A comunica

„A comunica” este sinonim cu „a dărui”. Într-o societate tehnologică „a comunica” înseamnă a livra informaţii, a primi informaţii a schimba informaţii. Informaţiile sunt absolut logice şi sunt catalogate, etichetate, stocate în baze de date. Se ştie totul despre tot şi toţi, aşa cum este stabilit să se ştie, nu pot fi surprize supărătoare pentru gestionarii de informaţii. Exista o sumă de adevăruri convenabile, o ştiinţă oficială, scheme, dogme, norme, convenții şi sisteme de valori cu care societatea operează, proceduri care pot regla orice accident de Atitudine. În spatele fiecărei informaţii livrate exista un scop precis, determinat şi se obţine întotdeauna efectul prevăzut. Totul funcţionează conform unui „software” construit într-un anume scop care este „clasificat” de către cei care generează şi conduc societatea tehnologică. Nimeni nu ştie încotro ne îndreptăm şi nici de ce. Comunicarea între indivizii societăţii este asemenea comunicării intre conducători şi conduşi. Fiecare caută să se poziţioneze cât mai bine şi să comunice cu cei asemenea lui. Societatea este stratificată şi fracturată pentru că este bazată pe interese. Relaţia dintre doi sau mai mulţi indivizi există doar dacă există interese reciproce, altfel nu se poate iniţia. Oamenii sunt tot mai singuri deşi sunt tot mai mulţi. Este un fenomen invers proporţional şi, prin natura sa, absurd

.  

În societatea spirituală, în Lumea Nouă pe care o construim acum, comunicarea înseamnă „a dărui”. Maestrul dăruieşte Discipolului Înţelepciunea sa iar Discipolul o absoarbe în stare de Devoţiune, de Respect de Iubire. Este o Comunicare profundă care continuă dincolo de viaţa pământeană. Neexistând niciun scop, niciun interes, comunicarea este liberă, directă, luminoasă. Maestrul nu este superiorul Discipolului ci Prietenul său. În Creaţie nimic nu este superior, nimic inferior. Discipolul îşi urmează Maestrul şi într-o zi, ei devin Unul. Iubirea îi apropie şi uneşte într-o singură Fiinţa. Cuvintele devin de prisos.

Oamenii au început să simtă în interior, acut, necesitatea acestui tip de comunicare de la Inimă la Inimă, fără să mai existe vreo barieră, vreun interes. Se produce o modificare interioară, subtilă, la nivel planetar. O separaţie. Unii se îndreaptă tot mai mult, se afundă în materialitate, alţii caută, se caută şi când se regăsesc evoluează mai departe împreună păşind pe calea către Lumina. „Cine se aseamănă, se adună”. La un moment dat, în societate se va produce şi o separaţie fizică. Vor exista zone în care vor trăi comunităţi spirituale, independente economic, sustenabile (Living Off The Grid) şi zone unde oamenii vor cădea mai jos de animalitate. Sâmburii acestei noi etape din evoluţia speciei noastre au început să se vadă. Există deja comunităţi în care oamenii trăiesc în deplină Armonie cu Natura şi cartiere ale unor mari oraşe în care siguranţa personală tinde către zero.

Comunicarea de la Inimă la Inimă ne face să fim Oameni, Oameni Solari, lipsa ei ne împinge în iad. Şi nu mă refer la un iad virtual al vreunei religii ci la un iad autentic, concret, aici pe Pământ, acela pe care-l vedem în fiecare zi la jurnalele de ştiri, pe care-l citim în ziare, pe care-l trăim pe stradă. Noi decidem unde şi cum dorim să ne continuăm existenta, în ce societate dorim să ne creştem copiii şi cum va arăta lumea pe care le-o dăruim s-o ducă mai departe. Nimeni altcineva. Decizia este a fiecăruia dintre noi şi este bine să optăm cât mai repede. Acum şi Aici.

Paul Buică

O mie de ani de Pace încep cu un Zâmbet Curat

Uni-Versul îţi dăruieşte întotdeauna experienţele de care ai nevoie. Sunt sincronicităţi la Indicativul Prezent şi dacă eşti deschis înţelegi o mulţime de lucruri despre tine. De aceea spun că sunt Daruri de Iubire. Uneori Darul vine pe o coordonată amuzantă pentru tine - nu neapărat şi pentru ceilalţi care nu s-au trezit încă - pentru că este de fapt o confirmare pentru ceea ce eşti Tu. Şi când eşti treaz nu poţi să nu zâmbeşti, să nu te distreze, să nu vezi imaginea ta din oglinda până nu demult “opacă”. Ni se dăruieşte tuturor această experienţă la momentul potrivit.   

