Mutarea Munților

“Când veţi avea credinţă cât un bob de muştar veţi putea muta munţii”. Nu pot avea pretenţia că am citat exact şi oricum nu cred că ştie cineva cum a fost rostit acest Adevăr pentru că s-a transmis pe cale orală o vreme şi apoi s-a tot tradus şi interpretat. Şi nu cred că este importantă forma ci sensul şi dacă Adevărul ajunge unde trebuie, adică în Inima, locul în care trebuie să se producă o sincronicitate.

Muntele este într-adevăr fascinant prin mărimea sa în raport cu dimensiunile noastre, prin măreţia sa pe care o radiază permanent şi la intensitate maximă, prin stabilitatea sa, prin echilibrul perfect al unei mase uriaşe din rocă. Dar ce mă face să rezonez cu muntele şi să-l iubesc este vibraţia subtilă pe care o percep deîndată ce mă apropii de El. Undeva în adâncurile pietrei ştiu că este o Inimă care pulsează Viaţă, care transmite un mesaj puternic şi o chemare.

Mi-a plăcut întotdeauna să plec singur pe munte şi să fiu una cu El şi cu El. E inutil să mai spun (dar o fac totuşi) că plecând pe munte cu Inima mea în Inima lui, nu mi s-a întâmplat niciodată nimic neplăcut dar am şi respectat întotdeauna regulile. N-am plecat în pantofi de oraş sau fără un minimum de obiecte necesare care să mă ajute să supraviețuiesc în caz de accident. Nu sfătuiesc pe nimeni să plece singur pe munte şi dacă o face, să dea dovadă de inteligentă şi să-şi ia echipamentul necesar obligatoriu. Mersul de unul singur pe munte a fost experienţa mea şi probabil a multor altora dar experienţele nu trebuiesc copiate pentru că fiecare om trebuie să aibă experienţele lui, care i se potrivesc lui şi din care va înţelege ceva ce numai lui îi va folosi.

La fel de mult îmi place şi marea, Măria Sa Marea, şi spun că muntele, marea, pădurea, râurile, trebuiesc respectate. Întotdeauna le-am mulţumit pentru că mi-au condus paşii pe cărări sigure şi că m-au adus întotdeauna cu bine Acasă. Am mulţumit întotdeauna şi Ghizilor mei Spirituali şi Maestrului Interior pentru deciziile pe care m-au ajutat să le iau şi astfel m-am putut bucura pe deplin de timpul petrecut în Natură.

Cu muntele poţi vorbi, te poţi sfătui, îi poţi cere ajutorul. Este ca Duhul Lămpii lui Aladin, totul este să te adresezi cu Respectul cuvenit şi cu Credinţă pentru că este întotdeauna Prietenul tău şi este întotdeauna Acum şi Aici.

Paul Buică