„CE SUNTEM?” este întrebarea fundamentală și ca să aflăm, alegem să pornim pe Calea Autocunoașterii. Dacă vrem, dacă Liberul nostru Arbitru ne călăuzește în această direcție. Dacă nu, este foarte posibil să fim oameni cumsecade așa cum sunt majoritatea oamenilor, să profesăm corect așa cum profesează majoritatea oamenilor ce am învățat și au învățat, să mergem la biserică duminică de duminică sau oriunde în altă parte așa cum fac majoritatea oamenilor, să ne creștem copiii oferindu-le tot ceea ce putem așa cum deasemenea fac majoritatea oamenilor. Putem afirma că am trăit corect, cinstit, onest și este adevărat. Este liniștitor, adormitor, hipnotizator și hrănitor pentru orgoliul nemăsurat și aproape nemăsurabil al oamenilor.
Un singur lucru însă nu se potrivește cu Povestea Uni-Versului, cu Fenomenul Creației, cu Esența Divină, cu Viața și cu Dumnezeu: nu participăm la Sărbătoarea Cosmică a Iubirii alături de toate celelalte Ființe, nu beneficiem de Vibrația Iubirii, nu realizam, nu creem, nu generăm și nu trăim într-un Spațiul al Iubirii cu cei cu care intrăm în contact, cu familia, cu rudele, cu prietenii, cu colegii, în fiecare clipă în feluritele relații și realități ale Vieții. Nu conștientizăm, nu putem conștientiza Divinitatea din noi, din toți ceilalți oameni, din Plante, din Animale, din Munți și din Ape, din Aer și din Stele. Și implicit, nu putem înțelege, refuzăm să înțelegem, ne blocam în propria noastră încăpățânare egotică argumentată științific să înțelegem cum pot alții comunica liber, neconstrânși fiind de conveniențe sociale sau științifice prostești, cum pot comunica cu Firea Înconjurătoare direct, doar vibrând pe Frecvența Iubirii. Cum pot fi atât de luminoși când totul se prăbușește în jur, în mințile celorlalți, în societate? Cum pot fi atât de detașați și de fermi în același timp? Cum pot dărui permanent, intens, necondiționat Iubire deși nu primesc nimic in schimb? Sau poate primesc ceva, ceva subtil, ceva intangibil...
Ego-ul ne împiedică să percem acea Primordială și Unică Frecvență a Iubirii deși există în fiecare celulă a corpului nostru. Fiecare celulă a corpului o creează, o generează, o dăruiește permanent și la intensitate maximă celulelor din preajmă, Firii Înconjurătoare dar mintea socială egotică nu poate percepe această Frecvență Divina și o respinge aprioric. Mintea egotică respinge orice nu a fost învățată să primească, orice nu intră în sfera dogmelor științifice, religioase, politice, educaționale primite ca valori absolute, ca axiome ale Vieții. Și-atunci, pentru mintea egotică, plantele rămân mute, animalele rămân mute, un Răsărit de Soare este un fenomen astronomic banal datorat rotației Pământului în jurul propriei axe, pietrele sunt minerale fără viață, lumea noastră nu este un Spațiu al Iubirii ci un teren de luptă a ego-urilor pornite să cucerească Natura nu să trăiască în Armonie cu Natura, să domine cât mai mulți oameni nu să intre în Armonia Universală, să posede nu să dăruiască, să acuze nu să mulțumească, să dărâme nu să clădească, să iubească fizic nu să Iubească.
Mintea egotică generează și este ocupată de stări conflicuale și preocupată permanent să se supere, să aibă frustrări stupide și temeri absurde, să fie bănuitoare, să vadă peste tot conspirații, să sufere de „scenarită”. Societatea a devenit un câmp de luptă al pronumelor posesive „al meu”, „a mea”. Ego-ul este în totalitate un sindrom al fricii și cum există o singură frică ce le generează pe toate celelalte, ego-ul este generat de frica de moarte. Ego-ul se teme de moarte, este îngrozit la gândul că într-o zi sau într-o clipa va dispărea pentru totdeauna cu toate dogmele și cu sistemele lui de valori cu tot. El nu poate controla acel moment și disperarea îl împinge în brațele verbului „a avea”, în brațele pronumelor posesive, îl impinge să trăiască permanent „cu dinții strânși” și în niciun caz „cu brațele deschise”, să trăiască ne-dăruind Iubire.
Ego-ul crede că averea îl va putea face să evite moartea iar „averea” a căpătat cele mai diverse și monstruoase fețe. Dogmele au devenit o avere a minții și au darul de a o liniști, de a o îndepărta de iminentul pericol. Nu conteaza ce fel de dogme, toate. Saltul în Conștiință înseamnă moartea ego-ului și de aceea mintea se cramponează atât de tare în dogme, conveniențe, valori, principii. Dar Lumina trece cu ușurință de această pojghiță de orgoliu în momentul cel mai potrivit cu putință și străfulgerând mintea o determină să facă Saltul, să pătrundă în Conștiință uitând pentru totdeauna de ego și să ființeze în Adevăr. Uneori sunt necesare mai multe vieți, poate zeci, sute, mii dar alteori Lumina găsește o fisură în logica minții și învăluie cu Iubire omul obosit de propriile gânduri chinuitoare.
Suntem încă în etapa canibalismului social și mental. E mai simplu să ne devorăm social, mental și economic semenii. Nu ne mai mâncam semenii dar ne mâncăm frații și surorile din regnul animal și punem asta în seama „învățăturilor” Creatorului: „porcul a fost creat pentru a fi mâncat” - am auzit deseori afirmația asta prostească, primitivă. Adică El, Creatorul a creat o Ființă pentru a fi ucisă cu bestialitate, pentru a fi tocată și introdusă în propriul său intestin pentru a fi vândută apoi și arsă pe rugurile numite blând „grătare”. Dumnezeu nu instigă la ucidere ci îndeamnă la Iubire. De la nivelul mental primitiv care generează judecăți de tipul „porcul a fost creat pentru a fi mâncat” se ajunge prin similitudine la „femeia a fost făcută pentru...”, „eu te-am facut, eu te omor...” - cand se referă la copii și așa mai departe.
Divinul ne îndeamnă să creem Spații ale Iubirii. El este prezent ori de câte ori, doi sau mai mulți oameni generează prin ceea ce simt Vibrația Iubirii. Divinul este oricum prezent în orice împrejurare dar când oamenii creeaza Vibrația Iubirii, El se manifestă voios și învăluie acei oameni în Sfera Luminoasă pe care o numim Spațiul Iubirii. El spune: „deîndată ce doi oameni vorbesc despre mine, Eu sunt cu ei”. Cum vorbesc doi oameni despre Dumnezeu? Simplu, nu vorbind direct despre El, nu citând din cărți ce-L prezintă într-un fel sau altul ci dăruindu-și unul altuia Iubire prin fiecare privire, prin fiecare cuvânt, prin fiecare gest. Orice ai face cu Iubire este Divin, este plăcut Creatorului și El te învăluie într-un Spațiu al Iubirii. De câte ori ai rostit astăzi „Te Iubesc”? Nu contează cui i-ai spus-o: cățelului, plantei din ghiveci, porumbeilor, copacilor, Munților și Oceanului, Soarelui și oamenilor pe care i-ai întâlnit. Nu contează dacă ai rostit-o sau doar ai trimis un flux de drag celorlalți, Firii Înconjurătoare. De câte ori le-ai mulțumit? De câte ori le-ai cerut iertare în Inima Ta? Dacă nu ai facut-o, mai ai încă timp s-o faci până diseară. Ai grija să nu te culci până nu rostești măcar și o singură dată „Te Iubesc”. Dacă o vei face, Viața ta se va împlini. Și nu te gândi că rostind-o mereu se va demonetiza. Cu cât rostești mai des „Te Iubesc”, vei vedea că simți mai intens, că nu poți rosti de două ori la fel, că ești mai împlinit cu fiecare rostire. Că dobândești și mai multă Iubire și că primești înmiit mai multă Iubire din Uni-Vers. Nu vei putea nici măcar egala Uni-Versul în dărnicie. Și Iubirea Univ-Vrsului o vei simți ca pe o Prezență, o Inteligență Activa ce te va inspira în tot ceea ce dorești să întreprinzi, o vei vedea în cei pe care îi vei cunoaște și cu care vei lucra. O Prezență Invizibilă ce te va ajuta să materializezi Visurile tale. Înțelepții spun despre aceasta trăire că „Atunci când tu ești în Dumnezeu, Dumnezeu este cu Tine!”
Când doi oameni creează prin tot ceea ce-și dăruiesc un Spațiu al Iubirii și reușesc să-l păstreze și să-l crească în Intensitate, Luminozitate, Consistență, Puritate și Conștiință până în ultima clipă a vieții lor pământești, ei vor pleca împreună luând cu ei Spațiul Iubirii, vor deveni pentru totdeauna Unul și vor reveni în viața următoare un singur om, o Unică Conștiință, o Unică Ființă, un Om Solar, un Maestru Desăvârșit.
Cu fiecare astfel de experiență, de realizare spirituală, cu fiecare pas în Lumină, Conștiința noastră crește și devenim Ființe tot mai luminoase, mai apropiate și mai plăcute Divinului. Venim cu misiuni tot mai frumoase, mai folositoare semenilor și mai aproape de Vibrația Iubirii Mamei Pământ. Adu-ți aminte în câte vieți au creat Spații ale Iubirii Marii Maeștri pe care îi cunoaștem pentru a atinge acel nivel de Conștiință cu care ne-au luminat Calea! Informația se află chiar în Ființa Ta.
Crează un Spațiu al Iubirii cu locul în care te-ai născut și vei reveni în acel loc. Creează cu Bucurie în viața ta Spații ale Iubirii împreună cu celelalte Ființe, cu arborii și cu animalele, cu munții și cu râurile, cu Oceanul și cu florile și ele te vor însoți în viața următoare pretutindeni și-ți vor dărui Forța Iubirii lor. Trimite Fluxuri de Iubire celor dragi și îi vei ajuta să evolueze și să înțeleagă că doar generând, radiind, trăind Puritatea, Iubirea, Adevărul vor putea la rândul lor crea Spații ale Iubirii. Arată-le Calea și ajută-i să vadă, să audă, să comunice, să perceapă și să înțeleagă. Fa-o cu delicatețe, cu drag, cu respect, cu Iubire și tandrețe chiar dacă uneori îți va fi greu.
Aceasta este Înțelegerea, Harul și Bucuria fiecărui om ce a dobândit Lumina Conștiinței. Aceasta este Esența Vieții, Devoțiunea, Fericirea, Iubirea.
Paul Buică
