Zone de Confort

Există două tipuri de zone de confort, cea obişnuit a stării de hipnoză generală în care ne complăcem cu toţii şi cea a Conştiinţei trezite sau trezvite cum se spune în isihasm. Între cele două stări sau zone de confort este o mare deosebire.

În cea obişnuită suntem, trăim, respiram sub imperiul fricii iar frica înseamnă boală, suferinţă, văl întunecat. Aparent este o zonă de confort, avem un serviciu bun, o maşină, o casă sau mai multe, o soţie sau un soţ, copiii merg la şcoală şi sunt performanţi (ca şi părinţii). Sistemele de valori sunt cele primite, convenite, acceptate. Nu ne concentrăm atenţia asupra lor, le luăm că pe un dat şi nu ne interesează să le verificăm sau să căutăm altele pentru că nu vrem să fim tulburaţi.

Ştim că există şi lucruri mai puţin plăcute în lume dar ne ascundem în spatele “înţelepciunilor comode” de tipul: “ce pot să fac eu?”, “ este treaba guvernului”, “noi am învăţat şi am muncit din greu pentru tot ce avem”. La scuze suntem tari, la ascuns gunoiul sub preş suntem imbatabili. Ştim că există oameni care gândesc diferit dar de cele mai multe ori aceştia nu au o situaţie materială liniştitoare şi mai sunt şi “luaţi la ochi”, nu-şi prea găsesc servicii bune pentru că sunt “ciudaţi”. “Ce nevoie avem noi de complicaţii? Noi o ducem bine!”

În spatele acestei măşti de care suntem fiecare conştienţi dar în spatele căreia ne ascundem, exista o teamă, o teamă viscerală de a ajunge într-o clipă în situaţia celor care sunt daţi cu obstinaţie la ştiri: refugiaţi de război, răniţi, torturaţi, mutilaţi, şomeri, muritori de foame, oameni care nu mai au absolut nimic. Sigur că o ascundem, sigur că suntem conştienţi că dacă ne pierdem pur şi simplu serviciul, nu vom mai putea plăti ratele la bancă, nu vom mai putea duce copilul la şcoala de top ci la cea de cartier unde “atmosfera” este diferită, vom circula cu autobuzul, tramvaiul sau metroul şi când viscoleşte şi când este caniculă şi vom căra plasele de la o piaţă mai îndepărtată pentru că acolo preţurile sunt mai mici. Şi ştim că oricând lucrurile se pot înrăutăţi şi mai mult dacă ne mai şi îmbolnăvim.  

Teama asta ascunsă și nu o poţi destăinui celor apropiaţi pentru că te vor considera slab. Tama te face să-ţi pui masca omului superior, puternic, învingător deşi ştii că o pană de curent de şapte zile într-un oraş mare înseamnă că nu mai ai apă potabilă şi că nu mai poţi trage apa la toaletă, că nu mai exista nimic de mâncare şi că securitatea personală tinde către zero. Şi nici măcar n-ai făcut un curs de supravieţuire sau o pregătire fizică mai serioasă pentru că nu a intrat în vederile tale. Mersul „la salaă” nu prea te-ajuta într-o situaţie reală de supravieţuire.

Poate părea catastrofic ce spun dar teama asta are la unii oameni o conotaţie benefică: îi împinge să caute soluţii, să-şi întoarcă privirea către ei înşişi să se autocunoască, să asculte mai cu „atenţie alertă” ce spun “văzduhiştii” pentru că se pare că ei ştiu ceva, că au ajuns undeva, că au înţeles ceva. Este cel mai bun moment al tău din ceasul în care te-ai născut, este clipa în care ridici ochii din pământ şi îi îndrepţi către stele şi către Inima, către Cauza Uni-Versului şi către indicativul prezent.

Începi să cauţi şi încet-încet intri într-o stare de confort superioară, cea a Conştiinţei care îţi spune că adevăratul confort este să cauţi, să ajuţi, să experimentezi, să cunoşti, să dăruieşti. Spun că este o stare de confort şi nu o corvoadă pentru că în momentul în care înţelegi, NU MAI POŢI FACE ALTFEL. Nu te mai poţi ascunde în spatele unei măşti pentru că ai depăşit acel nivel. Pentru tine masca nu mai există. Nu mai este niciun fel de teamă de ascuns. Religiile spun că trebuie să-ţi fie teamă de Divinitate. Păi cum să-mi fie teamă de Tatăl nostru din moment ce ne-a dăruit şi ne dăruieşte Totul din Iubire, permanent şi la intensitate maximă? Ceea ce simt, ce trăiesc, ce respir, nu este teama ci Devoţiune, Respect, Iubire.

Starea de confort dobândita prin Saltul în Conştiinţa se numeşte Beatitudine şi nu poate fi comparată cu nimic altceva pentru că este starea firească a fiecărei Fiinţe, este starea perfectă de Armonie cu Universul, starea de comuniune cu Tatăl Ceresc. Când se spune că trebuie să facem Voia Tatălui şi nu voia noastră, se spune de fapt exact acest lucru: intraţi în Armonie cu Uni-Versul şi atunci tot ceea ce veţi face, toate acţiunile voastre vor fi în mod natural în Armonie cu Uni-Versul. Nici dacă ai încerca să-ţi impui, nu ai mai putea face altfel.

Dăruirea Iubirii este confortul maxim pe care îl putem dobândi ca Fiinţe pe Planeta Pământ. Dobândirea ei este o opţiune personală.

 

Paul Buică

De la Turnul babel la Omul Solar

Construirea Turnului Babel a reuşit pe deplin. Iniţiatorii proiectului, investitorii, executanţii şi beneficiarii pot jubila pentru moment. E clipa lor. Priveşte în jur! Nu este vorba de un turn din piatră, din lemn, din chirpici ci de societatea în care trăim, pe care o hrănim copios, societatea care ne va înghiţi şi va distruge Planeta dacă rămânem pasivi. Turnul Babel este societatea din care au fost alungate Bunul Simţ, Respectul, Armonia, Iubirea, Creativitatea. Bunul Simţ a fost pe negândite înlocuit cu prostul-gust, cu sub-urbanul, cu sub-umanul. Suntem invadaţi de manele, de droguri de tot felul, de telenovele, de clanuri de mafioţi, de emisiuni pline de indivizi şi individe inculte şi despuiate care-şi spun „vedete”, de pornografie, de produse modificate genetic, de chimicale care otrăvesc mediul, de corupţie, de trafic de influenţă, de incultură şi prostie, de crime, jafuri, violuri. Multă prostie că... încă nu doare. Ne uităm copios la toate aceste pentru că asta „ni se dă pe post”. Big Brother a evoluat de la un singur canal de comunicare la tot mai multe şi s-a retras în Regie, la butoane. 

Respectul nu se preda în şcoli ci se dobândeşte prin exemplul oferit de părinţi, educatori, învăţători, profesori, prin exemplul oferit de oamenii aleşi (ce cuvânt frumos şi cât de departe sunt cei cărora li se atribuie de sensul spiritual al acestuia) care ar trebui să ia deciziile corecte, armonioase în societate. Respectul pentru Divin a dispărut pentru că designerii Turnului Babel au hotărât că omul este mintea sa şi că tot ce există este Materia. Iar mintea a preluat controlul şi a inventat un dumnezeu material, convenabil scopurilor sociale ale investitorilor în construcţia turnului, adică un dumnezeu răzbunător, pedepsitor care abia aşteaptă să moară un om pentru al face harcea-parcea într-un proces de tip stalinist. Cu un astfel de dumnezeu la dispoziţie poţi uşor controla minţile mulţimii şi le poţi face să acţioneze în direcţia dorită de beneficiarii turnului.

Armonia a fost înlocuită cu competiţia pentru că Armonia aduce/induce Libertate. Se merge pe „divide et impera”. Cei dezbinaţi pot fi uşor stăpâniţi iar dezbinarea se obţine cel mai uşor inoculând oamenilor spiritul malefic al competiţiei. Nu-ţi poţi iubi colegul de servici cu care te baţi pentru acelaşi post, nu-i poţi întoarce celălalt obraz, e mult mai practic să-l loveşti tu primul, decisiv, şi să tranşezi repede situaţia în favoarea ta. Nu are nicio relevanță dacă el are mai multe calităţi pentru acel post. „Trosnindu”-l ai şanse mai mari să obţii postul râvnit şi faci şi o impresie bună „mai marilor”, să obţii o altă poziţie socială, mai mulţi bani, mai multe avantaje. De ce-ţi doreşti mai mult? Simplu, pentru că aceiaşi designer-i ai societăţii au avut deja grijă să-ţi creeze nevoi tot mai multe, să ţi le inducă şi astfel să te afunde tot mai mult în condiţia ta de sclav. Armonia, pornirea interioară către Comuniune cu celelalte vieţuitoare te-ar împiedica să intri vreodată în competiţie cu vreun semen, cu celelalte Fiinţe cu Mama Pământ dar Turnul Babel s-ar prăbuşi şi asta ar fi o catastrofă pentru iniţiatori, investitori. Armonia Interioară te-ar face să vezi, să auzi, să simţi atingerea Divinului. Te-ar face iubitor şi creativ. Te-ar transforma într-un Om Solar. Vrei să continui să trudeşti la acest turn sau vrei să dobândeşti libertatea interioară, să vieţuieşti în Lumină? Tu decizi. Este doar o opţiune interioară.

