scrisă în folosul oamenilor. Sunt convins că vor veni foarte mulți realizatori, regizori, actori și tehnicieni care să pună mecanismul complex al unei televiziuni în mișcare. Financiar vorbind, nu cred că se va duce lipsă de reclame pentru că audiența va crește permanent avâns în vedere că tot mai mulți oameni sunt preocupați de schimbarea pe care o simt că se produce în interiorul lor. Reclamele acceptate vor fi cele create în spiritul acestei televiziuni. Mai mult ca sigur că televiziunea va putea fi accesată doar pe internet pentru că se pare că și cele mai mari televiziuni se mută în mediul online datorită evoluției spectaculoase a dispozitivelor care pot accesa internetul. De fapt, vor apărea foarte multe astfel de televiziuni online iar cele clasice își vor pierde treptat audiența dacă nu se vor îndrepta în direcția corectă. Până la urmă, au toate resursele financiare și tehnice să o facă. O simplă decizie și vor deveni ceea ce ar fi trebuit să fie dintotdeauna. Dar...

Am înțeles că Uni-Versul nu poate fi forțat. Am înțeles că Rabdarea este acel timp pe care îl acorzi Uni-versului pentru a-ți aduce în Manifestare Intenția. Am înțeles că respectând Ritmul de aducere în Manifestare al Uni-Versului, îmi respect propria Ființă. Am înțeles că Intenția păstrată vie pune Uni-Versul în mișcare. Am înțeles că Intenția se naște doar din Iubire.

Paul Buică