Sincronicități

Viaţa este o suită de minunate sincronicităţi indiferent dacă unele ne fac plăcere şi altele, aparent ne îngenunchează - zic aparent pentru că ce nu ne omoară ne întăreşte şi toate, absolut toate experienţele prin care trecem sunt numai şi numai în beneficiul nostru. Ne aduc mai aproape clipa minunată când o rază neştiută de soare ne traversează existenta şi ne aduce în interior Lumina. De regulă, Lumina irumpe după o suferinţă şi atunci suferinţa pur şi simplu se transformă într-o amintire şi ne aduce un zâmbet.

Întotdeauna când am păşit neglijent şi mi-am scrântit o gleznă, am mulţumit Existenţei că nu mi-am rupt piciorul. Cineva m-a ţinut de umeri, m-a ajutat să văd şi să înţeleg avertismentul. Nu era nevoie şi de o suferinţă mai mare. Când pur şi simplu refuzi să înţelegi, refuzi să te deschizi către Infinit, refuzi să laşi Lotusul cel cu o mie de petale să înflorească, refuzi să fii “vulnerabil” Iubirii Divine, avertismentul, experienţă neplăcută se repeta într-o formă sau alta.

Important este să mulţumim permanent Divinităţii pentru ceea ce avem deja şi să nu suferim pentru ceea ce nu avem şi poate nu vom avea niciodată. Am înţeles de foarte timpuriu că sunt întotdeauna în cea mai bună situaţie posibilă în fiecare clipă a existenţei mele. Şi am scris asta pe perete în camera mea că să-mi amintesc în fiecare dimineaţă.

Când se trage cu pistolul mitralieră în tine de la treizeci de centimetri şi te alegi doar cu o zgârietură superficială şi cu câteva găuri în mâneca hainei, conştiinţa ta devine acută şi înţelege brusc, simplu, profund că cineva mult peste înţelegerea ta a oprit o miime de secundă timpul, a deviat gloanţele şi ţi-a lipit mâna de corp. Ca efect colateral îţi pot spune că îţi dispare pentru totdeauna sentimentul fricii şi devii conştient, înţelegi că moartea pur şi simplu nu exista. Nu-ţi mai faci planuri de viitor şi liste de cumpărături, trăieşti pur şi simplu şi savurezi fiecare clipă, chiar şi când structura fizică îţi mai trimite câte un semnal acut sau cineva spune cuvinte fără rost sperând că vei suferi sau poate o face doar inconştient. Problema e la el/ea nu la tine.

De altfel, Dumnezeu râde cel mai tare când oamenii îşi fac planuri. În societatea actuală se trăieşte stresant, cu planificări stupide, cu excel-uri. Ce rost are să te gândeşti ce vei face peste o lună? Mai bine bucură-te din primul moment al zilei când deschizi ochii şi poţi vedea Soarele. Poţi pleca în concediu “la pleaznă” nu trebuie să-ţi programezi vacanţa, să scotoceşti pe net să vezi ce servicii oferă unii sau alţii. Du-te pur şi simplu unde te îndreaptă intuiţia şi vei trăi cea mai frumoasă vacanţă!

Fii fericit de Darurile pe care le-ai primit deja şi mulţumeşte Infinitului. Nu toţi oamenii pot trăi această bucurie, nu toţi dorm într-un pat (vreo două miliarde de oameni, NU), nu toţi mănâncă în fiecare zi, nu toţi au o locuinţă. De vacanțe nici nu poate fi vorba. Pentru ce să fii nemulţumit? Mai bine râzi din toată Inima. Dacă în prima clipă când te trezeşti vei râde, întreaga zi vei primi doar veşti minunate. Şi dacă o vei face în fiecare zi, Viaţa ta va fi doar Bucurie.

Toate sincronicităţile care compun Viaţa ta îţi sunt date ca să înţelegi şi să te iluminezi.  Tu eşti cauza Vieţii Tale, nimeni altcineva. Toţi oameni pe care-i cunoşti într-o viaţa, toţi prietenii, toate rudele tale sunt Aici şi Acum pentru ca Tu să evoluezi. Am venit împreună, evoluam împreună, plecăm împreună pentru a veni iar împreună. Timpul la scara vieţii noastre nu are nicio semnificaţie şi chiar dacă cei mai mulţi nu văd şi nu înţeleg pentru ce se produc aceste sincronicităţi, asta nu înseamnă că ele nu există şi nu se produc. După mii de vieţi pe Gaya ne mutăm cu „gaşca evolutivă” pe altă planetă şi tot aşa. Suntem Nemuritori. Ăsta-i Adevărul Suprem.

Venim în grupuri care evoluează asemănător şi chiar dacă unii dintre noi sunt pentru moment la marginea uraganului acolo unde vântul sufla cu putere şi produce pagube şi suferinţa, toţi ne îndreptăm conştient sau nu către Centru, către Armonie. Miracolul se produce atunci când unul sau mai mulţi dintr-un astfel de grup ating Centrul, se trezesc, se iluminează, se înţelepţesc, devin conştienţi. Ei devin brusc faruri pentru cei aflaţi în furtună. Îi numim Maeştri. Cine a fost pe mare cunoaşte senzaţia pe care o trăieşti când prins fiind în furtună eşti una cu marea, cu vântul, cu stropii îngheţaţi, cu ambarcaţia şi, la un moment dat, zăreşti farul care îţi arată prin lumina lui unde este ţărmul şi te ajuta să ajungi Acasă.

Şi Acasă sunt întotdeauna cei dragi şi te aşteaptă cu răbdare, cu încredere, în Iubire.

Paul Buică

Orice Impunere Este O Agresiune

Este atât de simplu, este elementar şi nici măcar nu ar trebui să mai fie explicat ceva pentru că este o axiomă. Liberul Arbitru al fiecărui om este suveran şi este respectat necondiţionat de către Creator, de către Întregul Univers. Doar minţile unor oameni dizarmonici, doar ego-uri bolnave cred că se pot poziţiona deasupra Creatorului şi cu un set de valori răsturnate, cred pot împiedica fluidul Iubirii Divine, Armonia Universului.

Ego-ul este cea mai gravă boala existenta în lume şi unul dintre cele mai vizibile simptome este agresivitatea, iniţierea activităţilor agresive îndreptate împotriva altor oameni, împotriva plantelor şi animalelor, împotriva mediului şi împotriva lui Dumnezeu. Creatorul A Tot Ce Este le respecta Liberul Arbitru şi acestor Fiinţe aflate sub influenţa Legii Gravitaţiei şi le permite să-şi manifeste agresivitatea şi să evolueze. Altfel nu se poate pentru că şi acei oameni - astăzi agresivi prin ignoranță - să evolueze şi să primească în Inima lor la un moment dat, Legea Gratiei Divine. Divinul poate fi doar Perfect.

Ego-ul este manifest în absenţa Iubirii. Când cea mai agresivă minte descoperă Iubirea se produce Miracolul Luminii şi agresivitatea dispare. De fapt, agresivitatea nu există de sine stătătoare, este doar absenţa Iubirii. Şi te întrebi firesc, cum se poate ca ceva care este doar o absenţă, este pe cale să distrugă o specie şi un mediu planetar? Aşa îţi dai seama de fapt de Forţa Iubirii. Aşa realizezi ce este Iubirea, aşa înţelegi că fără Iubire nu exista practic Viaţa, că “Nimicul” poate cuprinde Pământul şi distruge tot, ca în “Poveste fără sfârşit”. O recomand tuturor celor ce pornesc pe drumul autocunoaşterii, celor care au copii pentru că este explicat şi pe înţelesul celor mici.

Iubirea şi agresivitatea nu pot coexista. Iubirea înseamnă Armonie, Respect, Devoţiune. Agresivitatea înseamnă dispreţ pentru Viaţă, pentru Creaţie, pentru diversitatea culturilor, a raselor, a credinţelor, a tuturor limbilor vorbite, înseamnă a considera că ceva este superior şi altceva este inferior, înseamnă a refuza Darul Divin şi înseamnă a te plasa într-o poziţie de luptă cu Natura nu de Armonie cu Natura. Înseamnă a trăi prin prisma trecutului şi a proiecţiilor fantasmagorice într-un viitor monocolor şi întunecat. Înseamnă lipsa de Inteligenţă şi când spun asta mă refer la Inteligenţa Divină nu la cea de tip tehnic.  

Inteligenţa Divină înseamnă a asculta, a înţelege, a interacţiona non invaziv, a pătrunde Tainele Vieţii şi ale Uni-Versului, a comunica nemijlocit cu Firea Înconjurătoare, cu Creatorul, cu Planeta cu Soarele, cu alte Fiinţe de Lumina aflate pretutindeni în jurul nostru, cu Ghizii Spirituali, cu pietrele şi cu apa. Inteligenţa Divină înseamnă a fi Aici şi Acum, înseamnă a fi Atent şi Alert.

Părinţii ar trebui să-şi educe copiii pe de o parte în spiritul germinării Inteligenţei Divine pentru a se dezvolta armonios şi a creşte că Oameni Solari şi pe de altă parte în direcţia inteligenţei tehnice pentru ca specia să atingă nivelurile tehnologice care vor permite generaţiilor viitoare să se desprindă de Planeta Mamă şi să se bucure şi de alte minunăţii din Galaxie. Dezvoltând deopotrivă Inteligenta Divină şi cea tehnică se vor forma oameni compleţi în mintea cărora nu va încolţi niciodată ego-ul distructiv pentru că acolo va sălăşlui doar Iubirea.

Paul Buică

Leonard Cohen

„For you’ve touched her perfect body with your mind….She’s touched your perfect body with her mind.”

Cohen vorbeşte (cântă) despre mentalul superior. Nu vorbeşte despre mintea socială cea supusă instinctelor ci despre Fiinţa. Omul Solar nu mai fiinţează prin intermediul instinctelor. Acestea au rămas în urmă, undeva în materie. Vorbeşte despre şansa unică, cea cu care cred că te intersectezi o singură dată în Viaţă, de a te întâlni cu un alt Om Solar cu care poţi împărtăşi orice pentru că nu mai exista niciun fel de bariere, niciun fel de secrete, niciun fel de interes.

Este încrederea totală cea care creează un Spaţiu de Iubire şi ceea ce numim Unime. Este Iubire Pură Solară. Eşti Unul cu cel care doar aparent este lângă tine dar de fapt vieţuiţi într-un singur corp astral în care cele două Fiinţe s-au unit pentru totdeauna. Nu are nicio importanţă unde sunt corpurile fizice. Exista O Singură Fiinţă de Lumina care radiază în jur doar Iubire.

Este o Sincronicitate Cosmică şi Universul sărbătoreşte în Lumină şi cu Lumină regăsirea. Se întâmplă rar și nu pentru că sunt rare Fiinţele-Pereche în lume ci pentru că prinse fiind în mrejele materiei nu se recunosc. Pot fi chiar rude, pot fi fraţi şi surori, pot fi vecini, colegi de servici, soţ şi soţie şi pot să trăiască zeci de ani împreună fără să realizeze că sunt Una.

Când, foarte rar, doua Fiinţe-pereche se regăsesc Soarele le atinge Inimile şi le da Binecuvântarea Iubirii.

„For you’ve touched her perfect body with your mind….She’s touched your perfect body with her mind.”

Paul Buică

Aprinde Lumina!

Găsirea ieşirii din Tunel se face într-un singur mod, prin aprinderea Luminii. Întunericul nu exista ca atare, este doar absenţa Luminii. Şi nu putem spune că există om care să nu aibă în interior Lumina. Există doar oameni care prin sistemele de valori după care îşi construiesc Viaţa, prin măştile cu care operează în viaţa de zi cu zi, prin dogmele cu care au fost inoculaţi şi care le determina o atitudine sau alta, au aşternut şi aştern permanent un văl gros, peste Lampa Inimii împiedicând Lumina să le înnobileze Viaţa. 

Ei sunt cei ce au cea mai mare nevoie de o sincronicitate care să-i ajute să îndepărteze valul şi să „aprindă” Focul Sacru. Şi cu cât vălul este mai gros cu atât trezirea va fi mai violentă, mai şocantă pentru ei şi schimbarea mai profundă. Un om deschis va avea o trezire mai uşoară pentru că el este foarte aproape de Lumină, el o zăreşte dar nu distinge încă bine. Mai mult intuieşte detaliile. Un om prins în capcanele materiei va avea o trezire ce seamănă mai mult cu o evadare, cu o eliberare. Barierele se rup toate deodată şi omul se trezeşte gol şi complet dezorientat în plină Lumină

.

Este că şi cum ai fi în pielea goală pe scenă la operă crezând că te îmbraci în hainele rolului aflat fiind în cabina ta de actor şi brusc, se revărsa asupra ta lumina puternică a reflectoarelor. Nu cred că ţi-ai mai putea aduce aminte vreuna din replicile învăţate pe de rost sau că vei fi în stare de vreo argumentaţie logică. Logică a rămas în urmă şi ceea ce ţi se întâmplă este complet ilogic.

Iluminarea este total ilogică. Iluminarea este a întregii Fiinţe şi ca să se producă, mintea trebuie să tacă. Argumentaţiile trebuie să înceteze. „Săritul” brownian de la un gând la altul ca o minge cu excentric trebuie să înceteze. Urmăreşte-ţi fluxul mental şi vei vedea că un gând naşte alte câteva gânduri, acestea alte câteva zeci de gânduri, fiecare gând divaghează în alte posibile situaţii, apar conflicte care nu exista, discuţii, certuri mentale de tipul „eu cu mine” sau „eu cu restul lumii” şi de fapt, nici n-ai clipit. Totul a fost între două clipituri de ochi. Cei din jur nici nu ştiu din ce „război” tocmai ai scăpat. Eşti un pic crispat şi-ţi tremura bărbia de nervi dar totul a fost doar o secundă de „scăpare a cailor din frâu”.

Când te trezeşti din freamătul de gânduri îţi dai seama cât de ridicol ai fost. Îţi dai seama că nimic din ce ţi-a trecut prin cap nici măcar nu există. Dar mintea nu poate decela realitatea socială de realitate mentală. Pentru ea ambele au valoare de realitate obiectivă şi dă în corp comenzile respective: mai multă adrenalină care duce în final la creşterea vitezei sângelui. Dacă se întâmpla la o oră de vârf s-ar putea ca SMURD-ul să ajungă prea târziu. Ţine minte: propriile gânduri te pot ucide chiar stând în fotoliu şi aparent nefăcând nimic.

Viaţa în vortexul creat de propriile gânduri, de sistemele de valori false cu care ai fost inoculat, de dogmele de tot felul acţionează asupra ta ca un năvod pierdut în Ocean care se tot înfăşoară în jurul tău şi te împiedica să mai înoţi. Este în puterea fiecăruia să se elibereze şi să se îndrepte către apele cristaline care se lasă traversate de Lumină. Tu decizi când vrei să faci asta şi să te îndepărtezi de acel vortex întunecat. Tu decizi când vrei să priveşti în Interior şi să înlături vălul. 

Paul Buică

La început a fost Ideea...

Orice realizare a omului a început cu o Idee. Omul a început să-şi sporească prin unelte influenţa asupra mediului planetar. Aşa a apărut şi s-a dezvoltat tehnologia şi pe măsură ce omul trăia tot mai mult în mirajul puterii sale s-a dezvoltat ego-ul. La un moment dat ego-ul a preluat comanda. S-a produs îndepărtarea de Divin, de Adevăr, ieşirea din Armonie. Oamenii au început să trăiască în convingerea că ei sunt autorii Ideilor şi au inventat proprietatea intelectuală adică au trecut pe numele lor ceva ce nu are cum să le aparţină. Şi au trecut şi Planeta pe numele lor. Au tras linii imaginare şi prosteşti care să le delimiteze proprietăţile şi ego-ul a crescut şi mai mult întunecând mintea şi aşternând un strat gros de funingine pe Inimă. Acesta este iadul creat de minte.

Degeaba strigau unii că “Doar Dumnezeu Există!”, din tancuri nu prea se aude şi oricum, aşa cum spunea Sven Hassel, “viteaz este doar cel care ţine pistolul mitralieră de partea unde are trăgaciul”. Scuze dacă n-am citat exact, nu mai am cartea respectivă! Da, aşa se crede omul stăpânit de tehnologie, viteaz şi puternic dar pe deplin inconştient pentru că lucrurile se pot schimba într-o fracţiune de secundă. Este suficient să se producă o pană de curent la nivel continental şi ne-am întors în trei zile în epoca de piatră şi, mai grav, mai jos de animalitate pentru că ego-ul a inventat şi cultivat ura pe care dragele animale nu o cunosc. Norocul nostru!

Toate Ideile au venit dintr-o necesitate. Ele nu sunt ale noastre şi toţi creatorii fie ei poeţi sau fizicieni atomişti ştiu asta dar nu toţi o recunosc. Orice poet ştie că există un moment în care versul “curge” (prin acel flaut gol…) şi se aşterne firesc şi că, după consumarea acestui moment, oricât s-ar strădui nu mai poate scrie niciun rând. El primeşte acest Dar pentru că are o anumită stare.

Recitiţi-l pe Nichita Stănescu şi veţi simţi exact ce spun, creaţia sa nu este de pe acest Pământ ci coboară de undeva din neştiut:

“Viaţa este

O scurtă absenta

Între două inexistente”

………………………..

Eminescu a precedat teoria relativităţii prin versurile poeziei “La steaua”:

…………………………..

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie

Era pe când nu s-a zărit

Azi o vedem şi nu e. 

………………………….

Iar Jonathann Swift a scris în Călătoriile lui Gulliver despre cei doi sateliţi naturali ai lui Marte, a dat o serie de date tehnice inclusiv aceea că unul dintre aceştia are mişcare retrogradă şi asta pe la 1711 dacă nu mă-nşel. De reţinut este că acei minisateliţi nu au putut fi observaţi vizual decât 150 ani mai târziu pentru că nu au existat instrumente suficient de puternice. Descoperirea lor a fost atribuita astronomului respectiv deşi Jonathann Swift avea informaţii suficiente despre ei. Nu se ştie din ce surse...

Despre Jules Verne cred că ştie toată lumea câte Idei a adus în lume şi câte s-au materializat destul de repede.

Visul precede Ideea iar Ideea precede înţelegerea, raţionamentul, ştiinţa, totul. Ştiinţa dispune, de regulă, de toate mecanismele de a transpune o Idee în practică, de a cerceta un fenomen, de a găsi aplicaţii dar din păcate ştiinţa este prea puţin dispusă să ia aminte la “scornelile” Visătorilor. În viitorul nu prea îndepărtat lucrurile se vor schimba.

Vă sfătuiesc pe toţi să faceţi un exerciţiu practic. De câte ori vă vine o Idee, oricât de trăsnită ar părea, priviţi-o cu încredere, înţelegeţi că este un Dar Divin, notaţi-o într-un fişier sau, preferabil, într-un caiet şi veţi vedea că după un timp altcineva (dacă voi nu sunteţi preocupaţi sau nu credeţi că sunteţi capabili să o puneţi în practică) o va realiza. Să ştiţi că Ideile circulă pe lungimi de unda înalte şi “se agaţă” de oamenii visători, de “văzduhişti” pentru a coborî în lumea materială. Şi dacă le captăm înseamnă că ne sunt necesare, că este timpul să mai facem un pas. Divinul ni le dăruieşte pentru a ne ajuta să evoluăm. Dar ele nu vin către cei încrâncenaţi, către “fețele lungi”, către ego-uri, vin către oamenii Însoriţi. Pentru că Dumnezeu este Iubire iar Iubirea este Bucurie. Divinul se bucură când tu eşti pe recepţie iar Ideile sunt zâmbetele Sale. 

Exista o expresie nostimă, un joc de cuvinte care circulă şi care mi-e îmi place în mod deosebit: “Fii Antenă!” Este starea ideală de a capta lucruri minunate din Univers.

Paul Buică

De ce venim pe Pământ?

Venim pentru a experimenta Viața la nivel 3D, pentru a cunoaște laboratorul în care Divinul experimentează, pentru a înțelege și pleca îmbogățiți către noi experimente pentru că, și prin noi, Creația continuă. Creația este un fenomen dinamic, continuu.

A înțelege și a coborî în Inimă înțelegerea că ești diferit de ceea ce ți se spune că ești, a înțelege și a conștientiza Intenția Creatorului de a se manifesta pe Sine în infinite moduri, este cheița de aur ce deschide ușița cea mai de Taina a Ființei tale și eliberează puterea nelimitată a Creației Lucrătoare prin Tine. Poți vedea și prețui Perfecțiunea fiecărei Ființe și te poți ellibera de toate barierele și constrângerile strecurate subtil în mintea ta. Poți auzi și împlini tot ce Inima ta îți șoptește, îți poți afla, înțelege și împlini Menirea. Poți ființa prin Inimă, respira prin Inima, poți primi și dărui doar prin Inima. Poți fi Izvor de Iubire.

A conștientiza și a accepta că ești diferit înseamnă a te elibera de povara comparației, a elimina frustrările, a te accepta așa cum ești, a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt. A trăi bucuria de a fi diferit înseamnă eliminarea tuturor conflictelor interioare, a tuturor temerilor și, implicit, dobândirea Armoniei interioare. Înseamnă a înțelege și a trăi Bogăția și Măreția Creației. Înseamnă să înțelegi, să vezi cu Inima și să absorbi Grația Creatorului manifestată pretutindeni în Creația Sa.

În spațiul material, conștientizarea naturii infinit-diverse a Creației înseamnă accesarea bogăției Uni-Versului, împlinirea a tot ce-ți dorești să împlinești și ființarea în Frecvența Creației. Creatorului îi place bogăția și asta este ușor de observat. El a creat milioane de specii de plante și de animale doar pe Pământ, a creat miliarde de Galaxii ce conțin sute și mii de miliarde de stele și un număr inimaginabil de planete și alte corpuri cerești diferite. Atât de diferite încât legile fizicii noastre pământene nu le pot încă nici măcar explica.

Creatorul a Tot ce ESTE, a dăruit fiecărei Ființe întreaga Sa Creație, o infinitate de posibilități de manifestare în plan fizic și în plan spiritual. A dăruit libertatea totală de a alege pentru că El este Perfecțiune și poate crea doar Ființe libere. A sădit în fiecare dintre noi sămânța Înțelepciunii menită să rodească la rându-i, Perfecțiunea. El știe că atunci când fiecare dintre noi atinge înțelegerea naturii continue, dinamice, generatoare permanentă de diferit a Creației, atunci Ființa înflorește asemenea florii de lotus.

A primi și a trăi cu bucurie Adevărul că fiecare Ființă este diferită și că este perfectă pentru experiențele pe care a ales să le traverseze în această viață, a-i respecta libertatea de a alege și a vedea Divinitatea Sălășluitoare în Inima sa, a te minunăți de infinita bogăție de manifestare a Creației și a fi în permanență conectat(ă) la Izvorul de Iubire din Inima Ta, este primul pas către dobândirea Înțelepciunii, Luminii, Adevărului, Iubirii.