Paul Buică

Cuvântul Înțeleptului din Andronicon

„- Străbunii noştri, Cei Buni şi Cei Drepţi au pecetluit în Toiagul Înţeleptului⁵  şi deopotrivă al Zeilor, Taina Părintelui Zalmoxa. AOR este Esenţa Înţelepciunii lui Zalmoxa aflată în Capul Toiagului. Este împlinirea deplină a transmutarii alchimice a Interiorului cu ceea ce pare a fi Exterior, deşi este doar o oglindire a Interiorului. Este împlinirea transmutării alchimice a principiului etern feminin Artemis şi a celui etern masculin Apollo⁶, împlinirea prin compunere, descompunere şi iarăşi compunere a Puterilor Creatoare ale principiilor feminine şi a celor masculine ce desăvârşesc şi întruchipează în trupul de lut şi în trupurile subtile Creaţia izvorâtă din Izvorul de Lut⁷şi din Izvorul Celest⁸. Cei doi şerpi ai Toiagului ce tind să se unească în AOR sunt simbolul şi Puterea Înţelepciunii feminine şi masculine, ce în trup şi în Conştiinţă sunt Împreună-Creatori ai Fiului OM. Astfel, cel numit OM este Cel ce Împlineşte şi dăruieşte Puterea Iubirii semenilor pământeni, Fraţilor şi Surorilor sale. Stră-Bunii noştri l-au aşezat în Capul Toiagului pe Lykos, Lumina lui Zalmoxa şi deopotrivă Fratele nostru Lup. Lykos este Lumina pogorâtă asupra oamenilor din Toiagul Părintelui Zalmoxa, este Cheia ce deschide Porţile Cunoaşterii şi luminează Calea Înţelepciunii.
Prin cele şapte culori ale Podului de Foc, Zalmoxa ne vesteşte sfârşitul furtunii şi ne iniţiază în Taina Luminii Sale. Zalmoxa este Marele Lup Luminos şi este Spiritul Fratelui nostru, Marele Lup Alb. El este Creatorul Pământului şi este deopotrivă Şarpele ce urcă pe Toiag. Zalmoxa locuieşte în Inima Soarelui şi deopotrivă în Inima fiecăruia dintre noi, în Inima fiecărei Fiinţe şi a fiecărei pietre. Atunci când coborâm în cămara cea mai de Taină a Inimii noastre, îl aflăm acolo pe Însuşi Zalmoxa, Părintele a tot ce ESTE, Lumina Lumii noastre. Înţelepţirea este Darul Luminii lui Zalmoxa, iar noi toţi suntem Fiii Lupului Luminos şi de aceea ne numim Daci⁹ şi suntem Nemuritori. Suntem deopotrivă Fiii Şarpelui Înţelept, Principiul Creator, ce este în egală măsură simbolul lui Zalmoxa Creatorul. Toiagul Înţeleptului este simbolul Axei Lumii¹⁰ pe care coboară Lumina Lupului Celest, Lumina lui Zalmoxa, şi se uneşte cu Înţelepciunea Iniţiatului şi Iniţiatorului Şarpe sau Principiul Creator, în Divină Armonie. Înţelepciunea ne deschide Poarta Creaţiei. Suntem Împreună-Creatori şi fiinţăm împreună pe acest minunat Pământ-Dar, uniţi pentru totdeauna cu Zeul-Celest. Strămoşii noştri au creat astfel Stindardul Dacic. Capul de Lup cu coadă de Şarpe în culorile Podului de Foc. Urcarea Şarpelui semnifică de asemenea şi coborârea Sa, semnifică mişcarea şi diversificarea infinită a manifestării Creatorului în Cel creat, a manifestării Creatorului în tot ce semnifică lumea creată. Semnifică Infinitatea Uni-Versului şi a Multi-Versului. Zalmoxa ne spune astfel că Însăşi Creaţia este Necuprinsă în manifestare, că pretutindeni în Timp şi în Spaţiu, Ea se manifestă necontenit şi naşte Timp şi Spaţiu. Naşte noi şi noi forme de manifestare a vieţii, însămânţează Viaţă şi rodeşte Viaţă. Totul este Viu, Totul este o Fiinţă Unică, ce se manifestă în infinite forme şi în infinite vibraţii. Totul ESTE El, Creatorul.
⁵Toiagul Înţeleptului - Caduceul
⁵Toiagul Înţeleptului - Caduceul
Paul Buică
Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)
Sursa: www.buyby.ro
Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)
Sursa: www.buyby.ro

Ascultăm în Inimă încuvântarea Înţelepciunii în iniţiatica şi nemuritoarea noastră Limbă Dacă şi înţelegem de ce este bine să alegem să nu pierdem Darul Cuvântului Dac. Este în Menirea noastră să transmitem celor din vremurile viitoare Lumina Adevărului lui Zalmoxa, Creatorul nostru cu Cap de Lup şi Trup de Şarpe. Acum înţeleg de ce îmi spunea Înţeleptul Aisus să fiu Ageră ca Lupul şi Înţeleaptă precum Şarpele. Cuvintele Înţeleptului din Andronicon izvorăsc asemenea apei cristaline a muntelui: 

- Cei ce vor să stăpânească lumea vor ca oamenii să nu primească Lumina Înţelepciunii. Vor să-i ştie sclavi în întunericul necunoaşterii şi de aceea răspândesc cuvinte mincinoase, ce spun că Şarpele ispiteşte omul la neascultarea poruncii Creatorului, la nespectarea Cuvântului Divin de a nu gusta din Pomul Cunoaşterii. Ce Părinte Creator al Lumii şi al Omului poate fi acela care doreşte ca Fiii şi Fiicele sale să rămână în mlaştina ne-ştiinţei? Fiecare părinte Cum-Se-Cade vrea ca Fiul ori Fiica lui să cunoască tot mai mult, pentru că ştiut este că, adevărata Putere îşi are Sălaşul Sfânt, atât în Cunoaştere, cât şi în Înţelepciune şi că Înţelepciunea nu este posibilă fără Cunoaştere. A încerca să desparţi Cunoaşterea de Întelepciune, Ştiinţa de Spirit, capul Lupului de Trupul Şarpelui, Mintea Omului de Inima Sa, este o cale sigură de a te îndepărta de ambele şi de a te afunda tot mai adânc în smârcul întunecat al ne-cunoaşterii şi ne-putinţelor, de a-ţi uita Nemurirea şi de a vieţui sub spaima morţii. Un zeu care îi porunceşte omului să nu se hrăneasca din rodul Pomului Cunoaşterii şi îl sperie că, de se va hrăni, va pieri, nu este cu adevărat un Zeu, nu poate fi un Zeu, ci este doar halucinaţia unei minţi satanice¹¹ hrăpăreţe, bolnave de invidie, hipnotizate şi stăpânite de dorinţe primitive, de control şi stăpânire a oamenilor şi de bogăţii trecătoare. Cei ce se închină halucinaţiilor minţii au inventat sclavia şi au dat altă valoare Aurului decât aceea de Simbol a lui AOR, Înţelepciunea Transmutării Alchimice a Trupului de Lut în Trup de Zeu Nemuritor. În zadar caută şi în zadar vor căuta şi peste timpuri să transforme plumbul pământului în Aur şi mai cu seamă în AOR, pentru că Taina Transmutării Alchimice este pecetluită în Inima Înţeleptului cu Cap de Lup şi Trup de Şarpe, iar Cuvântul său rostit de Gura de Rai a Lupului Celest Zalmoxa nu poate fi auzit de urechile iscoditoare, ci numai de cele aflate în Plaiul de Rai al Inimii¹². În Stare de Ascultare, în Liniştea Inimii. În Armonie Divină şi Iubire Neîngrădită. Oare când Înţeleptul Aisus le spune celor veniţi la Piatra Norilor să primească Cuvintele Sale întru Înţelepţire, să fie înţelepţi asemenea Şarpelui Celest, asemenea Părintelui Zalmoxa, îi îndeamnă să fie asemenea lui satan? Nu, nu îi îndeamnă să fie asemenea zeului satan, scornit de minţile zdruncinate, ci să renască în Lumina Lupului Celest şi să vestească Lumina prin Înţelepciunea Şarpelui Celest.

Aceasta este Taina Stindardului Dacic.”

⁶Apollo = Zalmoxa

⁷Izvorul de Lut - Mama Pământ, Maica Sfântă, Fecioara Născătoare de Fii şi Fiice

⁸Izvorul Celest - Înţeleptul, Zeul, Duhul lui Dumnezeu, Tatăl Celest al Fiului Omului 

⁹Dac - În limba veche a tracilor, daoi/daos înseamnă lup

¹⁰Axa Lumii - Axis Mundi - Columna Celestă, Pomul Vieţii pe care urcă Şarpele Înţelept şi dăruieşte Cunoaşterea neamurilor. Axa Lumii este Stâlpul Cerului - Coloana de Lumină vizibilă uneori chiar şi cu ochii trupului deasupra Kogaionului

¹¹Satanice - Satan - Zeu + Tanathos [ Zeul morţii, fiul Zeiţei Nyx (noaptea)  şi al Zeului Erebos (întunericul), frate geamăn al lui Hypnos. În Thegonia, Hesiod îl numeşte „zeu teribil cu inimă de fier, suflet de aramă, nepăsător în pieptul sau”)]

¹²Plaiul de Rai al Inimii - Liniştea inimii - Meditaţie. 

 

Apocalipsa este mintea bolnavă

Circulă o vorbă care spune că nu ai niciodată a doua ocazie să faci prima impresie.

Categoriile şi categorisirile funcţionează perfect în spaţiul social pentru că ele sunt un transfer de energie inscripţionată de la o minte la altă minte sau la alte minţi, la o anumită intensitate, vibraţie, pe un anumit palier de valori şi în diverse tipuri şi niveluri de inteligenţă. Mintea ta mă aşează într-o categorie plăcută sau neplăcută minţii mele. Nu Tu ci mintea ta! Pentru că Tu, Fiinţa nu cunoşti nicio categorie, Tu eşti deopotrivă picătura şi Oceanul, Tu eşti o manifestare a Lui Unu. SUNTEM CU TOŢII O UNICĂ FIINŢĂ. Fiinţa Unică nu are exterior şi ca atare, nu se poate raporta la nimic altceva pentru că altceva nu există
. 

Dacă te depărtezi puţin, dacă rămâi martor la spectacolul social, dacă faci un pas înapoi şi îţi eliberezi mintea de povara gândurilor, poţi observa cu uşurinţă o horă nebună a minţilor dezlănţuite. Se luptă pe toate planurile posibile pentru întâietate. Sunt într-o concurenţă acerbă pentru componente materiale pe care Fiinţa nici nu le percepe. Se dezlănţuie în furtuni de trăiri de joasă şi foarte joasă frecvenţă. Este un uragan care a cuprins întregul Pământ şi în acel plan fals se petrece o adevărată Apocalipsă. Nu în real ci în mental. Realul este în Tine, este Lumina, Adevăr, Viaţa

Ţine minte: Apocalipsa este mintea bolnavă.

