A comunica

„A comunica” este sinonim cu „a dărui”. Într-o societate tehnologică „a comunica” înseamnă a livra informaţii, a primi informaţii a schimba informaţii. Informaţiile sunt absolut logice şi sunt catalogate, etichetate, stocate în baze de date. Se ştie totul despre tot şi toţi, aşa cum este stabilit să se ştie, nu pot fi surprize supărătoare pentru gestionarii de informaţii. Exista o sumă de adevăruri convenabile, o ştiinţă oficială, scheme, dogme, norme, convenții şi sisteme de valori cu care societatea operează, proceduri care pot regla orice accident de Atitudine. În spatele fiecărei informaţii livrate exista un scop precis, determinat şi se obţine întotdeauna efectul prevăzut. Totul funcţionează conform unui „software” construit într-un anume scop care este „clasificat” de către cei care generează şi conduc societatea tehnologică. Nimeni nu ştie încotro ne îndreptăm şi nici de ce. Comunicarea între indivizii societăţii este asemenea comunicării intre conducători şi conduşi. Fiecare caută să se poziţioneze cât mai bine şi să comunice cu cei asemenea lui. Societatea este stratificată şi fracturată pentru că este bazată pe interese. Relaţia dintre doi sau mai mulţi indivizi există doar dacă există interese reciproce, altfel nu se poate iniţia. Oamenii sunt tot mai singuri deşi sunt tot mai mulţi. Este un fenomen invers proporţional şi, prin natura sa, absurd

.  

În societatea spirituală, în Lumea Nouă pe care o construim acum, comunicarea înseamnă „a dărui”. Maestrul dăruieşte Discipolului Înţelepciunea sa iar Discipolul o absoarbe în stare de Devoţiune, de Respect de Iubire. Este o Comunicare profundă care continuă dincolo de viaţa pământeană. Neexistând niciun scop, niciun interes, comunicarea este liberă, directă, luminoasă. Maestrul nu este superiorul Discipolului ci Prietenul său. În Creaţie nimic nu este superior, nimic inferior. Discipolul îşi urmează Maestrul şi într-o zi, ei devin Unul. Iubirea îi apropie şi uneşte într-o singură Fiinţa. Cuvintele devin de prisos.

Oamenii au început să simtă în interior, acut, necesitatea acestui tip de comunicare de la Inimă la Inimă, fără să mai existe vreo barieră, vreun interes. Se produce o modificare interioară, subtilă, la nivel planetar. O separaţie. Unii se îndreaptă tot mai mult, se afundă în materialitate, alţii caută, se caută şi când se regăsesc evoluează mai departe împreună păşind pe calea către Lumina. „Cine se aseamănă, se adună”. La un moment dat, în societate se va produce şi o separaţie fizică. Vor exista zone în care vor trăi comunităţi spirituale, independente economic, sustenabile (Living Off The Grid) şi zone unde oamenii vor cădea mai jos de animalitate. Sâmburii acestei noi etape din evoluţia speciei noastre au început să se vadă. Există deja comunităţi în care oamenii trăiesc în deplină Armonie cu Natura şi cartiere ale unor mari oraşe în care siguranţa personală tinde către zero.

Comunicarea de la Inimă la Inimă ne face să fim Oameni, Oameni Solari, lipsa ei ne împinge în iad. Şi nu mă refer la un iad virtual al vreunei religii ci la un iad autentic, concret, aici pe Pământ, acela pe care-l vedem în fiecare zi la jurnalele de ştiri, pe care-l citim în ziare, pe care-l trăim pe stradă. Noi decidem unde şi cum dorim să ne continuăm existenta, în ce societate dorim să ne creştem copiii şi cum va arăta lumea pe care le-o dăruim s-o ducă mai departe. Nimeni altcineva. Decizia este a fiecăruia dintre noi şi este bine să optăm cât mai repede. Acum şi Aici.

Paul Buică