Pitici morocănoşi

Să mai spunem câteceva despre profesionalism, ego şi “pitici morocănoşi”.  

Ego-ul vrea cu orice preţ să i se recunoască profesionalismul pentru că el este în competiţie cu toată lumea: cu colegii, cu soţul/soţia, cu copiii, cu cei pe care îi numeşte prieteni, cu şefii. Ego-ul vrea tot timpul să fie “băgat în seama”, “să iasă în faţa”, “să fie în prim plan” şi asta îi reuşeşte perfect faţă de alte ego-uri dar ego-ul nu este nici perfecţiune nici profesionalism ci ignoranță. 

Un artist nu poate crea o adevărată operă de artă până ce nu devine un flaut gol şi astfel Divinul să se poate exprima prin mâinile lui, prin cuvintele lui. Până atunci arta sa va fi nevrotică pentru că va exprima propriul ego și nu Divinitatea. Sigur, va fi foarte apreciată de alte minţi nevrotice. La fel cu profesionalismul generat de ego, acest tip de artă va fi stressantă, nevrotică, generată de spaimele propriului ego al artistului de a nu se clasa pe cea mai importantă poziţie şi de a nu fi recunoscut. De aceea există atât de mult stress în lume, în mai toate domeniile de activitate şi stress-ul are o singură cauză: ego-ul. 

   

Un adevărat profesionist renunţa la ego şi lasă Intuiţia să-l îndrume. În creştinism asta se numeşte “a face Voia Domnului” (nu voia ego-ului), adică, în traducere, a fi în Armonie cu Creația, a ființa pe Frecvența Iubirii. Atunci abia, cel care îşi cunoaşte foarte bine meseria sau profesiunea reuşeşte să creeze acel spaţiu, acel vortex interior prin care Divinul se poate face auzit prin Darul Intuiţiei şi se traduce în decizii şi acţiuni benefice. Dar trebuie să renunţe definitiv la ego, altfel, nevroza pe care o generează permanent îl va ucide într-o zi. Nevroza este dizarmonia omului în raport cu Firea Înconjurătoare. Sunt îngrijorat de “profesioniştii” ce se exprima prin ego şi care fac declaraţii de Iubire pentru că probabil, este tot o manifestare a minţii încrâncenate şi nu a Inimii.

Perfecţionismul generat de ego este calea către dezastrul omului, catre ratarea cunoaşterii propriei Naturi Divine. Perfecţionismul Divin se naşte în om prin conştientizare. Când înţelegi că Intuiţia ta este un Dar, că deciziile luate astfel sunt cele în Armonie cu Divinul pentru că îşi au originea în Intenția Divină, când înţelegi că trebuie să te abandonezi Divinului pentru a se putea exprima şi crea prin tine, când înţelegi că trebuie să renunţi la ego pentru a merge mai departe atunci eşti aproape Acasă.

Oamenii, chiar cei care au pornit pe Calea către Lumina, uită uneori ceea ce sunt şi pentru un scurt timp iau atitudinea unor “pitici morocănoşi” când sunt criticaţi de ego-uri din organizaţia unde lucrează. Nu uitaţi că dacă cineva se poartă aşa cum nu vă place cu voi este problema lui nu a voastră dar mulţumiţi-i din Inimă pentru că este un semnal care vă îndeamnă să priviţi către interior. Dacă apare o astfel de situaţie înseamnă că Oglinda voastră reflecta încă în exterior ceva de care nu ştiaţi că există în Interior. Găsiţi ceva-ul şi scoateţi-l de-acolo pentru totdeauna.

Abia când ego-ul dispare complet Divinul se manifestă deplin şi noi ajungem Acasă, ne unim pentru totdeauna cu Oceanul de Lumina din care am fost creaţi şi închidem cercul Iubirii Divine devenind o Stea sau poate o întreagă Galaxie. Pentru că abia atunci Legea Gratiei Divine face ca Legea Gravitaţiei să nu mai aibă nicio putere asupra noastră.

Cineva întreabă: “de ce urmăm turma când de fapt vrem să fim trataţi distinct, în mod individual, cu calităţile noastre particulare?”