Să dau un exemplu: milioane de amerindieni au fost torturaţi, schingiuiţi, tâlhăriţi, violaţi, ucişi pentru a li se fură ţara şi aurul. Minţi bolnave au comandat un măcel la nivel continental pentru a obţine două lucruri: aur şi putere. Dar, aurul poate dăinui miliarde de ani. Acelaşi aur va fi aici până la sfârşitul planetei ca entitate cosmică. El nu poate fi în posesia nimănui, doar minţi aflate în suferinţa profundă cred că-l pot dobândi. E un proces mental care poate duce la distrugerea une civilizaţii. Aurul trăieşte atât de mult raportat la scara vieţii umane încât pentru el, luptele dezlănţuite pentru a-l poseda sunt doar nişte scântei nesemnificative în noapte.

Puterea este cancerul minţii.

Se declanşează atunci când mintea crede că aurul îi poate conferi o putere. Mintea aleargă după aur pentru a obţine putere. Este o goană teribilă către tenebre. Mintea funcţionează după Legea Aurului adică, cine deţine aurul face legea. Şi acum extrapolează şi înlocuieşte aurul cu orice bun material, cu orice valoare intelectuală, cu orice mintea crede că poate poseda sau măcar domina şi ai reţeta perfectă a dezastrului. QED.

Mintea nu poate înţelege că Puterea vine doar din interior şi numai atunci când nu doreşti aur ci pur şi simplu permiţi Armoniei să te învăluie, să te pătrundă. Lasă Divinul să-ţi treacă pragul Fiinţei! Nu din afara către înlăuntru ci dinlăuntru către în afară. Aici este diferenţa. Dumnezeu irumpe din Tine atunci când Tu îi permiţi să se manifeste. Lumina Lui te înnobilează şi Diadema îţi luminează Calea. Dumnezeu nu este o altă persoană, de accea Maeştri se feresc să-l numească în vreun fel, pentru a nu te îndepărta de Tine.

El ESTE Singularitatea din Inima Ta. Orizontul acestei Singularităţi este Conştiinţa Ta. Este Uni-Versul conştient de propria-i existenţă. Existenţa.

Am divagat. Scuze… Dar totul pleacă de la neînţelegerea fenomenului miraculos al Vieţii, de la împărţirea lumii pe sexe, rase, religii, de la inventarea categoriilor, castelor, de la a diseca în loc de a unifica. Dacă pici în această capcană a minţii ajungi să-ţi scrii pe uşa nu numele ci profesiunea: Fam. Dr. X, Fam. Ing. Y, Fam. Arh. Z. Mintea X interacţionează cu mintea Y şi judeca mintea Z. Sunt şi Fiinţe pe-acolo sau doar umbre monstruoase…?

Paul Buică

Treptele Sanctuarului din Muntele Gugu

„Sunt nouăzeci de trepte. Primele nouă sunt cioplite în stânca muntelui. Următoarele nouă sunt din lemn tare de stejar, apoi urmează nouă trepte din lut întarit cu foc şi nouă din aramă. Următoarele trei porţiuni a câte nouă trepte sunt din cristal de stâncă, argint şi aur. După acestea, urmează nouă trepte de apă, izvorâtă din nouă izvoare. Ultimele nouă trepte sunt din acea lumină liliachie consistentă. Treptele cioplite în stâncă ne arată chipul statorniciei şi al tăriei noastre, întrupate sub semnul OM. Ele poartă Puterea Creatorului, condensată într-atât de mult, încât O putem simţi şi cunoaşte ca pe primul Vers al Creaţiei, cel pe care noi îl numim Uni-Vers. Cele nouă trepte din lut ne vorbesc despre Puterea Vieţii, despre Puterea Focului Sacru din Inimile noastre, despre continuitatea viului în Întreaga Creaţie. Treptele din lut întărit cu Foc Sacru ne vestesc Darul Creatorului, Puterea şi Înţelepciunea sălăşluitoare în fiecare dintre noi, de a continua Creaţia, de a transforma, de a alchimiza materia, de a crea noi şi noi chipuri şi fluxuri de Iubire şi de Lumină, în forma Întâiului Vers al Creaţiei, Uni-Versul. Treptele din aramă ne îndrumă în deprinderea meşteşugurilor vechi şi a aducerii din Akasha a meşteşugurilor ce ne vor fi necesare în timpurile ce vor veni. Cristalul de stâncă al următoarelor nouă trepte ne desluşesc Darul Cunoaşterii Tainelor Creaţiei păstrate în Akasha. Ne învaţă şi ne îndrumă pe Calea Cunoaşterii în Inimă a Adevărului Dăruit. Argintul treptelor strălucitoare ne vestesc apropierea de Cerurile Înalte ale Creaţiei şi de clipa dobândirii Înţelepciunii următoarelor Versuri rostite de Creator în clipa Creaţiei şi, deopotrivă, ne destăinuie Înţelepciunea şi Puterea Mamei Pământ. Cele nouă trepte de aur sunt Treptele Tatălui Soare, Tatăl Creator al lumilor Aştrilor Fraţi şi Surori ai Mamei Pământ. Nouă trepte din apa din nouă Izvoare Celeste ne aduc înţelesul Izvorului Creaţiei, transformarea vâltorii haosului în ordinea perfectă, pe care o numim Cosmos. Toate aceste şiruri de trepte îşi află Izvorul Creator în cele Nouă Trepte de Lumină, prin care Cel ce ESTE rosteşte Versurile Creaţiei. Izvorul Multi-Versului este Singularitatea prin care Poemul Iubirii prinde Viaţă. Totul este viu, pentru că totul este El. Altceva nu există. Păşesc în Înţelegere şi simt cum sunt una cu Tot ce ESTE. Pe măsură ce cobor treaptă cu treapta, simt cum trupul îmi este tot mai uşor. Cobor şi simt că urc şi mă înalţ, în acelaşi timp. Abia dacă mai ating treptele din cristal de stâncă, argint şi aur. Atingerea treptelor de Lumină o simt doar în Inimă. Plutesc către locul cel mai de Taină al Muntelui Gugu.



În adâncimea Grotei se află un lac întunecat, pe care se reflectă cerul înstelat, chiar şi în ziua cea mai însorită. Înţeleptul Aisus şi Zâna Aleanului, Înţeleptul-Preot Deceneu, Marele Lup Alb şi mătuşa mea dragă, Sfintele Zâne şi Bătrânii Înţelepţi ai Daciei Sfinte aşteaptă în Liniştea Inimii momentul în care aşezarea perfectă a astrelor ne permite să fim împreună cu Zalmoxa. În jurul nostru au început să se dezvăluie din stancă mulţi, tot mai mulţi Luptători Împietriţi, paznici din Nevăzut ai Daciei noastre Sfinte. Cu mii de ani în urmă, atunci când au plecat din viaţa pământeană, Ei au coborât cu Iubire şi Devoţiune în Vibraţia Pietrei şi au continuat să fiinţeze împlinindu-şi Menirea lor de apărători ai Tărâmurilor Daciei. Îi poţi afla pretutindeni în Locurile Sacre, în preajma şi înlăuntrul Templelor din piatră, închinate Zeilor şi a Templelor din Nevăzut, în preajma locurilor în care se află ascunse Tainele Meşteşugurilor străvechi şi comorile atât de râvnite de tâlharii veniţi de pretutindeni, asemena vulturilor. Îi poţi afla în preajma cetăţilor noastre şi a aşezărilor truditorilor pământului. Aceşti Paznici Nevăzuti, cărora le cerem îngăduinţa de a pătrunde în Sălaşuri de Taină, sunt Fiinţe respectate cu sfinţenie de toţi Dacii. Le aducem ofrande şi le mulţumim pentru hotărârea şi curajul cu care au ales această plină de Iubire Cale a Devoţiunii Desăvârşite. Când un nevrednic de vrăjmaş încearcă să pătrundă într-un Loc Sfânt al Daciei, Paznicii din Nevăzut îl împiedică, folosind Puterile sporite de neclintirea hotărârii lor de a apăra Dacia şi comorile ei văzute, precum şi pe cele nevazute. Fie prăvălesc stânci în calea nechibzuiţilor şi nechemaţilor vrăjmaşi, fie pornesc furtuni puternice, viscole tăioase, fie dezlănţuie furia apelor repezi de munte ori abat asupra lor fulgere necruţătoare. Dacă nu-şi potolesc pofta de jefuiri, atunci Paznicii din Nevăzut, otrăvesc apele şi hrana din calea lor, pârjolesc pământul, îi atrag pe drumuri ocolitoare şi grele ce duc către râpe întunecate, îi rătăcesc în păduri necuprinse şi îi dau pradă fiarelor, le aduc în somnul nopţii cosmaruri cumplite şi le şubrezesc minţile şi trupurile. Cei a căror dorinţă de jefuire este mai puternică decât semnele Paznicilor pier, iar cei ce nu pier rămân betegiţi în toată viaţa lor şi povestesc altor jefuitori de ţări despre cumplita pedeapsă ce şi-au aflat-o, încercând să tâlhăreasca Dacia Sfântă. Paznicii din Nevăzut vor veni iarăşi la viaţa pământeană, după ce vom primi Lumina Miezului Auriu. Atunci, misiunea lor se va încheia şi toţi vrăjmaşii cei fără de Respect faţă de Mama Pământ, faţă de semeni, de Dacia Sfântă, adică toţi cei fără de Iubire vor pieri sub Focul Razei Curate.