Dumnezeu este un tip haios nu o “faţă lungă” cum sunt cu miile pictate prin lăcaşuri de cult sau cum vezi - din păcate - pe stradă. El a creat Bucuria, El ne-a dăruit Jocul ca sursă de Bucurie şi metodă de învăţare. El este atât Zâmbetul cât şi Hohotul de Râs. Prin Iisus El transmite cel mai puternic mesaj de Iubire: “Lăsaţi copiii să vină la mine!”  Oare îi chema că să îi întristeze? Să-i chinuie cu felurite suferinţe? Să-i transforme în “feţe lungi”? În roboţi truditori la construirea şi menţineri societăţii de consum? NU.

 

Eu ştiu că-i chema la desăvârşirea Jocului, la instaurarea Bucuriei, la dăruirea Iubirii şi implicit la dobândirea Fericirii. Iisus a anunţat o mie de ani de pace. Pacea aduce Bucurie Iubire, Bună-Stare. Pentru a păşi în prima clipă a celor o mie de ani de Iubire trebuie să renunţi la ego şi să zâmbeşti.

O Mie De Ani De Pace Încep Cu Un Zâmbet Curat  

Cel mai mult mă îngrijorează oamenii care nu ştiu să râdă, să le tremure celulita de hohotul râsului, să râdă molipsitor, zgomotos ca să-i trezească şi pe ceilalţi din somn. Mă îngrijorează cei care trăiesc “cu dinţii strânşi” pentru că aceştia suferă. Răul nu există, este doar absenţa Binelui. În Planul Divin suferinţa nu a fost prevăzută. Suferința s-a născut ulterior în momentul apariţie ego-ului. Exista o comandă simplă, sigură şi cu efect definitiv, în Armonie cu Universul, pentru ego: „Shift-Delete”.

Conștientizea-ză că primeşti negreşit ceea ce-ţi doreşti. Uni-Versul îţi dăruieşte tot ce pofteşti, trebuie doar să ceri. Uite o metodă simplă de a-ţi materializa dorinţele:

Scrie în această seară pe o hârtie toate dorinţele tale. Scrie frumos, cu răbdare, caligrafic. Împătureşte-o cu scrisul înafara şi pune-o sub un pahar cu apa. Bea mâine dimineață apa din pahar. Păstrează hârtia şi citeşte-o în fiecare dimineaţa înainte de orice altă acţiune. Şi mai bine este dacă o aşezi in fiecare seara sub un pahar cu apa şi bei dimineaţa acea apă. Peste șase luni verifica lista.

Amintește-ți: “Your Wish Is My Command”.

Paul Buică

Eu vreau

Mintea Ta spune: “problema mea e că vreau cu disperare să îi ajut pe ceilalţi”. Inima Ta spune: “problema mea e că vreau cu disperare să îi ajut pe ceilalţi”.

Fiinţa însă nu spune nimic pentru că Ea ştie. Acolo trebuie să cauţi Adevărul.

Treaba Maestrului nu este să-i ajute pe alţii ci să radieze intens, permanent, benefic, Iubire. Din Iubire şi numai din Iubire transmite în cuvinte, în gesturi, în gânduri, în trăiri ceea ce este experienţa lui. Maestrul nu-ţi poate transmite o experienţă, ţi-o poate doar relata, îţi poate spune ce a simţit el, cum a trecut el un hop dar nu poate trece hopurile tale în locul tău. Orice Maestru este onest şi îţi va spune că experienţa lui nu te poate ajuta cu nimic pentru că tu trebuie să ai - şi vei avea cu certitudine - experienţele care îţi vor fi Ţie potrivite.

Unii se vor simţi atraşi de Tine, vor simţi profund şi îţi vor fi în preajmă, alţii se vor simţi atraşi dar vor oscila, alţii Te vor ignora, alţii Te vor considera ţicnit iar unii - puţini la număr este drept dar pe treapta cea mai de jos - îţi vor fi ostili. Aruncă un ochi (preferabil Ajna) prin istorie şi vei înţelege. 

Ştiu că doare când asemenea Maestrului Iubirii afli că “nimeni nu-i profet în ţara sa” dar cu timpul te “hârşeşti” (scuze de licenţă - aici înseamnă înţelepţeşti) şi înţelegi că fiecare are o cale pe care evoluează, un drum mai bolovănos sau mai neted, o pantă mai abruptă sau mai lină de urcat şi că nu poţi şi nici nu ai dreptul să intervii. Este drumul pe care şi-l alege fiecare în fiecare clipă a vieţii sale pe Pământ. În fiecare clipă ai posibilitatea să alegi, în fiecare clipă poţi lua o altă decizie, în fiecare clipă îţi poţi schimba viaţa. “Pisica” asta se numeşte Liber Arbitru şi este în permanenţă la tine.

Iar Universul răspunde negreşit numai şi numai opţiunilor Tale: „Your Wish Is My Comand!” 

Un Maestru, după ce-ţi va da Binecuvântarea îţi va spune că tot ce ţi-a transmis este bine să arunci la gunoi şi să porneşti pe drumul tău. El nu vrea să te inoculeze cu experienţele, trăirile, cuvintele lui. El vrea ca Tu să fii liber(ă) pe deplin, să alegi şi El se va bucura indiferent care este alegerea Ta. Pentru că Maestrul este doar o undă, un murmur abia perceptibil, o vibraţie asemenea Uni-Versului, o Prezenţă discretă. Este Iubire.

Când ai pornit pe drumul autocunoaşterii trebuie să înţelegi din prima clipă că nu poţi deveni o cârjă pentru nimeni. Nu că nu ai vrea să-ţi dăruieşti întreaga pricepere celorlalţi, nu că n-ai avea disponibilitate şi răbdare ci doar pentru că nu este bine pentru ei să fii o cârjă. Mai bine îi “dai o undiţă decât un peşte”. Uneori, dacă vrea, îi poţi da şi un peşte dar dacă-l refuză nu mai poţi insista pentru că intri pe Liberul său Arbitru şi… tocmai te-ai „apucat” să fii diferit, să respecţi Liberul Arbitru al celorlalţi.

Maestru tău Interior îţi va spune cu mult mai multe. Ascultă-L pentru că acel Maestru nu greşeşte niciodată, este în deplină Armonie cu Firea Înconjurătoare, cu tot ceea ce există, cu Divinitatea Însăşi.

Acel Maestru care radiază în permanenţă doar Iubire eşti chiar Tu.

Paul Buică

Creatorul iubeşte Bogăţia

Nu este nimic rău în a fi bogat. Nimic imoral. Nimic nereligios. Priviţi Uni-Versul, este un simbol al Bogăţiei. Creatorul iubeşte Bogăţia, El a creat trilioane de galaxii fiecare cu sute de miliarde de stele fiecare având un număr greu de imaginat de planete. De fapt, numărul obiectelor create este infinit pentru că după cum putem vedea cu ajutorul telescoapele spaţiale, Creaţia continuă la nesfârșit.

Doamne-Doamne nu şi-a luat liber nici de Paşte nici de Crăciun şi lucrează şi în weekend. A lucrat chiar şi în noaptea de Anul Nou, te asigur. El continuă să creeze cu Bucurie Divină alte şi alte corpuri cereşti, forme de viaţa, energie.

Pe Pământ sunt câteva milioane de specii de plante şi animale şi în fiecare zi se descoperă noi specii. Dumnezeu nu a creat o singură floare ci milioane de specii de plante, nu un gândăcel ci câteva milioane de specii de insecte. Şi toate sunt perfecte, fiecare este un microunivers miraculos, fiecare interacţionează cu întregul Uni-Vers, fiecare este un Dar de Iubire. Este bine să învăţăm să privim cu ochii noştri fizici şi spirituali şi să ne dezobişnuim să lipim etichete fabricate de alţii.

Toate acestea mie îmi spun că Doamne-Doamne iubeşte Bogăţia. Şi dacă Cel Perfect ne dă un astfel de exemplu, nu cred că sărăcia este o opţiune pentru nicio fiinţă umană. Lucrurile nu stau însă deloc aşa şi există miliarde de oameni care-şi duc viaţa de pe o zi pe alta, există încă oameni care mor de foame în timp ce alţii îşi etalează bunurile materiale şi cochetează pe la baluri cu strângerea de fonduri în scopuri de binefacere. Cât la sută din averea lor o dăruiesc? 

Pe mine nu mă interesează cum şi-a dobândit fiecare averea sau cum o cheltuieşte, asta este problema fiecăruia când se priveşte în oglindă. Sunt convins că există zeci de milioane de oameni de afaceri oneşti care muncesc din greu să-şi menţină pe linia de plutire mica firmă de familie în care lucrează câţiva angajaţi şi că fac eforturi să nu-i concedieze când lucrurile merg mai greu.

Altceva cred că este important de conştientizat: tot ceea ce posezi te posedă. Problema nu este că deţii active, bani, bijuterii sau obiecte de artă. Problema este să nu te identifici cu acele valori. Este necesar să rămâi detaşat pentru că numai astfel îţi păstrezi libertatea, numai astfel rămâi o Fiinţă Umană, rămâi Tu Cel Curat, aşa cum te-ai născut şi aşa cum vei pleca spre alte existente.

Se spune că Alexandru Macedon, grav bolnav fiind, a primit Lumina în ultima zi a vieţii sale, pe drumul de întoarcere către casă. El a cerut să îi fie lăsate mâinile afară pentru a înţelege astfel fiecare din cei care-l vor însoţi pe ultimul drum că nu a luat nimic cu el din cel mai mare imperiu care a existat vreodată. El a înţeles că nu poate poseda de fapt nimic, că Uni-Versul i-a pus oricum la dispoziţie tot ce există fără ca el să ceară măcar acest lucru şi că nu era nicio nevoie să facă vreo campanie militară pentru că  avea deja Totul din prima clipă a vieţii. 

Toţi primim Totul din clipa în care ne naştem, este un Dar doar că nu înţelegem asta şi până nu ne spune cineva, pur şi simplu nu vedem Darul, nu-l percepem.

Dacă din raţiuni mai înalte decât putem noi să înţelegem acum, dispunem din start de mai multe resurse intelectuale, materiale, de o familie care are posibilitatea să ne asigure o educaţie complexă şi avem un traseu mai bun decât al altora în viaţa este pentru că avem ceva de făcut cu aceste Daruri în beneficiul celorlalţi oameni, mai puţin hăruiţi în această viaţa. Dacă putem crea o afacere şi crea locuri de muncă, dacă avem idei şi descoperim sau inventam ceva este pentru că am fost aleşi să primim aceste idei, am fost aleşi să avem puterea de munca să conducem o companie sau să ocupăm un post important, decizional într-o companie. Şi am fost aleşi pentru a avea posibilitate de a dărui şi celorlalţi. Am fost aleşi pentru a avea mai lesne acces la Cunoaştere pentru a o dărui mai departe, am fost aleşi pentru a mişca lucrurile. Şi am fost aleşi pentru că avem mai multe şanse de a materializa acea idee primită. Dacă nu reuşim, atunci altcineva va primi şi materializa ideea. Materializarea se va produce oricum. Aşa funcţionează Creaţia.

Pentru asta însă trebuie să renunţăm la ego. Nu-i uşor. Ego-ul este cel care ne facem să ne credem superiori altora, să punem etichete, care ne face să ignorăm suferinţa altora, să ne facem că nu vedem că încă sunt oameni care nu au ce mânca în timp ce noi aruncăm în fiecare zi la groapa de gunoi mii de tone de alimente care pot fi procesate, uscate şi transformate în îngrăşăminte naturale şi dăruite unor ţări sărace. Apropo, acum se numesc țări emergente pentru că ne este jenă de ceea ce am generat. Jena planetară este un început pentru schimbarea situaţiei.

Ce altceva dacă nu ego-ul te face să dormi liniştit ştiind că şi un singur copil din lume a adormit flămând şi nu se ştie dacă se va mai trezi mâine? Bogăţia este bună când este folosită în beneficiul tuturor, când plus valoarea pe care o produci pentru că ai fost dăruit, menit să faci asta aduce un bine în lume, când nu eşti ataşat de bunurile materiale ci de nevoia imperioasa de a ajuta, de a dărui, de a alina.

Dacă un singur copil din lume a adormit în seara asta flămând, bogăţia ta este de prost-gust. Ține minte asta!

Paul Buică

Azi, este un Dar

Oricât de departe ai încerca să fugi, oriunde ai fi, orice ai căuta să uiţi sau să laşi în urmă, vei fi pretutindeni cu Tine. Totul este cu tine pentru că Tu generezi acest holo-fractal al prezentului tău, al animalului social şi al animalului singuratic. Mintea se joacă şi spune “acum sunt singur, mă pot izola de societate, sunt doar eu şi ceea ce-mi place” dar după perdeaua de fum sunt toate celelalte de care încerci să te lepezi, măcar pentru câteva clipe. Abia când dai un răgaz minţii, când o laşi pentru o clipă să se odihnească, atunci când Timpul şi Spaţiul dispar şi se aprinde Lumina Conştiinţei ai păşit în Akasha (Acasă). Când păşeşti inspirând Lumina şi expirând Creaţia.

Observă trunchiul copacului. La baza mişcarea lui în bătaia vântului este insesizabilă, apoi încet-încet, pe măsură ce te ridici spre ramurile de sus mişcarea este tot mai amplă. Coroana este una cu vântul şi cântă deodată cu el. Aminteşte-ţi: “eu sunt un flaut gol prin care Uni-Versul cânta”. Dar acest Miracol este posibil datorită stabilităţii şi statorniciei trunchiului, fermităţii, rădăcinilor adânci cu care se întrepătrunde cu structura fizică a Zeiţei Mamă Pământ. Şi a Respectului pe care îl poartă atât Zeiţei Pământ cât şi Zeului Vânt. Priveşte pădurea prin frunzele copacului şi vei avea o experienţă minunată. La indicativul prezent.

Aminteşte-ţi cuvintele Maestrului Ursulețului Panda din filmul de desene animate: “Ieri este Istorie, Mâine este un Mister dar Azi, Azi este un Dar”.

Totul ESTE Aici şi Acum.

Paul Buică

Atributul

A Crea este atributul Creatorului şi a tuturor celor asemenea Creatorului. Întregii Creaţii I s-a transmis organic această calitate, şi melcului şi omului şi firului de iarbă, Planetei şi Galaxiei, apei, aerului, cristalului de stâncă şi tuturor celorlalte elemente. Este un Adevăr atât de evident şi simplu, atât de prezent dintotdeauna în structurile şi în viaţa noastră încât până acum nu am simţit nevoia să scriu despre asta. Mi s-a părut un fapt de la sine înţeles de către fiecare om în interiorul său, fără să fie nevoie să-i fie spus de altcineva, încât am relaţionat cu fiecare om că şi cum ar fi ştiut deja asta.

Se întâmplă însă că specia noastră nu este fericită, nu trăieşte în Bună-Stare, nu se bucura de Darurile Divine Atotprezente, Atotbinefăcătoare, Atotdătătoare de Iubire şi am înţeles că de fapt oamenii nu-şi cunosc adevăratele dimensiuni şi atribute sau le cunosc doar în mică parte. Şi m-am întrebat firesc, natural, de ce? Că doar este totul la vedere, nu este nimic ascuns. Dumnezeu este Aici şi Acum în fiecare cuantă a Uni-Versului şi nu te poţi situa înafara Divinităţii pentru că nu are exterior. 

Şi cum nimic nu este întâmplare ci totul este sincronicitate am înţeles că trebuie să transmit un mesaj de Iubire şi pe această frecvenţă să încerc să le dezvălui celor cu care am intrat şi intru în contact ceea ce trebuie să înţeleagă. Ce sunt ei cu adevărat şi dacă Inima lor îi îndeamnă, să pornească pe Calea Autocunoaşterii şi să dobândească Armonia Interioară, Pacea Interioară, să cunoască Fiinţa Interioară cea asemenea Creatorului Ceresc şi a Mamei Pământ, să-şi cunoască adevăratele potenţialităţi şi valorificându-le să ființeze în deplină Armonie Deplină cu Întregul în Bucurie şi Fericire.

Mesajul nu-mi aparţine, el este scris în Matricea Uni-Versului, cea care generează permanent şi la intensitate maximă Fractalul Vieţii. Este vechi de când lumea dar lumea este într-o oarecare măsură surdă: “Cunoaşte-te pe tine însuţi...” - scria pe frontispiciul Templului lui Apollo din Delphi şi poate ar trebui scris azi pe peretele fiecărei grădiniţe, şcoli, facultăţi. Întoarce-ţi privirea către interior şi vei descoperi ceea ce eşti cu adevărat. Vei înţelege şi, toată suferinţa, toată nemulţumirea, toate orgoliile şi dorinţele tale vor dispărea. Până nu renunţi total şi definitiv la orgoliu nu ai cum să dobândeşti Fericirea, Mulţumirea, Armonia. 

Orgoliul înseamnă suferinţă pentru că el nu poate fi niciodată satisfăcut. Deîndată ce ai ajuns pe o treaptă socială îţi şi doreşti să fii pe alta mai înaltă. Ego-ul te îndeamnă să fii permanent în competiţie cu toată lumea, să ai o sumedenie de dorinţe, să faci fiţe, să te crezi mai deştept decât alţii - încă n-am auzit pe cineva să zică despre el că este mai prost decât altul - să-ţi baţi joc de valorile altuia, să fii în permanenţă în competiţie cu soţul, colegul de servici, prietenul, vecinul, socrul, cumnata, chiar şi copilul. Să vadă că tatăl sau sau mama sa este mai “tare” decât tatăl sau mama colegilor şi/sau prietenilor lui.

Orgoliul te împiedica să te deschizi către Cunoaştere şi Înţelepciune pentru că egoul îţi spune că eşti cel mai bun şi le ştii pe toate. Dar cel mai neplăcut este că orgoliul te împiedică să eliberezi potenţialul cu care ai venit şi să eliberezi Forţa Creaţiei.

Renunţând la ego, vei elibera Forţa Creaţiei şi vei deveni creativ în orice vei întreprinde indiferent dacă faci un şurub la strung sau desenezi o clădire cu două sute de etaje. Nu meseria sau profesiunea contează ci câtă creativitate dăruieşti acesteia pentru că nu exista nimic superior şi nimic inferior în Creaţie. Divinitatea nu a creat lucruri inferioare sau superioare ci doar Perfecţiune.

Eliberează Forţa Creaţiei şi competiţia va dispărea ca prin farmec. Tu nu creezi pentru a dovedi că eşti mai cumva decât altul ci pentru că din tine radiază Întreaga Creaţie a Tatălui Ceresc şi a Mamei Pământ. Tu nu faci decât să o materializezi, să o aduci în Manifestare pentru că nu mai poţi altfel. Nu o poţi ţine prizonieră în tine, forţa ei este fără margini şi va irumpe cu sau fără voia minţii tale. Nu o poţi face pentru bani sau glorie pentru că nu vor mai avea sens în curând sen în sistemul nou de valori ci pentru că radiază pur şi simplu din interiorul tău, din Sălaşul Sfânt unde se manifestă Dumnezeu.

Perfecţiunea, Creaţia, Armonia, nu le poţi ascunde după perdea sau în dulap, nu le poţi strecura sub preş dar asta nu înseamnă că toţi ceilalţi le vor observa. Nu. Calitatea vieţii tale va fi diferită şi tu vei şti asta şi Armonia te va înveşmânta.

Tu eşti perfect(ă), doar că nu ai aflat încă asta.

Paul Buică

Rug Aprins

Să nu ai aşteptări! Cu ce ai venit tu în această lume? Cu nimic. Cu ce pleci? Cu nimic. Atunci nu este nimic de aşteptat. Tot ce primeşti este Dar Divin şi trebuie respectat, iubit şi primit ca atare. Deşi este foarte simplu, întâmpinăm mari dificultăţi să conştientizăm asta. Una este să ştii, alta să conştientizezi. Este complet diferit. Să nu aştepţi nimic dar să fii pregătit să primeşti Totul, pentru că absolut Totul este Dar de Iubire Divină pentru tine. Darul este Aici şi Acum, trebuie doar să fii pregătit să te bucuri de El. Darul este deja în Inima Ta în clipa când ai tras în piept prima gură de aer.

Divinul îţi cunoaşte necesităţile încă înainte că tu să le poţi spune în cuvinte şi face în aşa fel ca Darul să ajungă în cel mai potrivit moment la tine. Nici mai devreme, nici mai târziu. Trăirile tale, gândurile tale, cuvintele tale, faptele tale sunt Rugăciuni adresate Creatorului şi Uni-Versul, asemenea Duhului lămpii lui Aladin, ţi le îndeplineşte negreşit. Chiar dacă tu nu ştii, nu crezi sau nu ai conştientizat până Acum că tot ceea ce emiţi este Rugăciune adresată Divinului, acesta este Adevărul.

TOTUL ESTE RUGĂCIUNE, RUG APRINS

Ştii ce înseamnă asta? Ca atunci când iubeşti vei primi Iubire şi când urăşti vei fi înconjurat de ură. Când dăruieşti vei primi Daruri şi când furi şi/sau înşeli vei fi la rândul tău furat şi/sau înşelat. Când doreşti binele celorlalţi vei fi răsplătit cu bine şi când doreşti răul vei primi rău. Totul se întoarce către tine amplificat pentru că asta este RUGĂCIUNEA Ta. Şi, spre exemplu, blestemul tot rugăciune este aşa cum o rugăciune de vindecare poate aduce alinarea unei suferinţe. Înţelegi ce forţă au cuvintele tale? Pot să atragă Iubirea sau întunericul. Tu decizi ce dorești să obţii, nimeni altcineva. Uni-Versul nu se amestecă în decizia ta pentru că îți respecta Liberul Arbitru. El doar îți dăruieşte ceea ce ceri.

La acest Adevăr se raportează tot ceea ce numim azi gândire pozitivă. La acest Adevăr se raportează filmul The Secret când vorbeşte despre Legea Atracţiei. Rugăciunea ta, fie ea o trăire, un gând, un cuvânt sau o acţiune se propaga, reverberează până în Inima Uni-Versului şi El, Creatorul, asemenea unei uriaşe oglinzi multidimensionale trimite către tine ceea ce tu doreşti. Tot ceea ce tu emiţi capăta viaţă în profunzimile Uni-Versului şi se materializează ulterior în viaţa ta. De aceea exista atât de multă suferinţă în lume şi atât de puţină pace şi Iubire. 

Important este ceea ce dăruieşti. Dăruieşte Iubire şi nu te îngriji de necesităţile tale pentru că Uni-Versul deja le cunoaşte şi vei primi negreşit tot ceea ce-ţi doreşti. Dorinţele mentale nu produc efecte pentru că mintea cere lucruri care de cele mai multe ori nu-ţi sunt de trebuinţă. Coboară Rugăciunea ta în Inimă şi atunci vei primi tot ceea ce ai nevoie. Şi mulţumeşte în Inima Divinului.

Aprinde Rugul din Inima Ta! 

Paul Buică

Pinocchio

Toţi suntem într-un fel sau altul Pinocchio o anumită perioadă a vieţii noastre. Este în firea lucrurilor să fie aşa. Unii se trezesc mai devreme alţii mai târziu iar pentru alţii sunt necesare mai multe vieţi pentru a se trezi. Este o parte a şcolii prin care trecem Aici, La Şcoala Mamei Pământ. Cu toţii ne aflăm într-un miraculos proces de învăţare, într-o stare interioară de sete de învăţare, de dorinţa de a şti, de pornire lăuntrică de a experimenta. Suntem Discipoli ai Mamei Pământ, ai Universului şi suntem minunaţi aşa hăbăuci cum suntem, cum umblăm bezmetici, cum ne lovim sec de toate cele, cum cădem în freză, cum ne ne ridicăm şi o luăm de la cap plini de vânătăi sufleteşti.

Cei care se cred atoateştiutori, autosuficienţii, nu pot deveni Discipoli pentru că ei nu sunt gata de a învăţa, nu sunt în starea de disciplină, adică de a abandona tot ce cred ei că deţin ca şi Cunoaştere, ca adevăr imuabil, pentru a putea primi Înţelepciunea, pentru a experimenta fără a analiza prin prisma celor cunoscute pentru că aproape niciodată nu se aplică. De aceea spunea Iisus că sunt „fericiţi cei săraci cu duhul”. Aceea este starea de disciplină a primirii Înţelepciunii, Luminii. „sărac cu duhul” adică gol, deschis, în aşteptare, Atent şi Alert.

Până nu te abandonezi, până nu dobândeşti starea de Devoţiune nu vei putea primi Lumina. Nu pentru că ţi-ar fi refuzată ci pentru că nu poate pătrunde într-o structură blocată în dogme, în valori adoptate, induse care nu sunt experienţele tale. Dacă-ţi vei trăi viaţa după învăţături şi nu din și prin Înţelepciune, vei trăi o viaţa străină ţie, cea a învăţătorilor care repetă şi ei informaţii citite prin cărţi. Înţelepciunea izvoraşte din interiorul cel mai profund, este Darul Maestrului Interior, este Intuiţia. Nu este un proces mental, este o Comunicare directă cu Uni-Versul, cu Divinul. 

Un Discipol nu poate aborda niciun fel de informaţii ca fiind definitive, nu poate urma dogme pentru că acestea nu reprezintă finalul. El trebuie să rămână un flaut gol în care coboară în permanenţă cântecul Uni-Versului dezvăluindu-i alte şi alte tărâmuri interioare, alte şi alte Taine ale Divinului. Când eşti un flaut gol, orice limitări se dizolvă, eşti gata să explorezi, eşti gata să primeşti, eşti pregătit pentru orice îţi oferă Divinul, eşti la picioarele Divinului. Este sublim să fii Discipol. Este un Miracol.

Când atingi starea de Discipol, când îţi asumi necunoaşterea şi conştientizezi că nu ştii nimic, abia atunci eşti pregătit să primeşti Totul şi, asemenea lui Pinocchio, trăieşti Miracolul. Universul se aranjează în aşa fel incât toate lucrurile pe care ţi le doreşti să se producă. Şi eşti atât de aproape de Acasă... 

Paul Buică

Mutarea Munților

“Când veţi avea credinţă cât un bob de muştar veţi putea muta munţii”. Nu pot avea pretenţia că am citat exact şi oricum nu cred că ştie cineva cum a fost rostit acest Adevăr pentru că s-a transmis pe cale orală o vreme şi apoi s-a tot tradus şi interpretat. Şi nu cred că este importantă forma ci sensul şi dacă Adevărul ajunge unde trebuie, adică în Inima, locul în care trebuie să se producă o sincronicitate.

Muntele este într-adevăr fascinant prin mărimea sa în raport cu dimensiunile noastre, prin măreţia sa pe care o radiază permanent şi la intensitate maximă, prin stabilitatea sa, prin echilibrul perfect al unei mase uriaşe din rocă. Dar ce mă face să rezonez cu muntele şi să-l iubesc este vibraţia subtilă pe care o percep deîndată ce mă apropii de El. Undeva în adâncurile pietrei ştiu că este o Inimă care pulsează Viaţă, care transmite un mesaj puternic şi o chemare.

Mi-a plăcut întotdeauna să plec singur pe munte şi să fiu una cu El şi cu El. E inutil să mai spun (dar o fac totuşi) că plecând pe munte cu Inima mea în Inima lui, nu mi s-a întâmplat niciodată nimic neplăcut dar am şi respectat întotdeauna regulile. N-am plecat în pantofi de oraş sau fără un minimum de obiecte necesare care să mă ajute să supraviețuiesc în caz de accident. Nu sfătuiesc pe nimeni să plece singur pe munte şi dacă o face, să dea dovadă de inteligentă şi să-şi ia echipamentul necesar obligatoriu. Mersul de unul singur pe munte a fost experienţa mea şi probabil a multor altora dar experienţele nu trebuiesc copiate pentru că fiecare om trebuie să aibă experienţele lui, care i se potrivesc lui şi din care va înţelege ceva ce numai lui îi va folosi.

La fel de mult îmi place şi marea, Măria Sa Marea, şi spun că muntele, marea, pădurea, râurile, trebuiesc respectate. Întotdeauna le-am mulţumit pentru că mi-au condus paşii pe cărări sigure şi că m-au adus întotdeauna cu bine Acasă. Am mulţumit întotdeauna şi Ghizilor mei Spirituali şi Maestrului Interior pentru deciziile pe care m-au ajutat să le iau şi astfel m-am putut bucura pe deplin de timpul petrecut în Natură.

Cu muntele poţi vorbi, te poţi sfătui, îi poţi cere ajutorul. Este ca Duhul Lămpii lui Aladin, totul este să te adresezi cu Respectul cuvenit şi cu Credinţă pentru că este întotdeauna Prietenul tău şi este întotdeauna Acum şi Aici.

Paul Buică