Divinul creează doar individualităţi, nu există oameni identici, animale identice, flori identice, stele sau galaxii identice. Dumnezeu nu este o linie de asamblare de mecanisme vii identice. Aceasta este frumuseţea Creaţiei şi de aceea o numim Creaţie. Un prototip este o creaţie dar un automobil de serie este doar un produs care poartă însemnele Creaţiei, amprenta designer-ului şi are caracteristicile tehnice înscrise în Proiectul Tehnic. Orice produs are în el ceva din Spiritul Creatorului, ceva din munca inginerilor proiectanţi şi ceva din dăruirea şi profesionalismul lucrătorilor care l-au asamblat. Numai o categorie din participanţii la proiect nu poate scoate produsul pe piaţă. Noi toţi suntem Împreună-Creatori ai Uni-Versului şi astfel, Creaţie continuă la Infinit. Şi Copacul şi Căţelul şi Muntele şi Oceanul şi Aerul şi Norul şi Quasarul şi Soarele şi Galaxia sunt Împreună-Creatori ai Uni-Versului.

Dacă nu vrem să fim trataţi că un „serial number” dintr-o turmă, fie ea organizaţie, cerc de cunoscuţi, asociaţie profesională sau oricare alta, atunci trebuie să nu ne comportăm ca un „număr” ci ca o Fiinţă. Dacă ne comportăm ca un produs de serie atunci Uni-Versul răspunde dorinţei noastre şi ne creează ceea ce noi cerem cu vehemenţă să observe lumea când ne priveşte: un produs de serie. Încearcă să te detaşezi de poziţia de a fi o piesă de schimb pentru sistem. Fii Om! Om Solar!

Aici intervine însă ego-ul care se deranjează tare dacă nu eşti tratat aşa cum s-a format el şi cum înţelege el lumea mică în care se mişcă. Dacă cei cu care intri în contact nu văd în tine un produs de serie ci altceva, pentru cei mai mulţi devii o ciudăţenie şi se ştie, ciudăţeniile stau la zoo, la balamuc sau în laboratoare. Ego-ul „cugetă”: „ce-o să zică vecinii dacă mă văd în fiecare dimineaţă că salut Soarele în loc să citesc la cafea raportul şedinţei de ieri? Dacă mă întreabă ce răspund? Dar dacă mă întreabă ce cursuri de perfecţionare am mai absolvit? Dacă au apărut expresii noi în „afacereză” pe care le-am scăpat pentru că am preferat să las Meditaţia să coboare în mine decât să aud un lector (cititor de cursuri) sporovăind diverse? Şi totuşi Soarele este infinit mai important decât orice curs. „Dar vecinii mei sunt „corporate” şi mă vor izola... mă vor privi chiorâş... nu vor mai lăsa copilul lor să se joace cu al meu... oricum, al lor este, se poartă ca un adevărat „viitor corporatist”... aşa l-au educat... O, Doamne! – ce mă fac...!? Şi Soarele este atât de chemător... îi simt atingerea de Iubire... îl simt luminând chiar din Inima mea... ”

Ego-ul este cel care are probleme nu Fiinţa. Dar dacă renunţi la ego atunci se va produce un Miracol. Alte ego-uri se vor depărta de tine către marginea uraganului iar altele se vor apropia. Dacă tu începi călătoria către Centrul Fiinţei Tale vei cunoaşte alţi şi alţi oameni minunaţi care au pornit la fel cu tine către Divin, către Lumină. Aceştia vor vedea în tine Fiinţa şi atitudinea lor va fi diferită. Te vei simţi în sfârşit Om, nu o piesă de schimb pentru sistem. Avem cu toţii în ajutor pe acest drum o unealtă minunată: Oglinda. Viaţa noastră cu tot ceea ce conţine este Oglinda Interiorului nostru. Ne arată cu precizie ceasornicărească unde trebuie să intervenim pentru a dobândi ceea ce ne dorim. Este minunat, este un Miracol al Creaţiei dăruit de Creator fiecărui Om.

Paul Buică