Stau în Linişte alături de părintele meu şi privesc oglinda lacului din adânc. Nici o unduire nu tulbură apa ce pare a fi dintr-un metal întunecat. Este ca un cer răsturnat, pe care Stelele se oglindesc tăcute. Le privesc şi simt că sunt foarte aproape de ele, că le pot atinge. Încep să disting tot mai multe amănunte, să văd astre asemenea Mamei Pământ ce se rotesc în jurul unora dintre Stele. Sfintele Zâne rostesc în şoaptă apoi tot mai puternic:

„OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”


Paul Buică

Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol)Sursa: www.buyby.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Taina Pietrelor Zugrăvite

„Sfântul Munte Gugu este una dintre acele Piramide de Lumină, în care Înţelepţii şi Zeii Înălţaţi lucrează în Inimă, pentru înălţarea Vibraţiei marii frăţii a oamenilor. Drumul până la Grota Cerului Înstelat este pe alocuri anevoios, dar, asemenea celui ce duce la Cetatea Blidarului, este urcat cu bucurie atunci când Darul Luminii sporeşte Puterea Inimii şi întăreşte mintea şi trupul. Toţi Înţelepţii truditori de la Templul Feţelor Albe de lângă Sarmisegetuza veneau într-un anume timp al anului şi intrau în Grota Cerului Înstelat. De aici pătrundeau în măruntaiele de piatră ale muntelui. În adâncimi neştiute, Feţele Albe se întâlneau în Sanctuarul OM cu Marele Zalmoxa, cu marele Lup Alb şi cu Zeii Înălţaţi. La intrarea în Grotă, este un cerc mare de pietre scrijelite şi zugrăvite cu Simboluri Sacre. În mijlocul cercului se afla vatra rotundă, în care arde Focul Sacru. Focul lăsa a se înţelege că Înţelepţii erau coborâţi în piatra muntelui. De la vatră, pornesc opt raze din pietre zugrăvite în culori de pământ, ce întretaie cercul mare. Simbolurile sunt neasemuit de frumoase şi radiază o putere iubitoare, ştiutoare, pătrunzătoare. De zeci de mii de ani,
Dacii scrijelesc şi zugrăvesc Semne Sacre pe pietre. Cele mai vechi pietre pe care sunt înscrise Semne Sacre au mai mult de patru milioane de ani. Pe toate acestea aflate de Înţelepţii noştri le-am ferecat cu Semn de Lumină, iar Paznici din Nevăzut stau de veghe în preajma lor. Cândva, vor fi de mare folos poporului meu. Dacii din timpuri străvechi şi până azi îşi împodobeau şi îşi împodobesc ogrăzile cu asemenea pietre. Gândurile şi Semnele Sacre pe care le poartă au Menirea de a primi gânduri-asemenea, de a fi împreună-vorbitoare în Nevăzut cu Semnele Sacre înscrise pe alte pietre purtătoare de gânduri-asemenea, de a creşte şi de a dărui Firii Înconjurătoare Puterea cu care au fost înnobilate.


Lăsăm pietrele zugrăvite în locuri doar de noi ştiute, pe poteci tainice de munte, în grote şi în alte locuri cu Vibraţie Înaltă. Avem întotdeauna Respectul şi Recunostinţa de a le aşeza în aceeaşi poziţie cu aceea în care erau atunci când le-am luat să le cioplim şi să le zugrăvim. Ştiinţa Semnelor Sacre ne îndrumă atunci când cioplim şi zugrăvim pietre. Nu facem nimic la întâmplare. Pietrele astfel gătite aduc în Inima şi apoi în mintea celor ce cunosc Semnele Sacre o mulţime de cuvinte folositoare, despre locul în care se află. Este ştiut de noi că ceea ce numim „cuvânt” este doar un car ce poartă un gând şi puterea ce îl însoţeşte, putere ce noi o înmulţim sau o împuţinăm, atunci când ne păstrăm atenţia mai mult sau mai puţin pe acel gând, mai cu voinţă sau mai fără vlagă. Un gând este asemenea unei seminţe minuscule, din care poate creşte cel mai înalt copac, cea mai înmiresmată floare, un fir plăpând de iarbă sau care se poate stinge neîmplinit în colbul minţii. Prin atenţia noastră putem întări atât de mult gândurile noastre sau cele primite prin Semnele Sacre, încât ele să devină asemenea arborilor puternici şi să se nască în chip de lut în viaţa noastră. Aşa ni se împlinesc visele, dorinţele, orice vrem să dobândim în această viaţă. Putem, prin cioplirea şi zugrăvirea pietrelor, să le încredinţăm dorinţele neclintite şi, aşezându-le în calea privirii noastre de fiecare zi, să le dăruim Putere de Împlinire ori de câte ori ne îndreptăm atenţia asupra lor.


Călător fiind prin Dacia Sfântă, poţi vedea pretutindeni pietre cioplite, scrijelite, zugrăvite. Nimeni nu se atinge de ele, nimeni nu le mişcă din locul în care Creatorul lor sau Împreună-Creatorii lor le-au aşezat. Doar vântul şi apa le modifică uneori aşezarea şi noi, văzându-le, ştim în Inimă că ceva s-a schimbat în acel loc, chiar dacă nu cunoaştem cum au fost la început aşezate. Sunt pietre care marchează drumurile şi poţi afla din înţelesul lor în cât timp poţi ajunge călare, cu carul sau pe jos, într-un loc sau altul. Pentru neguţătorii care ne străbat pământurile, semnele pietrelor de pe marginile drumurilor nu au nici un înţeles. O linie rotunjită, o spirală, o linie dreaptă tăiată de altele, un cerc sau câteva raze ce se întretaie, o linie şerpuită pot trece uşor ca urme lăsate de vânt şi apă. Pe lângă gândurile înscrise în aceste pietre, ele mai arată şi direcţia liniilor nevăzute de putere ale Mamei Pământ. În grădini, aşezăm frumos, în cercuri şi spirale, pietre ce poartă Semnele Sacre ale buruienilor de leac şi ale plantelor ce ne dau rod gustos. Pietrele aduc plantelor şi mai multă putere creatoare, şi mai multe gânduri înălţătoare, din cele dăruite lor de Creatorii Semnelor. În acest fel, leacurile preparate din aceste buruieni sunt şi mai puternice, cu şi mai mare Putere Tămăduitoare iar legumele şi fructele mai hrănitoare, mai bune la gust. Fiecare lucrător al pământului, cunoscător al Semnelor Sacre, îşi creeaza astfel de pietre, iar rodul poartă acele seve de care trupul lui are nevoie. Copiii sunt învăţaţi de mici acest prim pas în cunoaşterea şi folosirea Tainei Semnelor. Înţelepţii noştri au observat că semnele zugrăvite de copii au o putere aparte. Pe măsură ce copiii şi tinerii deprind şi pătrund tot mai mult Taina semnelor Sacre, pietrele create ascund înţelesuri tot mai tainice, iar efectul lor este tot mai puternic. Înţelepţii Daci scrijelesc, cioplesc şi zugrăvesc pietre cu înţelesuri şi puteri atât de profunde, atât de Înalte, încît o astfel de piatră poate izvorî o Putere atât de mare, incât, simpla ei aşezare într-un anume loc, poate modifica forma dealurilor, poate schimba albia râurilor, topi zăpezile sau aduce norii bogaţi în ploi. Asta doar atunci când seceta brăzdează faţa pământului.


Cunoscătorii Semnelor le pătrund înţelesul şi folosesc gândurile înscrise pe pietre pentru a şti ce au de făcut, de înţeles, de văzut sau de păstrat în şi despre acel loc. Pentru călătorii iniţiaţi în Tainele Vieţii, pietrele zugrăvite sunt asemenea unei Călăuze ce-i conduce cu Iubire către Templele şi Locurile în care se ţin Ceremonii de Iniţiere. Ele sunt asemenea unui Învăţător, ce-i pregăteşte pentru experienţele prin care urmează să primească Lumina unei Trepte mai Înalte a Ştiinţelor Sacre. Chiar dacă, în timp, apele ploilor şterg culorile şi semnele mai puţin adânci dispar, pietrele poartă în interior mesajul neschimbat al Creatorilor. Doar cei cu Inima Luminoasă pot citi astfel de pietre. Unii dintre vrăjmaşii noştri au răspândit zvonul că suntem fără de Ştiinţa Semnelor, pentru că noi, Dacii, ascundem semnele obişnuite în simboluri cu înţelesuri mult mai profunde. Cei fără Lumină şi Iubire în Inimă nu pot înţelege Semnele Sacre. Le consideră desene fără de sens. Cei mai mulţi dintre ei sunt atât de departe de înţelegerea semnelor, încât nici nu văd pe pietre Semnele cu înţelesuri profunde, cu multiple înţelesuri, cu înţelesuri în straturi continue. Întreaga Dacie este marcată de pietre, pe care sunt cioplite Semne Sacre. Cei din timpurile ce vor veni, după ce Lumina Miezului Auriu va primeni faţa pământului, vor afla în Inimă locurile în care se află aceste pietre, vor reînvăţa să folosească Puterea lor şi se vor bucura de Daruri de Înţelepciune.


Creatorii pietrelor sunt oameni ce au primit în Inimă Calea către Izvorul Înţelepciunii şi al Cunoaşterii. Încă de mică am început să zugrăvesc pietre. Foloseam culori preparate din plante, alte feluri de culori din pulbere de pietre moi, pe care o obţineam măcinând pietrele fărâmicioase între altele mai tari şi alte şi alte culori din felurite bucăţi de lut, pe care le găseam prin râurile de munte. Mi-am făcut condeie pentru zugrăvit din nuiele de alun. La condeiele pentru culorile amestecate în ulei de in fiert, am legat la unul dintre capete câte o şuviţă de păr aspru de capră, iar pentru condeiele pe care le foloseam când zugrăveam cu culori amestecate în apă de izvor, am legat la unul dintre capete o şuviţă de păr moale. Am stat o vară întreagă la chilia unui Creator de Semne şi, pe măsură ce Inima mea se deschidea către alte şi alte înţelesuri tot mai profunde şi mintea şi mainile mele deprindeau acest meşteşug, înţelegeam tot mai mult din Taina Semnelor. Creatorul de Semne m-a învăţat că semnul ce-l aveam de zugrăvit se afla în piatră înca dinainte ca eu să o aleg şi că, dacă o ţin în Liniştea Inimii în palma stângă, voi primi în Inimă Mesajul Creatorului înscris în acea piatră şi o pot zugrăvi în Armonie cu acel Mesaj. Am ales să urmez această Înţelepciune a zugrăvirii pietrelor. La plecare, mi-a spus că pe drumul ce-l voi urma în acea zi să zugrăvesc Semne Vindecătoare pe copacii suferinzi ce-i voi întâlni şi pe pământul greu-roditor al unui lucrător. Apoi am plecat şi am petrecut câteva zile în templul Zeiţei Bendis. În Templu, am putut vedea cum Preotesele Zeiţei foloseau în Ceremonii pietre purtătoare ale Semnelor Înalte ale Creaţiei şi Creatorului. Preotesele făceau, din pietre zugrăvite, cercuri şi Spirale ale Vieţii, iar în mijloc construiau vetre în care dădeau viaţă Focului Sacru. După Ceremoniile în care tinerii se iniţiau în Tainele Sacre, duceam pietrele pictate în locuri doar de noi ştiute şi le înapoiam cu Recunoştinţă Mamei Pământ, munţilor şi apelor cristaline.”

Paul Buică

Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)
Sursa: www.buyby.ro

Cuvîntul Lui Zalmoxa la Muntele Gugu

„Unii dintre preoţii Atlantidei au căzut în capcana minţii cuprinse de panica fricii de moarte. Cei ce s-au salvat de la scufundarea Insulei Atlantida s-au împrăştiat în toate ţările vechii lumi şi s-au amestecat printre neamurile ce vieţuiau în Adevăr şi Lumină. Mintea lor betegită i-a îndemnat să slujească în vibraţii tot mai întunecate, să semene în minţile oamenilor neîncrederea, ura, dezbinarea, avariţia. Au început să ascundă Adevărul şi să-l schimbe cu lucruri fără sens. L-au negat până şi pe Creatorul a Tot ce ESTE şi au ticluit existenţa unui alt creator, pe gustul minţii lor înfricoşate. Au pornit să-şi abată semenii de la Calea Luminii şi au inventat războiul, uciderea, tâlhărirea, sclavia. Lucrarea lor întunecată a cuprins aproape toate neamurile pământului. Doar Dacia a rămas neclintită în faţa acestor viclenii născute de minţile bolnave şi atunci preoţii întunericului au trimis alţi şi alţi regi ai lumii să pornească război împotriva noastră şi să ne distrugă ţara şi neamul. Şi în viitor se va spune că toată Cunoaşterea şi Înţelepciunea noastră Veche este satanică şi că noi nici măcar nu am existat aşa cum suntem în Adevăr, că am fost doar nişte barbari1. Înţelepţii şi Alchimiştii noştri vor fi torturaţi, întemniţaţi şi arşi pe ruguri în văzul tuturor, pentru a-i înfricoşa pe cei care ar avea îndrăzneala să cerceteze Ştiinţele Sacre. Mai târziu, când cercetarea Uni-Versului nu va mai putea fi strunită, vor spune că Ştiinţa noastră Sacră este doar un mit. Vor veni şi vor cumpăra pe nimic pământurile noastre de la Fraţii noştri şi de la Surorile noastre aduse în cea mai nedemnă săracie de regi şi sfetnici vânduţi străinilor. Acei trădători de neam şi de ţară vor plăti cu existenţa lor spirituală trădarea Daciei Sfinte. Fiinţa lor va fi cu totul ştearsă din Akasha, iar Energia Vieţii ce i-a condus prin mii de vieţi se va întoarce pentru totdeauna în Izvorul Creatorului. Aceea este cu adevărat Moarte, este ceea ce voi numiţi îndeobşte Nefiinţă, fără a înţelege prea bine ce spuneţi. Va fi un moment când aproape că Dacia nu va mai exista ca ţară, pentru că totul va aparţine altor neamuri, dar va fi doar un moment fără însemnătate, pentru că, în zilele următoare, Mama Pământ va primi Raza Curată ce va arde tot ce nu este Curat şi Luminos şi toate creaturile întunecate vor fi coborâte în adânc. Nu vă temeţi, Dacia Sfânta este Nemuritoare! Păşiţi mai departe pe Calea Luminii şi a Iubirii, indiferent de ce se petrece în jurul vostru! Fiţi Împreună-Creatori întru Desăvârşire!”

1barbari - purtători de barbă. Este știut că sclavilor li se tăiau părul și barba pentru a li se tăia legăturile emoțional-informațional-energetice cu Frecvențele Înalte ale Creației. Părul are funcția de „antenă„ pentru Vibrațiile Înalte. Moda cu părul scurt este o continuare a pedepsei umilitoare de tăiere a părului și are rolul de a tăia comunicarea oamenilor cu Planurile Subtile ale Creației.
Paul Buică

Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)Sursa: www.buyby.ro

 

 

Cele Nouă Punți ale Androniconului

„Rază de Soare se opreşte. În faţa noastră se află prima dintre cele nouă punţi nevăzute, clădite de aceşti minunaţi Oameni Solari ai Munţilor, ce au ales să dăruiască din Nevăzut Lumină şi Iubire Desăvârşită, să fie Izvoare de Putere pentru Mama Pământ, Acum şi în vremurile ce vor veni. Au ales Statornicia şi Devoţiunea şi, pentru tot ceea ce ei sunt, noi le mulţumim şi ne închinăm lor cu Respect. Punţile nevăzute sunt împletite din cânepă, în funii şi odgoane pecetluite cu legături de fier şi podite cu lemn despicat de stejar. Două odgoane sunt ferecate în fier, de stânci neclintite, iar din ele coboară funii groase şi puternice care leagă de ambele capete dulapii de stejar, pe care pot merge alături trei călăreţi. Numai trecând pe aceste punţi poţi ajunge în Cătunul Patras, aproape de culmile şi piscurile munţilor. Unele sunt atât de sus de umbrele văii, încât simţi că păşeşti pe nouri, mai cu seamă că puntea nu o poţi vedea cu ochii trupului, ci numai în Inimă. Rază de Soare ştie, simte că poate păşi pe văzduh, dar ochii săi ce nu pot vedea puntea îi trimit în corp o undă de primejdie. Mă aplec peste grumazul lui şi îl mângâi, dându-i încredere:
- Hai, căluţule drag, chiar de ochii tăi sunt neîncrezători, Inima ta ştie că poţi păşi fără teamă!


Nechează tandru, parcă abia auzit, şi, cu tot trupul încordat peste poate, face primul pas pe puntea nevăzută. Înţelege, prinde curaj şi merge mai departe. Ceilalţi ne urmează îndeaproape. Este fantastică această emoţie de a străbate văzduhul, mergând pe ceva nevăzut. Mă întreb ce ar crede cineva care ne-ar privi. Patru călăreţi merg prin văzduh de parcă ar merge pe cel mai liniştit drumeag de munte. La fiecare capăt al punţilor există cuvinte de folosinţă cioplite în despicături late de lemn şi legate de funiile groase cu şnururi de lână, scăldate în culorile Podului de Foc. „Fără de sfârşit este Acum Muntele Luminii”, se văd cioplite aceste cuvinte pe lemnul de la intrarea pe punte. În celălat capăt găsim alte cuvinte: „Cu fiecare pas al tău către culme, Muntele Luminii se înalţă tot mai sus şi este tot mai strălucitor Piscul Său.” Olma îmi citeşte în Inimă voinţa de a înţelege pe deplin şi se apropie de mine:
Intrăm în Patras, cătunul din Nevăzut în care se află cea mai înaltă Şcoală Universală a acestui timp, ocrotită de Înţelepţii Daci, şi iluminată de Însuşi Zalmoxa. I se spune Androniconul şi are forma cochiliei melcului ce-l aflăm prin grădinile noastre. Androniconul a înlocuit şcoala cea veche a Bunilor şi Drepţilor acestui neam, numită Lykos Hyperboreea ce a funcţionat până acum mai bine de o mie patru sute de ani în Kogaion, când a primit noul nume şi s-a îmbogăţit cu învăţăturile Tinerilor Înţelepţi, care au coborât atunci în Lumină, din Alcyone. Printre ei, Cel mai iubit de noi şi de alte neamuri, este Înţeleptul Aisus, Fiu al lui Zalmoxa. El a rămas alături de noi la Piatra Norilor şi va rămâne în veci în Dacia Sfântă şi în Inimile noastre. Înţeleptul Aisus ne-a dăruit Taina Iubirii şi Raza Sa Curată ne-a deschis Floarea Inimii. A permis astfel Iubirii să înflorească în Fiinţa noastră şi să putem dobândi, prin Lumina Ei, Puterile Zeilor. Acum, Androniconul a fost pecetluit în Nevăzut şi aşa va rămâne până ce Lumina Miezului Auriu va scălda iarăşi Pământul. La Înţelepţii Androniconului veneau şi vin să se desăvârşească învăţaţii persani, frygieni, sciţi, cimerieni, iberici, basci, dorieni, ahei, fenicieni, sarmaţi şi alţii, din multele neamuri ale pământului. Vor veni şi în anii ce vor urma şi vor dărui triburilor şi neamurilor lor Lumina Înţelepciunii.”
Paul Buică

Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)
 

- Cele nouă punţi sunt tot atâtea trepte şi porţi către dobândirea liniştii interioare. Cuvintele de folosinţă cioplite îţi îndeamnă Fiinţa către Înţelegere, către calitatea ta infinită de a fi şi de a redescoperi esenţele care te fac să fii asemenea Creatorului. Cu cât afli mai multe Taine, cu atât simţi că te apropii mai mult de Izvorul Luminii, cu atât afli în tine mai multe Puteri şi cu atât mai profund întelegi Măreţia Creatorului. De aceea El îţi pare a fi tot mai sus, asemenea piscului veşnic înveşmântat în omăt, îţi pare mai de neatins în Perfecţiune, în Iubire şi în Înţelepciune, în Linişte Creatoare şi în Desăvârşire, deşi El se află deopotrivă tot mai aproape, în Inima ta. A fost întotdeauna acolo şi va fi întotdeauna o minunată şi surprinzătoare Prezenţă în Inima ta. Cu cât ţi se pare a fi mai departe, cu atât te apropii mai mult de Focul Sacru, de Focul Înţelepciunii din cămara cea mai de Taină a Fiinţei tale.
- Îţi mulţumesc, prietenă dragă!
- Cu cât te înalţi mai mult în Lumină, cu atât Harul coboară mai profund în Inima ta. Mâna ce mânuieşte cu pricepere şi putere falxul şi a făcut să cadă sute de capete va aduce alinare celor coborâţi în suferinţă. Focul Sacru ce izvorăşte din palmele tale va închide pentru totdeauna orice rană, fie ea a trupului, a minţii ori a Inimii.


Poteca şerpuieşte printre stânci. Ne apropiem de cea de a doua punte şi caut din ochi lemnul ce poartă atât de mare Har, prin truda Înţeleptului Cioplitor. „Urmăreşte în tot timpul Izvorul Înţelepciunii şi soarbe doar din această Apă Sfântă.” Rază de Soare înţelege că am coborât în profundul Fiinţei mele şi păşeşte cu delicateţe pe lemnul tare. La ieşirea de pe punte, aflu aceste cuvinte: „Voia Sa este Perfecţiunea vieţii tale.” Mătuşa mea dragă se apropie surâzând:
- Poţi aduce Liniştea şi Bogăţia în Inimile şi în vieţile Fraţilor tăi şi a Surorilor tale, doar urmărind ca ceea ce vrei să rosteşti şi să faci să fie întotdeauna în Armonie Deplină cu Firea Înconjurătoare, cu ceea ce Eşti. Dacă un cuvânt nu poartă în el Respectul Deplin pentru Creaţie şi pentru Creator, pentru Mama Pământ şi pentru toate celelalte Fiinţe, pentru munţi şi ape, pentru holde şi păduri, atunci el nu trebuie nici măcar gândit şi cu atât mai puţin rostit. Când sorbi doar Apa Sfântă a Izvorului Înţelepciunii, tot ceea ce simţi, trăieşti, gândeşti, rosteşti şi faci este asemenea Creaţiei şi Creatorului şi fiecare picătură de Apă Sfântă îţi primeneşte în tot timpul fiecare părticică a minţii şi a trupului tău. Iar Inima ta va fi asemenea Inimilor Zeilor, din care ai coborât pe Pământ. Voia Creatorului este atât Liniştea Perfectă, cât şi mişcarea perfectă, acţiunea perfectă şi atunci, „A Fi” şi „A Face” sunt una. Păstrează această Taină în Inima, în mintea şi în trupul tău, în aşa fel încât, prin tot ceea ce eşti, să o poţi dărui Fraţilor tăi şi Surorilor tale, cu înţelegerea de a o dărui la rându-le copiilor şi nepoţilor lor, până ce tot neamul nostru va primi în Inimă Lumina Soarelui Frate.


La intrarea pe a treia punte este scris: ”Trudeşte în toată viaţa ta cu Tainele Sfinte, cere ajutorul Zeilor şi al Înţelepţilor neamului tău, pentru a aduce şi pentru a dărui Lumina Înţelegerii Fraţilor tăi şi Surorilor tale!”. La ieşire, cuvintele cioplite în lemnul tare îmi dau fiori: „Nu lăsa puterile nopţii să-ţi atingă neamul şi Inima lor n-o lăsa să coboare în tărâmurile umbrite!”. Dokanus mă priveşte pătrunzător şi rosteşte:
- Puterea unui neam stă în Înţelepciunea sa. Dăruieşte înţelegerea Sfintelor Taine întru tămăduirea trupului, minţii şi sufletului fiecărui om şi întru Iluminarea sa. În fiecare om sălăşluieşte aceeaşi Atotcuprinzătoare Înţelepciune a Creatorului nostru. Fiecare om are înlăuntrul său Focul Sacru, din care ne-a plămădit Tatăl Ceresc şi poate, la rându-i, să creeze orice doreşte în fiecare clipă a vieţii sale. Nu există tinereţe ori bătrâneţe, naştere ori moarte, există doar Voinţă Zeiască ori abandonare, există doar Înţelepciune ori răzvrătire nevrednică împotriva Perfecţiunii Firii Înconjurătoare, există Armonie şi Iubire ori ură şi închidere în trup şi-n minte, există doar Nemurire ori un şir nesfârşit de vieţi chinuitoare, stăpânite de frica morţii şi de suferinţe născute din aceasta. Fiecare om poate crea, la rându-i, asemenea Creatorului nostru, atunci când mintea şi Inima sa sunt una. Fiecare om trăieşte în această înţelegere, de îndată ce mintea sa se ridică din colbul drumului, din nevoile şi chemările vieţii de fiecare zi şi priveşte către Inima sa. Soarele Interior se deschide atunci şi primeşte rodul şi bogăţia trudei sale în Bucurie şi Linişte Interioară. Dacă vei alege să îi ajuţi, cu Înţelepciunea ta, să se ridice pe cei ce îţi sunt Fraţi şi Surori, vei lucra în Adevăr asupra Timpului şi vei apropia astfel clipa când cei ce păşesc pe Calea Înţelepciunii se vor înălţa şi mai sus, deodată cu Mama noastră Pământ. Pentru fiecare prunc, pentru fiecare tânăr, părinte şi bunic, Darul de Înţelepciune sălăşluitor în Fiinţa ta îl poate aduce prin strădanie mai aproape de clipa înţelepţirii, atunci când Focul Sacru se aprinde în pieptul său şi îi încălzeşte nevătămator Fiinţa. La rându-i, el va purta mai departe Înţelepciunea, dăruind-o cu prisosinţă celor ce vor să o primească. Zeii şi Înţelepţii cei ştiuţi şi cei neştiuţi îţi sunt în fiece clipă alături pe această Cale. Tu eşti cea care hotărăşti ce Cale voieşti a urma. Puterile nopţii îşi află otrăvitoarea sevă umbrită în neştiinţa noastră, în mintea noastră cuprinsă de gânduri lipsite de Armonie. Puterile nopţii nu au nici o putere asupra Omului scăldat în Lumina Înţelegerii. Ţine minte că puterea minţii noastre este fără de hotare. Putem, prin puterea gândului, clădi minunate Temple, piramide, putem cunoaşte tot ce este în lumea noastră, de la fărâma de ţărână, până la cea mai măreaţă stea, putem prin cuvânt să dăruim copiilor noştri toate învăţăturile lumii. Este minunată această putere fără de margini a minţii noastre. Cu aceeaşi putere a minţii, dar cu neînţelegerea Tainelor Creaţiei şi a rosturilor fiecărei Fiinţe şi a fiecărui fir de nisip, fără Lumina Iubirii în Inimă, putem cu uşurinţă distruge lumea dăruită nouă de Bunii şi Drepţii ce au trăit în vechime şi putem înscăuna regatul urii. Ne-ştiinţa şi ne-înţelepţirea sunt singurele pericole adevărate care ne pândesc din sălile de tron umbrite. Altele nu există. Ne-înţelepţirea dă putere umbrelor, ne-ştiinţa ne transformă în umbre. Aşa stăpânesc aceşti cotropitori neamurile căzute în sclavie. Ei cunosc căile prin care mintea poate fi atrasă în minciuna căreia tot ei îi dau apoi putere de Adevăr. Să nu te temi nicicând, Prinţesă Dragă, pentru că teama este cea care leagă oamenii neştiutori de întuneric şi de minciună, de stăpânii lor! Teama este cea mai cumplită armă nevăzută, ce poate fi sădită în minţile oamenilor şi, o dată ce a încolţit, cu greu mai poate fi desţelenită.
- Din Inimă îţi mulţumesc, prieten drag!


Zărim pe creste primele grădini cuprinse în stânci. Este un Dar această Taină a grădinilor din munţi. Înainte de a trece cea de a patra punte dintre stâncile înalte, ne oprim la un izvor să ne împrospătăm puterile cu Apa Bine-Cuvântată de Zei şi înveşmântată în leacuri de lut şi piatră de Sfintele Zâne. Este rece şi hrănitoare şi nici că îţi mai trebuie altceva. Caii se adapă dintr-un loc mai larg, săpat special pentru animale, alături de câteva capre de munte şi oi. Ne apropiem de hotarul acestui sat de Ramani cu Inimile deschise, cu Bucurie şi în credinţa că vom vedea oameni minunaţi şi Fraţi întru Desăvârşire, Împreună-Căutători şi Împreună-Creatori ai Noii Omeniri. Drumul până la intrarea în sat este iniţiatic. Toate aceste cuvinte cioplite în despicături de lemn au Darul de a-ţi curăţa Fiinţa de gândurile neîncrezătoare şi de a-ţi aduce un spor de Înţelegere. Trecând a patra punte, ferecată în legături de lemn, cânepă şi fier, găsesc aceste cuvinte de folos: „Desluşeşte şi urmează în viaţă doar tremurul şi îndemnul Inimii tale. Eliberează Lumina din jugul ne-ştiinţei.” Apoi, pe o altă despicătură aflată la ieşirea de pe punte: „Pururea veghează al Inimii Foc Sacru în drumul vieţii tale, prin întunericul lumii şi ţine minte că Flacăra Înţelepciunii nu va putea fi stinsă vreodată!”.
- Mătuşă dragă, încă de când m-ai învăţat să-mi ascult Inima, mi-ai dăruit aceste Adevăruri. Acum ştiu să păstrez în minte Darul Inimii şi să îl înţeleg. Ştiu, în cuvinte simple, la rându-mi, să îl dăruiesc.
- Cu cât vei dărui mai mult celor ce vor să ştie, să simtă şi să înţeleagă, cu atât din Inimă îţi va izvorî şi mai multă Înţelepciune, cu atât mai puternică va fi Lumina Creatorului, sălăşluitoare în Inima ta, cu atât mai mult vei putea iarăşi dărui. Dăruind Cunoaştere, vei dobândi şi mai multă Cunoaştere, dăruind Înţelepciune, vei dobândi şi mai multă Înţelepciune, dăruind Iubire, vei dobândi şi mai multă Iubire. Creatorul îţi dăruieşte cu prisosinţă ceea ce tu dăruieşti din Inimă. Dăruieşte neîncetat şi vei primi neîncetat Daruri la care nici nu te poţi gândi, pentru că încă nu ştii că există. Dăruieşte semenilor tăi libertatea deplină de a alege şi, niciodată, nimeni nu te va putea împiedica să alegi! Dăruieşte tot ce este mai frumos şi luminos în Inima ta şi viaţa îţi va fi o grădină de frumos! Este cuprinsă frumuseţea Creaţiei în aceste cuvinte. Dar nu uita să veghezi, pentru că, odată coborâtă în trup în această viaţă, creaturi umbrite vor încerca mereu să te atragă în lumea întunericului. Înţelepciunea Inimii nu poate fi stinsă vreodată cu uşurinţă, însă poate fi uitată. Dar, mai întâi, Înţelepciunea poate fi umbrită de gânduri ce nu sunt ale tale, dar care îţi pot fi cu dibăcie strecurate în minte. Iar mintea le va ocroti ca pe ceva ce ea însăşi a creat. Şi le va creşte până ce vor prinde rădăcini adânci. Şi ştii cu câtă trudă se scoate din bătrânele păduri o cioată... Nici bogăţiile şi nici împărăţiile nu-ţi sunt de vreun folos, de Inima îţi este istovită. Ascultă-ţi Inima neîncetat şi Sufletul în Bucurie ţi se va scălda!
- Mi-ai spus demult, mătuşă dragă, că doar acei ce sunt călăuziţi în noapte nu se rătăcesc.
- Pe cel ce rătăcit ori suferind îl afli în această lume, ascultă-l şi nu îl judeca, ci caută să înţelegi care e cauza acestei neputinţe a Inimii şi a minţii sale ori a trupului său. A şti să asculţi este un Dar Divin. Tăcerea ta este un Dar şi un Leac pentru cel care vine către tine. De multe ori, nu trebuie să rostesti nici un cuvânt, pentru că Liniştea din mintea şi din trupul tău şi Iubirea Neîngrădită din Inima ta îi vor aduce înţelegerea şi astfel îi vor spăla din suflet, din minte şi din trup întreaga suferinţă. Şi ţine minte, draga mea Prinţesă, să nu-ţi fie acest Divin Dar sămânţă născătoare de trufie, pentru că poţi uşor cădea în colbul sterp al drumului de care...
- Mătuşă dragă, iată ce scrie pe lemnul celei de a cincea punţi: „Viaţa este de-a pururi, pretutindeni. Creaţia este flacăra vie Atotcunoscătoare.” „O flacără în pieptul tău despică şi, în Necuprins, desface vălul nopţii”.
- Doar Domnul-Zeu există, acesta-i înţelesul. Creaţia este Voinţa şi Trupul Creatorului, iar noi suntem mulţimea gândurilor sale, în ţesătura plină a Materiei. Creatorul se exprimă pe Sine în toate câte sunt, în tot ceea ce mintea noastră poate cuprinde şi în nesfârşit, mai mult decât atât. Tot ceea ce suntem, Domnul-Zeu ESTE, tot ceea ce vrem să fim, Domnul-Zeu deja ESTE, cu mult înainte ca noi să putem înţelege şi, mai cu seamă, vedea şi trăi. Tot ceea ce gândim, Domnul-Zeu a experimentat demult, atât de demult, încât măsura timpului nu are pentru mintea noastră nici un înţeles. Când înţelesul acestor cuvinte îl cobori din minte în Inima ta, Rugul Inimii tale se aprinde în Foc Sacru Nevătămator, iar vălul nopţii piere pentru totdeauna.


A şasea punte pe care intram porneşte din faţa unei grote mici. Este un Templu din al cărui Altar de piatră Focul Sacru ne însoţeşte ca o pavăză strălucitoare. Citesc cuvintele cioplite cu Inima nerăbdătoare: „Contemplă-ţi propria Fiinţă, ce una este cu Întregul Infinit” şi „Secretele Zeilor vor fi cunoscute de oameni atunci când ei vor renaşte ca Fii ai Soarelui”.
- Tot ce se află în Infinitul Cosmos se află şi în Inima ta, se află în Inima fiecărui om. Poţi afla tot ce doreşti, poţi pătrunde toate Tainele lumilor de deasupra şi a celor de dedesubt, doar închizând ochii trupului şi deschizând Ochiul Celest, cel asemenea unui con de brad. El se află în locul cel mai bine apărat al capului fiecăruia. Ori de câte ori dormim, Ochiul Celest se deschide către Creator şi primeşte Daruri de Cunoaştere şi Înţelepciune. Acestea ne apar pur şi simplu în minte şi noi credem că sunt ale noastre sau că sunt fantasme fără de înţeles, că noi suntem cei care le-am creat, că este doar un joc al minţii. Dacă, însă, lăsăm Liniştea Inimii să ne învaluie şi rămânem Alerţi şi Atenţi, putem primi în stare de trezvie acele Daruri Divine. Creatorul nu alege o Fiinţă sau alta pentru a-i dărui ceva sau altceva. El, pur şi simplu, lasă Izvorul Înţelepciunii să se reverse asupra lumilor şi a tuturor Fiinţelor. Cei ce vor să cunoască şi caută Adevăruri se împieptoşesc astfel pe o Cale, în aşa fel încât Apele purtătoare de Înţelepciune să îi scalde în Lumină. Lumina primită este atât de densă, încât poate fi asemuită cu o apă unduitoare. La vremea ştiută doar de Necuprins, ei vor primi Secretele cele mai de Taină ale Zeilor.
- Priveşte, Olma, draga mea prietenă, cuvintele cioplite pe a şaptea punte: „Orice prin voia ta alegi să fii în viaţă, orice vei vrea să împlineşti ori să daruieşti, aceea vei primi cu mult timp înainte de a coborî în trup şi minte. Apoi vei împlini”. Şi iată cuvintele cu care o lăsăm în urmă: „De vei alege să fii Învăţător de oameni şi Mare Înţelept, de vrei să le arăţi Izvorul de Iubire din Inimile lor, de vrei ca aceia ce te vor urma să fie la rându-le Învăţători şi Întelepţi, atunci doar fii şi nu îţi pierde vremea în trude ce nu-ţi slujesc ţelului tău!”.
- În vremea dintre două vieţi, ce nu o putem numi timp, pentru că în Spirit timpul nu există, avem de făcut alegerea a ceea vom dori să facem în viaţa următoare. Viaţa la Pieptul Mamei Pământ este o învăţătură minunată şi atunci când înţelegem că tot ceea ce se petrece pe calea vieţii noastre, tot ceea ce întâlnim, toate sentimentele şi emoţiile, toate experienţele, toate acestea sunt pe de-a-ntregul numai şi numai în folosul nostru, privim mai cu îngăduinţă cele ce ne fac să suferim şi pe cei ce ne produc suferinţa şi, cu mult Respect şi Recunostinţă, cele ce ne aduc Bucurie în Inimă. Învăţăm mai lesne ce este Devoţiunea şi Compasiunea şi întâmpinăm cu Demnitate şi Încredere tot ce vine către noi. Nu este nici puţin lucru şi nici uşor de înţeles cu mintea noastra de oameni trăitori în trup şi minte, dar acesta este Adevărul. De vrei să Fii Lumină pentru Fraţi şi Surori, atunci doar fii Lumină! Nu tu trebuie să le vesteşti că eşti Lumină şi să cauţi să-i atragi lângă tine, ci ei vor fi pe de-a-ntregul măsura Înţelepciunii tale. De eşti cu adevărat Lumină, ei vor veni către tine şi îţi vor cere cuvânt de folosinţă. Cel ce voieşte a fi căutător porneşte să-şi caute Înţeleptul căruia să-i fie discipol. Şi, de vei fi cu adevărat Înţelept Înălţat, vei înţelege şi vei şti cum să-ţi dăruieşti Înţelepciunea şi Cunoaşterea, iar într-o Bună şi Luminoasă Zi, tu şi discipolul tău veţi fi una, iar cuvintele vor fi de prisos, pentru că una fiind Înţelepciunea şi Cunoaşterea vor curge firesc între voi. De la tine către el şi de la el către tine deopotrivă.
Intrăm pe a opta punte şi citesc plină de nerăbdare cuvintele cioplite adânc: „Viaţa ta este voia ta. Poţi primi sau respinge alegerea făcută înainte de a te naşte în trup.” Şi la ieşire: „ Fii Lumină Nepieritoare, primeste-ţi Înţelepciunea voită şi întreaga Putere şi dobândeşte-ţi Nemurirea în trup!”.
- Prietene Dokanus, te rog, desluşeşte-mi înţelesul ascuns al acestor cuvinte!
- Nu este vreun înteles ascuns în aceste cuvinte de folosinţă cioplite în lemnul punţilor. Pretutindeni, în toate cuvintele cioplite în piatra sau în lemn de pe întreg întinsul Daciei Sfinte se află mai multe Daruri de Înţelepciune suprapuse, în aşa fel încât, pe măsură ce înţelegem mai mult, primim şi mai mult, deîndată ce dăruim ceea ce am primit. De aceea spun că, cel mai de seamă lucru în viaţă, este să dăruim şi să fim mai puţin preocupaţi de ceea ce primim, pentru că, de ce dăruim mai mult, de aceea vom primi mai mult şi, cu cât vom fi mai nemulţumiţi de ceea ce primim, cu atât vom primi mai mult, chiar din ceea ce nu ne place să primim şi ne aduce nemulţumire. Aşa este scrisă Legea Darului în Creaţia Tatălui Ceresc. Cei ce o înteleg şi o trăiesc se bucură de Abundenţă în toate şi de Fericire, iar cei ce nu o înţeleg primesc suferinţele şi nemulţumirile de care se vaietă în permanenţă. Mai pe înţeles, de îţi doreşti mai mulţi kosoni, dăruieşte kosoni celor ce au trebuinţă iar de doreşti să primeşti zâmbet şi cuvinte frumoase şi plăcute, zâmbeşte tuturor şi rosteşte doar cuvinte frumoase şi plăcute. De vrei să dobândeşti veşminte frumoase, dăruieşte veşmintele ce nu le mai porţi mereu celor ce au trebuinţă, pentru că, de îndată ce porţi tot mai rar un veşmânt, în scurt timp nu îl vei mai purta deloc, în timp ce alt om are nevoie de un veşmânt, pentru că acela vechi s-a rupt. În acest fel, ceea ce primeşti în viaţă este doar voia ta, tu alegi, nimeni altcineva. Prin voia ta poţi fi mai mult decât ai ales să fii în această viaţă sau mai puţin. De vei alege să fii mai mult decât ai ales să fii, atunci când erai doar o Lumină Nepieritoare, si alegi să te desăvârşeşti în Înţelepciune, şi astfel să dobândeşti întreaga Putere asupra Vieţii tale, poţi păşi în înţelegerea Nemuririi trupului şi a minţii şi dobândi cu adevărat Nemurirea.


Am rămas în Linişte, purtată mai departe pe cărarea de piatră, de credinciosul meu cal. Rază de Soare este un Înţelept şi, chiar dacă nu poate rosti cuvinte, eu îl aud adeseori cum îmi şopteşte cuvinte de folosinţă direct în Inimă, asemenea unui Înălţat Înţelept. În ceasurile de Taină, suntem, cu adevărat, una. Şi el şi-a dobândit Nemurirea şi a ales să-mi fie alături încă mii de ani de aici înainte, aşa cum a ales şi Marele Lup Alb, de care îmi este tare dor. La intrarea pe cea de a noua punte, este cioplit un singur cuvant: „OM”. Moşul, Înţeleptul Înălţat, Omul Solar, Ramanul, Omul Înţelepţit, Fiul Omului, Nemuritorul, Călătorul, Kapnobataiul, Luminătorul, Bunul, Stră-Bunul, toate la un loc înseamnă acelaşi lucru, omul înălţat OM. Este Calea de la Materie la Spirit, de la dens la diafan, de la minte la Inimă, de la sălbăticiune la Divin, de la Pământ la Ceruri. Suntem Zei şi Zeiţe, coborâţi la Pieptul Mamei Pământ, pentru a dărui Fraţilor Daci şi Surorilor Dace Calea Nemuririi prin Înţelepciune şi Cunoaştere. Ieşim de pe puntea de deasupra norilor şi îmi întorc privirea către ultima despicătură de lemn. Nu are nici un cuvânt cioplit, nici un semn, nici un simbol. Zâmbesc şi îmbrăţişez grumazul puternic al calului meu drag. Mătuşa mea dragă, Olma şi Dokanus rămân la câţiva stânjeni în urmă. Fiecare dintre ei mi-a dăruit în felurite moduri ceea ce am înţeles privind despicătura de lemn de la capătul punţii. Calea Nemuririi este calea către tine însăţi, calea către Fiinţa Zămislitoare de Iubire ce sălăşluieşte în cămara cea mai de Taina a Inimii tale. Este cea mai frumoasă Cale. Când ai ajuns Acasă, când eşti una cu Întregul, când tu te dizolvi în Dumnezeire şi Divinul se dăruieşte Firii Înconjurătoare prin tine, când ai ajuns pe piscul scăldat în Soarele Iubirii, Calea nici nu mai există, pentru că tu nu mai exişti, ESTE doar Fiinţarea Iubirii. Ai petrecut o transmutare alchimică fără seamăn. Ca OM, poţi fi oriunde, oricând, în orice timp şi în orice alcătuire a Creaţiei, în oricâte locuri, în acelaşi timp sau în ce timpuri diferite voieşti. Este Libertatea totală în manifestare a Însuşi Creatorului, cu care eşti una. Creaţia şi „A Fi”, Creatorul şi cel creat sunt una.



Paul Buică

Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)

Pitici morocănoşi

Să mai spunem câteceva despre profesionalism, ego şi “pitici morocănoşi”.  

Ego-ul vrea cu orice preţ să i se recunoască profesionalismul pentru că el este în competiţie cu toată lumea: cu colegii, cu soţul/soţia, cu copiii, cu cei pe care îi numeşte prieteni, cu şefii. Ego-ul vrea tot timpul să fie “băgat în seama”, “să iasă în faţa”, “să fie în prim plan” şi asta îi reuşeşte perfect faţă de alte ego-uri dar ego-ul nu este nici perfecţiune nici profesionalism ci ignoranță. 

Un artist nu poate crea o adevărată operă de artă până ce nu devine un flaut gol şi astfel Divinul să se poate exprima prin mâinile lui, prin cuvintele lui. Până atunci arta sa va fi nevrotică pentru că va exprima propriul ego și nu Divinitatea. Sigur, va fi foarte apreciată de alte minţi nevrotice. La fel cu profesionalismul generat de ego, acest tip de artă va fi stressantă, nevrotică, generată de spaimele propriului ego al artistului de a nu se clasa pe cea mai importantă poziţie şi de a nu fi recunoscut. De aceea există atât de mult stress în lume, în mai toate domeniile de activitate şi stress-ul are o singură cauză: ego-ul. 

   

Un adevărat profesionist renunţa la ego şi lasă Intuiţia să-l îndrume. În creştinism asta se numeşte “a face Voia Domnului” (nu voia ego-ului), adică, în traducere, a fi în Armonie cu Creația, a ființa pe Frecvența Iubirii. Atunci abia, cel care îşi cunoaşte foarte bine meseria sau profesiunea reuşeşte să creeze acel spaţiu, acel vortex interior prin care Divinul se poate face auzit prin Darul Intuiţiei şi se traduce în decizii şi acţiuni benefice. Dar trebuie să renunţe definitiv la ego, altfel, nevroza pe care o generează permanent îl va ucide într-o zi. Nevroza este dizarmonia omului în raport cu Firea Înconjurătoare. Sunt îngrijorat de “profesioniştii” ce se exprima prin ego şi care fac declaraţii de Iubire pentru că probabil, este tot o manifestare a minţii încrâncenate şi nu a Inimii.

Perfecţionismul generat de ego este calea către dezastrul omului, catre ratarea cunoaşterii propriei Naturi Divine. Perfecţionismul Divin se naşte în om prin conştientizare. Când înţelegi că Intuiţia ta este un Dar, că deciziile luate astfel sunt cele în Armonie cu Divinul pentru că îşi au originea în Intenția Divină, când înţelegi că trebuie să te abandonezi Divinului pentru a se putea exprima şi crea prin tine, când înţelegi că trebuie să renunţi la ego pentru a merge mai departe atunci eşti aproape Acasă.

Oamenii, chiar cei care au pornit pe Calea către Lumina, uită uneori ceea ce sunt şi pentru un scurt timp iau atitudinea unor “pitici morocănoşi” când sunt criticaţi de ego-uri din organizaţia unde lucrează. Nu uitaţi că dacă cineva se poartă aşa cum nu vă place cu voi este problema lui nu a voastră dar mulţumiţi-i din Inimă pentru că este un semnal care vă îndeamnă să priviţi către interior. Dacă apare o astfel de situaţie înseamnă că Oglinda voastră reflecta încă în exterior ceva de care nu ştiaţi că există în Interior. Găsiţi ceva-ul şi scoateţi-l de-acolo pentru totdeauna.

Abia când ego-ul dispare complet Divinul se manifestă deplin şi noi ajungem Acasă, ne unim pentru totdeauna cu Oceanul de Lumina din care am fost creaţi şi închidem cercul Iubirii Divine devenind o Stea sau poate o întreagă Galaxie. Pentru că abia atunci Legea Gratiei Divine face ca Legea Gravitaţiei să nu mai aibă nicio putere asupra noastră.

Cineva întreabă: “de ce urmăm turma când de fapt vrem să fim trataţi distinct, în mod individual, cu calităţile noastre particulare?”

Divinul creează doar individualităţi, nu există oameni identici, animale identice, flori identice, stele sau galaxii identice. Dumnezeu nu este o linie de asamblare de mecanisme vii identice. Aceasta este frumuseţea Creaţiei şi de aceea o numim Creaţie. Un prototip este o creaţie dar un automobil de serie este doar un produs care poartă însemnele Creaţiei, amprenta designer-ului şi are caracteristicile tehnice înscrise în Proiectul Tehnic. Orice produs are în el ceva din Spiritul Creatorului, ceva din munca inginerilor proiectanţi şi ceva din dăruirea şi profesionalismul lucrătorilor care l-au asamblat. Numai o categorie din participanţii la proiect nu poate scoate produsul pe piaţă. Noi toţi suntem Împreună-Creatori ai Uni-Versului şi astfel, Creaţie continuă la Infinit. Şi Copacul şi Căţelul şi Muntele şi Oceanul şi Aerul şi Norul şi Quasarul şi Soarele şi Galaxia sunt Împreună-Creatori ai Uni-Versului.

Dacă nu vrem să fim trataţi că un „serial number” dintr-o turmă, fie ea organizaţie, cerc de cunoscuţi, asociaţie profesională sau oricare alta, atunci trebuie să nu ne comportăm ca un „număr” ci ca o Fiinţă. Dacă ne comportăm ca un produs de serie atunci Uni-Versul răspunde dorinţei noastre şi ne creează ceea ce noi cerem cu vehemenţă să observe lumea când ne priveşte: un produs de serie. Încearcă să te detaşezi de poziţia de a fi o piesă de schimb pentru sistem. Fii Om! Om Solar!

Aici intervine însă ego-ul care se deranjează tare dacă nu eşti tratat aşa cum s-a format el şi cum înţelege el lumea mică în care se mişcă. Dacă cei cu care intri în contact nu văd în tine un produs de serie ci altceva, pentru cei mai mulţi devii o ciudăţenie şi se ştie, ciudăţeniile stau la zoo, la balamuc sau în laboratoare. Ego-ul „cugetă”: „ce-o să zică vecinii dacă mă văd în fiecare dimineaţă că salut Soarele în loc să citesc la cafea raportul şedinţei de ieri? Dacă mă întreabă ce răspund? Dar dacă mă întreabă ce cursuri de perfecţionare am mai absolvit? Dacă au apărut expresii noi în „afacereză” pe care le-am scăpat pentru că am preferat să las Meditaţia să coboare în mine decât să aud un lector (cititor de cursuri) sporovăind diverse? Şi totuşi Soarele este infinit mai important decât orice curs. „Dar vecinii mei sunt „corporate” şi mă vor izola... mă vor privi chiorâş... nu vor mai lăsa copilul lor să se joace cu al meu... oricum, al lor este, se poartă ca un adevărat „viitor corporatist”... aşa l-au educat... O, Doamne! – ce mă fac...!? Şi Soarele este atât de chemător... îi simt atingerea de Iubire... îl simt luminând chiar din Inima mea... ”

Ego-ul este cel care are probleme nu Fiinţa. Dar dacă renunţi la ego atunci se va produce un Miracol. Alte ego-uri se vor depărta de tine către marginea uraganului iar altele se vor apropia. Dacă tu începi călătoria către Centrul Fiinţei Tale vei cunoaşte alţi şi alţi oameni minunaţi care au pornit la fel cu tine către Divin, către Lumină. Aceştia vor vedea în tine Fiinţa şi atitudinea lor va fi diferită. Te vei simţi în sfârşit Om, nu o piesă de schimb pentru sistem. Avem cu toţii în ajutor pe acest drum o unealtă minunată: Oglinda. Viaţa noastră cu tot ceea ce conţine este Oglinda Interiorului nostru. Ne arată cu precizie ceasornicărească unde trebuie să intervenim pentru a dobândi ceea ce ne dorim. Este minunat, este un Miracol al Creaţiei dăruit de Creator fiecărui Om.

Paul Buică