Pinocchio

Toţi suntem într-un fel sau altul Pinocchio o anumită perioadă a vieţii noastre. Este în firea lucrurilor să fie aşa. Unii se trezesc mai devreme alţii mai târziu iar pentru alţii sunt necesare mai multe vieţi pentru a se trezi. Este o parte a şcolii prin care trecem Aici, La Şcoala Mamei Pământ. Cu toţii ne aflăm într-un miraculos proces de învăţare, într-o stare interioară de sete de învăţare, de dorinţa de a şti, de pornire lăuntrică de a experimenta. Suntem Discipoli ai Mamei Pământ, ai Universului şi suntem minunaţi aşa hăbăuci cum suntem, cum umblăm bezmetici, cum ne lovim sec de toate cele, cum cădem în freză, cum ne ne ridicăm şi o luăm de la cap plini de vânătăi sufleteşti.

Cei care se cred atoateştiutori, autosuficienţii, nu pot deveni Discipoli pentru că ei nu sunt gata de a învăţa, nu sunt în starea de disciplină, adică de a abandona tot ce cred ei că deţin ca şi Cunoaştere, ca adevăr imuabil, pentru a putea primi Înţelepciunea, pentru a experimenta fără a analiza prin prisma celor cunoscute pentru că aproape niciodată nu se aplică. De aceea spunea Iisus că sunt „fericiţi cei săraci cu duhul”. Aceea este starea de disciplină a primirii Înţelepciunii, Luminii. „sărac cu duhul” adică gol, deschis, în aşteptare, Atent şi Alert.

Până nu te abandonezi, până nu dobândeşti starea de Devoţiune nu vei putea primi Lumina. Nu pentru că ţi-ar fi refuzată ci pentru că nu poate pătrunde într-o structură blocată în dogme, în valori adoptate, induse care nu sunt experienţele tale. Dacă-ţi vei trăi viaţa după învăţături şi nu din și prin Înţelepciune, vei trăi o viaţa străină ţie, cea a învăţătorilor care repetă şi ei informaţii citite prin cărţi. Înţelepciunea izvoraşte din interiorul cel mai profund, este Darul Maestrului Interior, este Intuiţia. Nu este un proces mental, este o Comunicare directă cu Uni-Versul, cu Divinul. 

Un Discipol nu poate aborda niciun fel de informaţii ca fiind definitive, nu poate urma dogme pentru că acestea nu reprezintă finalul. El trebuie să rămână un flaut gol în care coboară în permanenţă cântecul Uni-Versului dezvăluindu-i alte şi alte tărâmuri interioare, alte şi alte Taine ale Divinului. Când eşti un flaut gol, orice limitări se dizolvă, eşti gata să explorezi, eşti gata să primeşti, eşti pregătit pentru orice îţi oferă Divinul, eşti la picioarele Divinului. Este sublim să fii Discipol. Este un Miracol.

Când atingi starea de Discipol, când îţi asumi necunoaşterea şi conştientizezi că nu ştii nimic, abia atunci eşti pregătit să primeşti Totul şi, asemenea lui Pinocchio, trăieşti Miracolul. Universul se aranjează în aşa fel incât toate lucrurile pe care ţi le doreşti să se producă. Şi eşti atât de aproape de Acasă... 

Paul Buică