Paul Buică

De ce nu e simplu ce este simplu?

Subiectul acesta i-a preocupat şi le-a dat bătăi de cap Maeştrilor din toate timpurile. Cum transmiţi celorlalţi ceea ce tu trăieşti în așa fel ca ei să înţeleagă corect? Cuvintele sunt un produs al minţii şi ele pot transmite perfect orice este logic, orice mintea, cu puterea ei fantastică de analiza, poate concluziona ca urmare a unui proces mental dar nu pot transmite parfumul unei flori. Îl pot descrie în raport cu alte mirosuri, îl pot desface în denumirea multitudinii de substanţe care îl compun dar nu pot transmite altcuiva senzaţia pe care o trăieşti când parfumul îţi atinge Fiinţa.

Cuvintele nu pot transmite trăirea Iubirii deşi sunt milioane de cărţi care scriu despre Iubire. O descriu în toate modurile posibile dar Tu o poţi înţelege doar atunci când Fiinţa Ta produce acea vibraţie de cea mai înaltă frecvenţă. Cuvintele nu pot descrie Meditaţia pentru că nu este un verb, o acţiune, nu este un gând ci absenta gândurilor, nu este un proces logic ci o comuniune cu Infinitul. Fiecare Maestru a căutat să găsească cele mai potrivite povestiri, pilde, a folosit cuvintele căutând să le dea alte sensuri decât cele obişnuite, a căutat să transmită un mesaj la care oamenii măcar să ia aminte, să se gândească şi să pornească pe calea auto-descoperiri de sine

.

Este o potecă pe care fiecare păşeşte singur şi în acelaşi timp sprijinit în fiecare clipă de întregul Uni-Vers, de Divin. La început nu percepi acest ajutor din Nevăzut pentru că eşti preocupat să înţelegi cu mintea, să aduni cât mai multe informaţii, să te scalzi în apa călduţă de lângă ţărm dar pe măsură ce avansezi, ce prinzi încredere în forţele tale, pe măsură ce începi să te cunoşti vrei să te desprinzi de ţărm, să înoţi în apele albastre din larg şi acolo, dincolo de punctul în care nu mai zăreşti ţărmul, descoperi Abisul. Este un moment de teama dar asemenea unui copil dorinţa învinge teama şi plonjezi în profund. Şi descoperi Oceanul. Picătura se uneşte pentru totdeauna cu Oceanul şi devine Ocean. Fiinţa plăpânda a dispărut pentru totdeauna. Ce putere poate avea o picătură atâta timp cât se considera separată de Întregul din care s-a născut, ce putere poate avea un val, în absenţa Oceanului, ce putere poate avea până nu înţelege că este o parte, o manifestare a Oceanului?

În acel moment cuvintele, raţionamentele, logica, te mai pot ajuta doar într-o mică măsură. Trebuie să găseşti alte forme, un alt limbaj potrivit cu ceea ce trăieşti, să observi şi să laşi fluidul să se exprime. Un Maestru este un parfum, o savoare. El nu este planta ci Miracolul emanat de floare, nu este omul ci Vibraţia, el ESTE, Aici şi Acum, Atent şi Alert, El veghează. Nu omul a înflorit ci Uni-Versul a înflorit în Om. Viaţa sa este obişnuită doar calitatea a suferit o transformare. Acesta este Omul Solar. Creează-i Divinului un Spaţiu în Fiinţa Ta şi Divinul te va îmbrăţişa. El deja o face dar tu încă nu poţi simţi această atingere. Creează un Spațiu al Iubirii!

Nu te preocupa de generalizări sau particularizări. Nu trebuie să devii ceva sau altceva, nu trebuie să explici pe înţelesul cuiva sau al altcuiva, nu trebuie să fii placul lui “x” sau al lui “y”, ci doar să fii. Să fii în acord permanent şi perfect cu propria-ţi Conştiinţa. Să transcenzi lumea duală care te separa de Ocean. Să priveşti. Să observi. Să fii Martor la spectacolul Creaţiei. Să dăruieşti Iubire şi să porţi Respect.

Ştii care este cel mai dificil lucru din lume după acela de a nu te gândi la nimic?
SĂ FII.

Paul Buică

Agresivitate și Marketing

Agresivitatea este efectul în plan mental şi fizic a vibraţiei de cea mai joasă frecvenţă pe care o poate emite ego-ul unui individ, asemănătoare vibraţiilor existenţelor spirituale de tip larvar care parazitează oamenii, care induc şi hrănesc orgoliul acestora hrănindu-se ulterior cu energiile joase pe care ego-ul le produce şi cu care poluează Firea Înconjurătoare. 

De aceea observam atât de multă agresivitate în lumea de azi. Ceea ce se petrece este asemenea efectului unui bulgăre de zăpadă care rostogolindu-se creşte constant până în momentul în care întâlneşte un obstacol pe măsura sau până ce pur şi simplu ajunge la poalele dealului şi nemaibeneficiind de energia gravitaţională a planului înclinat, se sparge.

Bulgărele agresivităţi poate creşte la rândul lui şi poate acapara minţile tuturor până ce minţile devin atât de agresive şi implicit inconştiente încât pot distruge civilizaţia sau până ce conştiinţa de sine îşi găseşte drumul către Lumină şi renunţă la orgoliu ca la orice alt deşeu la care renunţăm în procesul evoluţiei. Odată cu renunţarea la orgoliu, agresivitatea dispare pentru că este doar un efect al acestuia. Agresivitatea nu este o trăire de sine stătătoare ci un efect, o consecință a orgoliului.

Agresivitatea întâlnită la tot pasul, distribuită şi redistribuită copios prin toate canalele de comunicare posibile, hrăneşte atât ego-urile cât şi existenţele larvare care la rândul lor se înmulţesc şi se hrănesc din abundenţă din vibraţia generată de orgoliu. Efectul se propaga într-o spirală ascendentă, forţa agresivă creşte exponenţial şi efectul pe care îl percepem este de creştere permanentă a insecurităţii, de instabilitate tot mai mare a lumii în care trăim cu tot ce conţine. 

Exemplu:

Aud vorbindu-se de marketing agresiv, marketing neuronal. O, Doamne! Peste un timp vom vorbi probabil de marketing invaziv sau marketing supravieţional adică, „asta e, te aliniezi sau dispari”. Nici nu are rost să insistăm pe acest subiect mai mult decât atât cât să aducă înţelegerea necesară pentru că în societatea viitoare vom trăi şi vom genera doar vibraţia Iubirii. Legea Gratiei Divine va înlocui pentru totdeauna Legea Gravitaţiei (nu este vorba de cea din Fizică ci de cea cea care ne ţine înlănţuiţi în vibraţii de joasă frecvenţă) în societatea ce se naşte Aici şi Acum, în Inima fiecăruia, chiar dacă deocamdată doar puţini o percep. Dar numărul lor creşte cu fiecare clipă.

Să revin la exemplu.

Într-o lume spirituală marketingul nu va dispărea, va avea o cu totul altă dimensiune. O dimensiune spirituală. Poate că nu se va mai numi marketing dar asta este cel mai puţin important lucru. Cei care vor practica aceasta profesiune în societatea viitoare vor fi oameni evoluaţi spiritual care vor identifica necesităţile spirituale şi fizice reale ale fiecărui individ şi grup de indivizi (nu cei care prin campaniile lor induc subliminal necesitatea unui produs sau a unui serviciu), vor identifica capitalul lor de resurse fizice, mentale şi spirituale şi vor găsi căile necesare acestora pentru a putea accesa resursele de care au nevoie pentru a-şi putea manifesta plenar capacităţile de creaţie şi de efort fizic. În acest fel fiecare om şi grup de oameni va fi îndrumat şi va putea să-şi valorifice potenţialul fizic, mental şi spiritual cu care a venit în această viaţa.

Îi rog pe cei care astăzi practica aceasta profesiune şi au la dispoziţie toate cunoştinţele şi abilităţile necesare să scrie ACUM manualele ce vor fi necesare în societatea ce va veni pentru că ei sunt cei care vor dărui generaţiilor următoare această Cunoaştere. Este o misiune spirituală. Toate profesiunile se vor schimba structural şi se vor adapta necesitaţilor evoluţiei spirituale ale omenirii. Oamenii vor înţelege că Ştiinţa şi Spiritualitate sunt una şi vor trăi în deplină Armonie.

Paul Buică

Purtați-vă frumos!

O vorbă “înţeleaptă” din poporul urban spune: “purtaţi-vă frumos cu copiii voştri pentru că ei vă vor alege azilul...”

Subiectele procreării, plăcerii îmbrăţişării partenerului, energeticii intime sunt atât de vaste încât cred că nu ne-ar ajunge întreaga viaţa să le abordăm.

Sincer, nici nu ştiu de unde să încep.

O prietenă îmi cita mai demult din ghidul miresei de la începutul secolului: “să simţi plăcere este un mare păcat” - păi da, pentru că acea plăcere, orgasmul, îţi poate aduce iluminarea. Este un moment de Meditaţie Absolută pentru că nu te poţi gândi la nimic. Mintea este oprită şi ceea ce trăieşti este dincolo de “realitatea obiectivă”. Şi DA, asta este un “mare păcat” pentru cei care vor să controleze minţile oamenilor. De aceea Tantra (Tandreţea în limba Dacilor) este trecută la „index”. Tandreţea este Bucurie, Extaz, Fericire. Păi un om care atinge astfel Infinitul nu mai poate fi controlat, mintea lui nu mai accepta sisteme artificiale de valori, nu mai accepta spre exemplu mutilarea sufletească nici a sa nici a copiilor săi.

Când vom ajunge să determinăm materializarea copiilor noştri fără să ne îmbrăţişăm, specia noastră va fi pe un alt nivel evolutiv dar asta nu înseamnă că va lipsi orgasmul ci va fi cu totul diferit, mult mai profund, mai luminos, o adevărată Sărbătoare Cosmică aşa cum se întâmpla Primăvara când Natura procreează şi ne îmbăta cu aromele a milioane de specii de plante. Gaya primeşte Lumina Soarelui în Spaţiul Ei de Iubire, în corpul Ei, în Inima Ei într-un vortex energetic uriaş şi dezlănţuie Creaţia. Nimeni nu vede vreun păcat, vreun act primitiv, animalic sau vulgar în asta, dimpotrivă, toţi ne bucurăm şi participăm cu Zâmbet şi Bucurie. Şi primim şi noi un „bonus energetic”. La fel se întâmpla şi la nivel Galactic când se nasc Stelele şi în uriaşe Nebuloase când se nasc Galaxii. Caută pe internet „M31”, este Galaxia din Andromeda şi priveşte acel vortex uriaş care a născut sute de miliarde de stele…

Cât despre omul unisexuat, este ştiut că doar în viaţa terestră suntem femei şi bărbaţi. În Pralaya (pauză dintre două vieţi - Rudof Steiner (părintele Antroposofiei), în limba Dacilor exista cuvântul Prâslea şi o să dau explicaţia într-un alt comentariu, nu suntem diferenţiaţi pentru că suntem o Fiinţă cu toate potenţialităţile active şi acolo ne alegem singuri genul în viaţa următoare. În momentul în care oamenii pornesc să caute în interiorul lor, găsesc aceste adevăruri şi încep să-şi privească diferit semenii, adică dincolo de gen. Până atunci însă, fiecare, atunci când se întâlneşte cu cineva, dincolo de orice alte detalii, observa prima dată că este femeie sau bărbat. Şi este cel mai nesemnificativ lucru din câte poate vedea. Asta arată pe ce nivel al evoluției suntem.

Sigur că îmbrăţişarea de plăcere a fost condamnată. Un om fericit este un om liber şi cine doreşte asta? Un om liber nu poate fi controlat, el are deja o experienţă a libertăţii şi este a lui, nu i-o poate lua nimeni. S-au încercat tot felul de stratageme de minimalizare a importanţei plăcerii în viaţa noastră. Exemplu: s-a introdus expresia “a face sex” - o mai mare idioţenie nici că există. Dar venind din “make love”, cum putea fi altfel tradus decât printr-o expresie la fel de stupidă. Adică este similar cu a face exerciţii, a face sport, a face curat în casă, a face o tocană de legume. S-a coborât Îmbrăţişarea, Tandreţea, la nivel de „activitate” şi mai trebuie şi bifata de pe lista săptămânala de activităţi. Minimizarea Îmbrăţişării a adus în cuplu dorinţa de dominaţie şi dacă domini în alte activităţi de ce nu a-i face-o şi în pat? Să arăţi cine eşti sau ce eşti. Şi dacă eşti preocupat de dominare nu poţi dărui Iubire că ştim deja, ori una ori alta.

Cred că pe pământ au existat şi exista milioane de oameni care nu au trăit în viaţa lor un orgasm deşi dacă-i întrebi ei sunt convinşi că da. În schimb ignoră Arta Tandreţii pentru că aşa au auzit şi ei la alţii şi oricum, este ceva oriental, adică inferior. Femeile şi bărbaţii vorbesc copios despre lucrurile astea dar uşor pe deasupra - poţi vedea pe forumuri. Asta cu forumurile este foarte „tare”! Unii își construiesc chiar și case „învățând” de la alții pe forumuri. Ce iese...

Dau un exemplu din altă activitate că să nu deranjez pe nimeni. Îmbrăţişarea fără Tandreţe este foarte asemănător cu mersul “la sală”. “Trasul de fiare” este ca “o partidă de sex” (altă expresie grobiană) de tipul “eu cu mine” adică lipsită de orgasm iar “după”, în loc să-ţi priveşti cu Iubire soţul/ soţia, priveşti în oglindă o saltea pneumatică (proprii-ți mușchi umflați de efort) pe care o atingi cu mare grijă că nu cumva să-i sară dopul şi să-i iasă la iveală zgârciurile smochinite. Sexul este urât, Îmbrăţişarea Tandră este Divină.

Ţine minte acest verb minunat: A ÎMBRĂŢIŞA.

Paul Buică