De ce nu e simplu ce este simplu?

Subiectul acesta i-a preocupat şi le-a dat bătăi de cap Maeştrilor din toate timpurile. Cum transmiţi celorlalţi ceea ce tu trăieşti în așa fel ca ei să înţeleagă corect? Cuvintele sunt un produs al minţii şi ele pot transmite perfect orice este logic, orice mintea, cu puterea ei fantastică de analiza, poate concluziona ca urmare a unui proces mental dar nu pot transmite parfumul unei flori. Îl pot descrie în raport cu alte mirosuri, îl pot desface în denumirea multitudinii de substanţe care îl compun dar nu pot transmite altcuiva senzaţia pe care o trăieşti când parfumul îţi atinge Fiinţa.

Cuvintele nu pot transmite trăirea Iubirii deşi sunt milioane de cărţi care scriu despre Iubire. O descriu în toate modurile posibile dar Tu o poţi înţelege doar atunci când Fiinţa Ta produce acea vibraţie de cea mai înaltă frecvenţă. Cuvintele nu pot descrie Meditaţia pentru că nu este un verb, o acţiune, nu este un gând ci absenta gândurilor, nu este un proces logic ci o comuniune cu Infinitul. Fiecare Maestru a căutat să găsească cele mai potrivite povestiri, pilde, a folosit cuvintele căutând să le dea alte sensuri decât cele obişnuite, a căutat să transmită un mesaj la care oamenii măcar să ia aminte, să se gândească şi să pornească pe calea auto-descoperiri de sine

.

Este o potecă pe care fiecare păşeşte singur şi în acelaşi timp sprijinit în fiecare clipă de întregul Uni-Vers, de Divin. La început nu percepi acest ajutor din Nevăzut pentru că eşti preocupat să înţelegi cu mintea, să aduni cât mai multe informaţii, să te scalzi în apa călduţă de lângă ţărm dar pe măsură ce avansezi, ce prinzi încredere în forţele tale, pe măsură ce începi să te cunoşti vrei să te desprinzi de ţărm, să înoţi în apele albastre din larg şi acolo, dincolo de punctul în care nu mai zăreşti ţărmul, descoperi Abisul. Este un moment de teama dar asemenea unui copil dorinţa învinge teama şi plonjezi în profund. Şi descoperi Oceanul. Picătura se uneşte pentru totdeauna cu Oceanul şi devine Ocean. Fiinţa plăpânda a dispărut pentru totdeauna. Ce putere poate avea o picătură atâta timp cât se considera separată de Întregul din care s-a născut, ce putere poate avea un val, în absenţa Oceanului, ce putere poate avea până nu înţelege că este o parte, o manifestare a Oceanului?

În acel moment cuvintele, raţionamentele, logica, te mai pot ajuta doar într-o mică măsură. Trebuie să găseşti alte forme, un alt limbaj potrivit cu ceea ce trăieşti, să observi şi să laşi fluidul să se exprime. Un Maestru este un parfum, o savoare. El nu este planta ci Miracolul emanat de floare, nu este omul ci Vibraţia, el ESTE, Aici şi Acum, Atent şi Alert, El veghează. Nu omul a înflorit ci Uni-Versul a înflorit în Om. Viaţa sa este obişnuită doar calitatea a suferit o transformare. Acesta este Omul Solar. Creează-i Divinului un Spaţiu în Fiinţa Ta şi Divinul te va îmbrăţişa. El deja o face dar tu încă nu poţi simţi această atingere. Creează un Spațiu al Iubirii!

Nu te preocupa de generalizări sau particularizări. Nu trebuie să devii ceva sau altceva, nu trebuie să explici pe înţelesul cuiva sau al altcuiva, nu trebuie să fii placul lui “x” sau al lui “y”, ci doar să fii. Să fii în acord permanent şi perfect cu propria-ţi Conştiinţa. Să transcenzi lumea duală care te separa de Ocean. Să priveşti. Să observi. Să fii Martor la spectacolul Creaţiei. Să dăruieşti Iubire şi să porţi Respect.

Ştii care este cel mai dificil lucru din lume după acela de a nu te gândi la nimic?
SĂ FII.

Paul Buică