La început a fost Ideea...

Orice realizare a omului a început cu o Idee. Omul a început să-şi sporească prin unelte influenţa asupra mediului planetar. Aşa a apărut şi s-a dezvoltat tehnologia şi pe măsură ce omul trăia tot mai mult în mirajul puterii sale s-a dezvoltat ego-ul. La un moment dat ego-ul a preluat comanda. S-a produs îndepărtarea de Divin, de Adevăr, ieşirea din Armonie. Oamenii au început să trăiască în convingerea că ei sunt autorii Ideilor şi au inventat proprietatea intelectuală adică au trecut pe numele lor ceva ce nu are cum să le aparţină. Şi au trecut şi Planeta pe numele lor. Au tras linii imaginare şi prosteşti care să le delimiteze proprietăţile şi ego-ul a crescut şi mai mult întunecând mintea şi aşternând un strat gros de funingine pe Inimă. Acesta este iadul creat de minte.

Degeaba strigau unii că “Doar Dumnezeu Există!”, din tancuri nu prea se aude şi oricum, aşa cum spunea Sven Hassel, “viteaz este doar cel care ţine pistolul mitralieră de partea unde are trăgaciul”. Scuze dacă n-am citat exact, nu mai am cartea respectivă! Da, aşa se crede omul stăpânit de tehnologie, viteaz şi puternic dar pe deplin inconştient pentru că lucrurile se pot schimba într-o fracţiune de secundă. Este suficient să se producă o pană de curent la nivel continental şi ne-am întors în trei zile în epoca de piatră şi, mai grav, mai jos de animalitate pentru că ego-ul a inventat şi cultivat ura pe care dragele animale nu o cunosc. Norocul nostru!

Toate Ideile au venit dintr-o necesitate. Ele nu sunt ale noastre şi toţi creatorii fie ei poeţi sau fizicieni atomişti ştiu asta dar nu toţi o recunosc. Orice poet ştie că există un moment în care versul “curge” (prin acel flaut gol…) şi se aşterne firesc şi că, după consumarea acestui moment, oricât s-ar strădui nu mai poate scrie niciun rând. El primeşte acest Dar pentru că are o anumită stare.

Recitiţi-l pe Nichita Stănescu şi veţi simţi exact ce spun, creaţia sa nu este de pe acest Pământ ci coboară de undeva din neştiut:

“Viaţa este

O scurtă absenta

Între două inexistente”

………………………..

Eminescu a precedat teoria relativităţii prin versurile poeziei “La steaua”:

…………………………..

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie

Era pe când nu s-a zărit

Azi o vedem şi nu e. 

………………………….

Iar Jonathann Swift a scris în Călătoriile lui Gulliver despre cei doi sateliţi naturali ai lui Marte, a dat o serie de date tehnice inclusiv aceea că unul dintre aceştia are mişcare retrogradă şi asta pe la 1711 dacă nu mă-nşel. De reţinut este că acei minisateliţi nu au putut fi observaţi vizual decât 150 ani mai târziu pentru că nu au existat instrumente suficient de puternice. Descoperirea lor a fost atribuita astronomului respectiv deşi Jonathann Swift avea informaţii suficiente despre ei. Nu se ştie din ce surse...

Despre Jules Verne cred că ştie toată lumea câte Idei a adus în lume şi câte s-au materializat destul de repede.

Visul precede Ideea iar Ideea precede înţelegerea, raţionamentul, ştiinţa, totul. Ştiinţa dispune, de regulă, de toate mecanismele de a transpune o Idee în practică, de a cerceta un fenomen, de a găsi aplicaţii dar din păcate ştiinţa este prea puţin dispusă să ia aminte la “scornelile” Visătorilor. În viitorul nu prea îndepărtat lucrurile se vor schimba.

Vă sfătuiesc pe toţi să faceţi un exerciţiu practic. De câte ori vă vine o Idee, oricât de trăsnită ar părea, priviţi-o cu încredere, înţelegeţi că este un Dar Divin, notaţi-o într-un fişier sau, preferabil, într-un caiet şi veţi vedea că după un timp altcineva (dacă voi nu sunteţi preocupaţi sau nu credeţi că sunteţi capabili să o puneţi în practică) o va realiza. Să ştiţi că Ideile circulă pe lungimi de unda înalte şi “se agaţă” de oamenii visători, de “văzduhişti” pentru a coborî în lumea materială. Şi dacă le captăm înseamnă că ne sunt necesare, că este timpul să mai facem un pas. Divinul ni le dăruieşte pentru a ne ajuta să evoluăm. Dar ele nu vin către cei încrâncenaţi, către “fețele lungi”, către ego-uri, vin către oamenii Însoriţi. Pentru că Dumnezeu este Iubire iar Iubirea este Bucurie. Divinul se bucură când tu eşti pe recepţie iar Ideile sunt zâmbetele Sale. 

Exista o expresie nostimă, un joc de cuvinte care circulă şi care mi-e îmi place în mod deosebit: “Fii Antenă!” Este starea ideală de a capta lucruri minunate din Univers.

Paul Buică