miercuri, 9 aprilie 2014

Fericiţi cei ce se minunează

Odată cu declanşarea revoluţiei tehnologice s-a produs o înstrăinare a omului, atât de mediul planetar cât şi de el însuşi. Experimentarea individuală directă a fost repede înlocuită cu informaţia tehnică citită sau auzită, învățată şi adoptată aşa cum a fost transmisă, fără analizarea ei din punctul de vedere al impactului pe care îl poate produce o acţiune sau lipsa unei acţiuni. Disecarea materiei până la particulele elementare a dus la descoperiri ştiinţifice importante pe care se bazează viaţa noastră actuală (așa o fi...?) dar a făcut Întregul să treacă în uitare. Să nu pierdem din vedere că ştiinţa fărămiţează iar spiritualitatea unifică. Spiritualitatea şi ştiinţa sunt complementare şi nu se exclud în nici un fel dar nici până în ziua de azi acest Adevăr nu este recunoscut decât de cei care doresc cu sinceritate să cunoască, să experimenteze şi să înţeleagă.


Gravele erori produse din lipsa înţelegerii fenomenului vieţii în Uni-Vers, atât la nivel planetar cât şi la nivel individual, au dus la distrugerea unor echilibre subtile ale mediului, la schimbări dramatice ale climei, la extincţia unor specii de plante şi animale ale căror roluri în lanţurile trofice nici măcar nu le cunoaştem şi nu ştim ce impact va avea dispariţia lor în viitor. Omul ca specie este pe cale să-şi degradeze ireversibil casa planetară în care încă mai locuiesc şi alte câteva milioane de specii de vieţuitoare.
Două sute de ani de dezvoltare tehnologică necontrolată şi pusă nu o dată în slujba distrugerii semenilor şi mediului, sunt pe cale să ne arunce în haos. Este momentul să reclădim Armonia pe Gaya, să transformăm acest haos în Cosmos, într-un cămin al ordinii şi Perfecţiunii Arhetipale. Acest lucru este posibil doar dacă fiecare om începe transformarea cu el însuşi.

Stă în puterea noastră, a fiecăruia, să ne reclădim structural, să ne redefinim opţiunile după o scală a valorilor existentă dintotdeauna în mediul planetei, în fiecare fir de iarbă, în forţa munţilor şi leagănul Oceanului, în Lumina Soarelui şi Iubirea tainică a Lunii şi deopotrivă, în Scânteia Divină sălăşluitoare în noi. Este o opţiune şi stă în puterea Liberului Arbitru al fiecăruia să privească înlăuntrul său şi după ce va fi descoperit acolo propria-i Divinitate să aibă curajul să deschidă ochii pentru a o vedea pretutindeni. Abia atunci Viaţa va căpăta o calitate diferită şi vom putea trece pragul Înţelepciunii.

Basmele tuturor popoarelor conţin informaţii despre Fiinţe supraumane sau Oameni Înţelepţi care vorbesc cu animalele, cu plantele, cu pietrele, cu izvoarele. Nu sunt nici pe departe metafore sau ficţiuni chiar dacă suntem tentaţi să le punem aceste etichete. Din păcate basmele şi poveştile au fost înlocuite cu desene animate şi jocuri electronice de un prost gust cumplit, pline de violente, urlete, monştri şi tot felul de pistoale şi tunuri laser. Copiii noştri n-au nici cea mai mică nevoie de aceste produse. Nici adulţii. Unde este Arta? Unde este Frumosul? Unde este Armonia? Unde este actul de educaţie?

În vechime, când avea o problemă de rezolvat, omul se ducea în pădure şi spunea oful lui vieţuitoarelor şi copacilor sau spunea muntelui sau izvorului. Şi răspunsul venea negreşit, nu în cuvinte, ci direct, prin înţelegerea cauzei care a generat problema. Cunoscând cauza o putea îndepărta  şi efectul acesteia va dispărea în chip firesc. În acel timp se cunoştea un Adevăr pe cât de simplu pe atât de ignorat azi: suntem Manifestări ale Fiinţei Unice, suntem o părticică din Întreg, o individualitate care păstrează toate atributele Întregului. Suntem asemenea Uni-Versului: armonioşi, înţelepţi, nemuritori, doar că nu am aflat încă asta sau, mai exact, am uitat-o, furaţi fiind de mărgelele de sticlă ale societăţii de consum.

Poţi face o experienţă simplă. Apropie-te de un arbore care te atrage şi îmbrăţişează-l. Lipeşte-ţi obrazul de scoarţa lui şi închide ochii. Nu întreprinde nimic, fii doar prezent, fii atent. Uită pentru câteva minute de trecut şi de viitor. Oricum nici unul dintre ele nu există în clipa prezentă. Este un bun tratament anti-stress şi nu numai. Natura ne oferă absolut tot ceea ce ne trebuie pentru a trăi în Bucurie, pentru a fi sănătoşi şi pentru a dobândi pacea interioară.

Ori de câte ori ai ocazia, păşeşte cu picioarele goale prin iarbă. Abandonează-ţi grijile acestei mângâieri sincere. Ori de câte ori ai ocazia, pune palmele pe o stâncă şi vei primi forţa muntelui. Intră în apa mării şi marea te va primi ca pe o împlinire, înoată într-o apă curgătoare şi fii una cu curgerea ei. Pune palmele pe pământul gol şi îi vei simţi bătăile Inimii. Este aceiaşi vibraţie pe care ai simţit-o pentru prima dată în pântecul mamei fiind dar pe care mai târziu ai uitat-o. Dezautomatizează-te! Fii un flaut gol pentru a putea permite Naturii să cânte prin tine. Intră în Armonie pentru a fi. Fii prezent în Viaţa Ta şi vei fi prezent în Uni-Vers. Mediul planetar sănătos este singurul medic autentic.   

Experimentează pentru a te a cunoaşte. Viaţa ESTE şi se întâmpla permanent. Uni-Versul musteşte de Viaţă şi de Bucurie. Numai oamenii sunt încruntaţi şi afişează fețe lungi. Suntem în pericol să ratăm cel mai spectaculos miracol al Uni-Versului: propria existenţă.

A zecea fericire sună astfel: Fericiţi cei ce se minunează, pentru că ei vor primi Lumina!
Chiar dacă a fost scoasă din textul oficial, Adevărul a ajuns pe căi neștiute la noi.

Paul Buică




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu