Locuințele permanente sau de vacanță sunt tot mai mari, mai costisitoare, mai complicate, au sisteme de protecție, o persoana din zona se ocupă de grădină, de câine, de bolta de viță, de garaj, de mici reparații, de curățenie. De fapt, este persoana care trăiește în acea casă o mare parte din timp. Noi suntem doar musafiri pentru că trebuie să muncim din greu pentru a putea întreține casa iar cheltuielile par a nu se mai tremina niciodată. Și este imperios necesar să plătim cum se cuvine omul angajat să ne întrețină casa pentru ca noi, cei de la oraș trebuie măcar să mimăm că suntem bogați și prin asta, aparent superiori.
Alocăm proprietăților noastre resurse energetice dar și personale - de fapt, consumăm resurse fizice prin efortul pe care îl facem pentru a le întreține și resurse psihice, emoționale, comportamentale (trebuie să te porți într-un fel, nu!?). Așa că proprietățile noastre ne imping să producem tot mai mult pentru că trebuie să întreținem iluzia care consumă tot mai mult. O vorbă veche spune că „o casă mare te scoate din casă” pentru că ai nevoie de mai mulți bani pentru a o întreține și a o putea păstra locuibilă decât o casă mică așa că, devine doar un dormitor costisitor - în rest, doar muncă. Ca să produci mai mult trebuie să-ți mai iei vreo doua masterate, un doctorat, mai faci o facultate, mergi la training-uri și te „relaxezi obligatoriu” la team-buiding-uri. N-ai cum lipsi.
Am auzit uimit că unii își planifică viața, excursiile, procreerea copilului de care oricum nu se vor ocupa ei și se vor mira când îl/o vor auzi că-i spune bonei „mami” și că recită texte de reclame idioate. Dar va ști engleza / afacereza / slang, ceva argou și jargon autohton - tot mai bogate, dominante, suculente, omniprezente. Oricum, este și copilul un obiect care îți asigură un „status”, este un criteriu, o bifă în Planul Vieții, un produs al societății consumiste, de fapt doar o piesa de schimb pentru sistem.
Este bine totuși să creștem oameni, individualități, nu să producem și să cultivăm / educăm piese de schimb. Să procreezi un copil pe care ți-l cresc și ți-l educă alții după bunul lor plac este cel puțin un act inconștient. Constați că a terminat facultatea și nici nu ai avut timp să-l cunoști prea bine. Și intră și el în mașina de tocat vieți a sistemului: masterate, doctorate, training-uri, team building, credite la banci, planificarea vieții, apartament la bloc, copii, schimbat mașina, plătit bona, construit / cumpărat casă de vacanță și toate celelalte. Asta în cazul fericit în care instinctual s-a ținut departe de manele, droguri, politică, prostituție, secte.
Un cunoscut mi-a spus că și-a atins „target”-ul, că a facut cei doi copii până la treizeci de ani în conformitate cu Business Plan-ul vieții sale. Mă întreabă un alt prieten în data de 15 Martie: „mergi pe 27 Octombrie la Bușteni?” Asta da intrebare fără rost! Eu nu știu ce fac peste cinci minute, cu atât mai puțin în Octombrie. Era să-i raspunde ca-n Caragiale: „Amice, esti...” dar nu, oamenii sunt minunați dar complet hipnotizați de ceea ce au primit pe toate canalele educaționale și informaționale.
Ești tentat să spui că ai intrat într-un cerc vicios pentru că produci bani pentru a cumpăra resurse, consumi propria energie pentru a o înmagazina în aceste proprietăți dar de fapt, ești într-o spirală descendentă care te ține în materia densă. Mai mult decât atât, indiferent că avem o casă sau mai multe, suntem tentați să le transformăm în depozite de obiecte. Dacă ai curajul să iei o agendă și un creion și să notezi toate obiectele din casă așa cum fac gestionarii inventarul în magaziile lor, vei avea o surpriză interesantă: deții câteva mii de obiecte chiar și într-un apartament de bloc cu două camere, din care folosești efectiv foarte puține. Cum este posibil?
Dupa ce ai inventariat și ai întocmit lista cu toate obiectele tale, încearcă:
Exercițiul nr. 1
1. Încercuiește-le pe cele care sunt uzate și sigur nu le vei mai folosi - sunt de aruncat. Acestea vor fi duse la conteiner-ele pentru materiale recuperabile și vor fi preluate de către serviciile de salubrizare. Din fericire, Primariile au început de ceva timp să planteze astfel de conteiner-e prin orașe.
2. Subliniază-le pe cele de care nu ai cu adevărat nevoie dar care mai pot fi folosite de altcineva. Sunt cele pe care urmează să le dăruiești. În mod sigur vei găsi persoane care au nevoie reală de acestea. Trebuie doar să te preocupe subiectul.
3. Bifează-le pe cele care sunt foarte bune dar de care te poți dispensa pentru că le folosești foarte rar. Exemplu: obiecte vestimentare pe care le-ai îmbrăcat o dată sau de două ori. După ce le dăruiești sunt sigur că nu le vei simți lipsa.
4. Și acum, partea cu adevărat „grea”: dăruieste obiecte foarte bune, pe care le mai folosești încă dar tot mai rar pentru că ți-ai cumpărat altele mai frumoase și / sau mai performante. Știi câți oameni au nevoie de un obiect pe care tu îl ții pur și simplu depozitat undeva și ei nu și-l pot permite?
După acest prim exercițiu vei constata că nu ai renunțat la prea multe obiecte așa că... reia procedura de mai multe ori până reușești să păstrezi doar strictul necesar. Este foarte plăcut să constați că, de fapt, ai nevoie de foarte puține obiecte dar ca să reușești trebuie să fii ferm(ă) cu tine. Să nu te lași copleșit(ă) de emoțional. Trebuie să știi că nouazeci la sută din cumpărături le facem emoțional și nu reprezintă strictul necesar. Pe asta se bazează succesul marketing-ului și reclamelor, pe slăbiciunile noastre emoționale. Așa a apărut consumismul atât de dăunător mediului planetar. Este uimitor cum suntem capabili să muncim multe ore pe zi pentru ca apoi să risipim cu entuziasm și să ne transformam casele în depozite.
O locuință-depozit generează o presiune vizuală, psihică, comportamentală care ne accentuează starea de stress. Este greu de întreținut, este obositoare, inconfortabilă. Obiectele cu adevărat necesare dispar „în peisaj” și le căutăm printre celelalte. O locuință aglomerată înseamnă o risipă de energie. În schimb, o locuință cu o arhitectură integrată în mediu, construită din materiale naturale, în locul potrivit ș deveni uni care conține obiectele strict necesare, poate deveni un Camin. Am fost învățați să fim consumiști, să cumpărăm mult pentru că producem mult și nu pentru că ne este necesar mult. Este o iluzie întreținută cu grijă prin tehnici subliminale specifice de artizanii și beneficiarii totodată ai societăților de tip consumist.
Amintește-ți de bunicii care purtau o pereche de pantofi ani la rând. Lucrurile erau de calitate și ei le purtau cu respect pentru Meșterul care le-a facut și cu mândrie. Bunicii noștri apreciau fiabilitatea. Își aminteau de Meșter ori de câte ori se încălțau, îl recomandau și-l lăudau. Și, n-au trecut nici măcar o sută de ani de atunci... Nu știu dacă putem avea aceiași atitudine azi când cumpărăm un obiect și imediat mergem la service, facem contracte post-garantie, etc. Parcă totul a luat-o razna. Pentru bunicii noștri, profesionalismul și cuvântul Meșterului erau cea mai sigură garanție.
Ochilor noștri le plac spațiile largi, simple, deschise, armonioase. Amintește-ți ce odihnitor este să privești marea sau piscurile din depărtare. Amintește-ți ce odihnitor este să privești pădurea, un câmp înflorit, o cascadă. Privește cerul, miliardele de stele și Galaxii! Simți cu adevărat că faci parte din Acest Uni-Vers, Aici și Acum. Că ești o picătură din Oceanul Infinit care se vede pe Sine și percepe Profunzimea. Înțelegi că Uni-Versul (Divinitatea) nu are exterior.
Obiectele generează cascade de gânduri pentru că au înmagazinată în ele foarte multă informație ce reverberează în jur și distorsionează câmpurile și mai cu seamă bio-câmpurile Ființelor. Au reținut practic toate informațiile din preajma lor, toate amprentele energetice ale tuturor celor care le-au atins și le-au transferat astfel informații (forme-gând / energii inscriptionate) din existența lor. Obiectele preiau vibrațiile din jur și pe cele induse conștient sau nu. Este foarte important să știm cui au aparținut, de ce meșteri au fost fabricate.
Am convingerea că obiectele vechi sunt pentru muzee nu pentru locuințe. Unii oameni păstrează tot felul de antichități despre care nu știu mare lucru. Ca exemplu, pentru nimic în lume nu aș ține în casă un pumnal etrusc sau un cuțit din obsidian folosit la sacrificii - recunosc că sunt obiecte extreme dar sunt colecționari care se dau în vânt după așa ceva și cheltuiesc sume uriașe pentru a le obține. Chiar și cuțitul cu care bunicul tăia porcul l-am „externalizat”. Sigur că și un obiect banal ar fi putut fi folosit cândva în alte scopuri decât cele pentru care a fost confecționat, nu trebuie să devenim obsedați de aceste idei dar este bine să folosim obiecte noi și să renunțăm la „amintirile / moștenirile de familie”.
Cele mai frumoase obiecte sunt cele construite cu dăruire de oameni cu îndemânare și „chemare” pentru meșteșuguri. Poate că nu sunt perfecte dar poartă în ele și radiază o savoare inegalabilă. În fiecare casă ar trebui să existe măcar câteva obiecte confecționate de cei care o locuiesc. Obiectele confecționate cu Iubire și din Iubire aduc Armonia și Pacea în fiecare loc în care se află și sunt mai greu de „inscriptionat” cu forme-gând și vibrații de joasă frecvență pentru că sunt protejate de câmpul generat de vibrația benefică a creatorului lor. La rândul lor amplifică energia primită și generează protecție pentru locul și / sau persoanele cărora le-au fost destinate.
Așa-i că te simți bine când îmbraci puloverul împletit de bunica și dăruit de ziua ta? Este ca un terapeut la purtător. Chiar asta este... pentru că bunica, în timp ce-l împletea a pus în el Iubire. A împletit Iubire. Iar lâna a fost toarsă cu Iubire și „des-cântată” cu doine vechi de când lumea. Poate că lâna înțeapă puțin dar nu are fire sintetice și puloverul, sigur nu este „chipat” (cipat). Mai gândește-te la acestea și precis vei mai scapa de niște obiecte din casă și îi vei mulțumi în Inima ta bunicii pentru că te-a învățat să folosești andrelele și iglița.
Tehnologia, noile descoperiri sunt utile și dezvoltarea lor ne va scăpa în viitorul apropiat de societatea actuală bazată pe bani. Atâta timp cât vom folosi bani pentru servicii, producție, schimburile de mărfuri și informații, pentru orice, fie ei de hârtie sau virtuali, atâta timp cât vom cuantifica valoarea muncii, obiectelor și serviciilor în cifre, vor exista interese și implicit, conflicte, dorință de dominare, de putere, de acumulare peste necesitățile firești. Trebuie să depășim urgent acest stadiu primitiv de relație interumană și să construim o societate armonioasa. Odată eliberați de teroarea producerii banilor oamenii își vor putea elibera puterea infinită a imaginației pe niveluri la care nici nu le putem bănui astăzi și își vor putea valorifica întregul potențial cu care s-au născut.
Renunțarea la obiectele care nu ne trebuiesc cu adevărat este un prim pas către Armonie. Vă las plăcerea de a exersa, de a descoprei această Bucurie în familie, cu prietenii, cu colegii. Și într-o familie mai mare numită societate.
Paul Buică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu