- Hai, căluţule drag, chiar de ochii tăi sunt neîncrezători, Inima ta ştie că poţi păşi fără teamă!
Nechează tandru, parcă abia auzit, şi, cu tot trupul încordat peste poate, face primul pas pe puntea nevăzută. Înţelege, prinde curaj şi merge mai departe. Ceilalţi ne urmează îndeaproape. Este fantastică această emoţie de a străbate văzduhul, mergând pe ceva nevăzut. Mă întreb ce ar crede cineva care ne-ar privi. Patru călăreţi merg prin văzduh de parcă ar merge pe cel mai liniştit drumeag de munte. La fiecare capăt al punţilor există cuvinte de folosinţă cioplite în despicături late de lemn şi legate de funiile groase cu şnururi de lână, scăldate în culorile Podului de Foc. „Fără de sfârşit este Acum Muntele Luminii”, se văd cioplite aceste cuvinte pe lemnul de la intrarea pe punte. În celălat capăt găsim alte cuvinte: „Cu fiecare pas al tău către culme, Muntele Luminii se înalţă tot mai sus şi este tot mai strălucitor Piscul Său.” Olma îmi citeşte în Inimă voinţa de a înţelege pe deplin şi se apropie de mine:
Intrăm în Patras, cătunul din Nevăzut în care se află cea mai înaltă Şcoală Universală a acestui timp, ocrotită de Înţelepţii Daci, şi iluminată de Însuşi Zalmoxa. I se spune Androniconul şi are forma cochiliei melcului ce-l aflăm prin grădinile noastre. Androniconul a înlocuit şcoala cea veche a Bunilor şi Drepţilor acestui neam, numită Lykos Hyperboreea ce a funcţionat până acum mai bine de o mie patru sute de ani în Kogaion, când a primit noul nume şi s-a îmbogăţit cu învăţăturile Tinerilor Înţelepţi, care au coborât atunci în Lumină, din Alcyone. Printre ei, Cel mai iubit de noi şi de alte neamuri, este Înţeleptul Aisus, Fiu al lui Zalmoxa. El a rămas alături de noi la Piatra Norilor şi va rămâne în veci în Dacia Sfântă şi în Inimile noastre. Înţeleptul Aisus ne-a dăruit Taina Iubirii şi Raza Sa Curată ne-a deschis Floarea Inimii. A permis astfel Iubirii să înflorească în Fiinţa noastră şi să putem dobândi, prin Lumina Ei, Puterile Zeilor. Acum, Androniconul a fost pecetluit în Nevăzut şi aşa va rămâne până ce Lumina Miezului Auriu va scălda iarăşi Pământul. La Înţelepţii Androniconului veneau şi vin să se desăvârşească învăţaţii persani, frygieni, sciţi, cimerieni, iberici, basci, dorieni, ahei, fenicieni, sarmaţi şi alţii, din multele neamuri ale pământului. Vor veni şi în anii ce vor urma şi vor dărui triburilor şi neamurilor lor Lumina Înţelepciunii.”
Paul Buică
Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)
- Cele nouă punţi sunt tot atâtea trepte şi porţi către dobândirea liniştii interioare. Cuvintele de folosinţă cioplite îţi îndeamnă Fiinţa către Înţelegere, către calitatea ta infinită de a fi şi de a redescoperi esenţele care te fac să fii asemenea Creatorului. Cu cât afli mai multe Taine, cu atât simţi că te apropii mai mult de Izvorul Luminii, cu atât afli în tine mai multe Puteri şi cu atât mai profund întelegi Măreţia Creatorului. De aceea El îţi pare a fi tot mai sus, asemenea piscului veşnic înveşmântat în omăt, îţi pare mai de neatins în Perfecţiune, în Iubire şi în Înţelepciune, în Linişte Creatoare şi în Desăvârşire, deşi El se află deopotrivă tot mai aproape, în Inima ta. A fost întotdeauna acolo şi va fi întotdeauna o minunată şi surprinzătoare Prezenţă în Inima ta. Cu cât ţi se pare a fi mai departe, cu atât te apropii mai mult de Focul Sacru, de Focul Înţelepciunii din cămara cea mai de Taină a Fiinţei tale.
- Îţi mulţumesc, prietenă dragă!
- Cu cât te înalţi mai mult în Lumină, cu atât Harul coboară mai profund în Inima ta. Mâna ce mânuieşte cu pricepere şi putere falxul şi a făcut să cadă sute de capete va aduce alinare celor coborâţi în suferinţă. Focul Sacru ce izvorăşte din palmele tale va închide pentru totdeauna orice rană, fie ea a trupului, a minţii ori a Inimii.
Poteca şerpuieşte printre stânci. Ne apropiem de cea de a doua punte şi caut din ochi lemnul ce poartă atât de mare Har, prin truda Înţeleptului Cioplitor. „Urmăreşte în tot timpul Izvorul Înţelepciunii şi soarbe doar din această Apă Sfântă.” Rază de Soare înţelege că am coborât în profundul Fiinţei mele şi păşeşte cu delicateţe pe lemnul tare. La ieşirea de pe punte, aflu aceste cuvinte: „Voia Sa este Perfecţiunea vieţii tale.” Mătuşa mea dragă se apropie surâzând:
- Poţi aduce Liniştea şi Bogăţia în Inimile şi în vieţile Fraţilor tăi şi a Surorilor tale, doar urmărind ca ceea ce vrei să rosteşti şi să faci să fie întotdeauna în Armonie Deplină cu Firea Înconjurătoare, cu ceea ce Eşti. Dacă un cuvânt nu poartă în el Respectul Deplin pentru Creaţie şi pentru Creator, pentru Mama Pământ şi pentru toate celelalte Fiinţe, pentru munţi şi ape, pentru holde şi păduri, atunci el nu trebuie nici măcar gândit şi cu atât mai puţin rostit. Când sorbi doar Apa Sfântă a Izvorului Înţelepciunii, tot ceea ce simţi, trăieşti, gândeşti, rosteşti şi faci este asemenea Creaţiei şi Creatorului şi fiecare picătură de Apă Sfântă îţi primeneşte în tot timpul fiecare părticică a minţii şi a trupului tău. Iar Inima ta va fi asemenea Inimilor Zeilor, din care ai coborât pe Pământ. Voia Creatorului este atât Liniştea Perfectă, cât şi mişcarea perfectă, acţiunea perfectă şi atunci, „A Fi” şi „A Face” sunt una. Păstrează această Taină în Inima, în mintea şi în trupul tău, în aşa fel încât, prin tot ceea ce eşti, să o poţi dărui Fraţilor tăi şi Surorilor tale, cu înţelegerea de a o dărui la rându-le copiilor şi nepoţilor lor, până ce tot neamul nostru va primi în Inimă Lumina Soarelui Frate.
La intrarea pe a treia punte este scris: ”Trudeşte în toată viaţa ta cu Tainele Sfinte, cere ajutorul Zeilor şi al Înţelepţilor neamului tău, pentru a aduce şi pentru a dărui Lumina Înţelegerii Fraţilor tăi şi Surorilor tale!”. La ieşire, cuvintele cioplite în lemnul tare îmi dau fiori: „Nu lăsa puterile nopţii să-ţi atingă neamul şi Inima lor n-o lăsa să coboare în tărâmurile umbrite!”. Dokanus mă priveşte pătrunzător şi rosteşte:
- Puterea unui neam stă în Înţelepciunea sa. Dăruieşte înţelegerea Sfintelor Taine întru tămăduirea trupului, minţii şi sufletului fiecărui om şi întru Iluminarea sa. În fiecare om sălăşluieşte aceeaşi Atotcuprinzătoare Înţelepciune a Creatorului nostru. Fiecare om are înlăuntrul său Focul Sacru, din care ne-a plămădit Tatăl Ceresc şi poate, la rându-i, să creeze orice doreşte în fiecare clipă a vieţii sale. Nu există tinereţe ori bătrâneţe, naştere ori moarte, există doar Voinţă Zeiască ori abandonare, există doar Înţelepciune ori răzvrătire nevrednică împotriva Perfecţiunii Firii Înconjurătoare, există Armonie şi Iubire ori ură şi închidere în trup şi-n minte, există doar Nemurire ori un şir nesfârşit de vieţi chinuitoare, stăpânite de frica morţii şi de suferinţe născute din aceasta. Fiecare om poate crea, la rându-i, asemenea Creatorului nostru, atunci când mintea şi Inima sa sunt una. Fiecare om trăieşte în această înţelegere, de îndată ce mintea sa se ridică din colbul drumului, din nevoile şi chemările vieţii de fiecare zi şi priveşte către Inima sa. Soarele Interior se deschide atunci şi primeşte rodul şi bogăţia trudei sale în Bucurie şi Linişte Interioară. Dacă vei alege să îi ajuţi, cu Înţelepciunea ta, să se ridice pe cei ce îţi sunt Fraţi şi Surori, vei lucra în Adevăr asupra Timpului şi vei apropia astfel clipa când cei ce păşesc pe Calea Înţelepciunii se vor înălţa şi mai sus, deodată cu Mama noastră Pământ. Pentru fiecare prunc, pentru fiecare tânăr, părinte şi bunic, Darul de Înţelepciune sălăşluitor în Fiinţa ta îl poate aduce prin strădanie mai aproape de clipa înţelepţirii, atunci când Focul Sacru se aprinde în pieptul său şi îi încălzeşte nevătămator Fiinţa. La rându-i, el va purta mai departe Înţelepciunea, dăruind-o cu prisosinţă celor ce vor să o primească. Zeii şi Înţelepţii cei ştiuţi şi cei neştiuţi îţi sunt în fiece clipă alături pe această Cale. Tu eşti cea care hotărăşti ce Cale voieşti a urma. Puterile nopţii îşi află otrăvitoarea sevă umbrită în neştiinţa noastră, în mintea noastră cuprinsă de gânduri lipsite de Armonie. Puterile nopţii nu au nici o putere asupra Omului scăldat în Lumina Înţelegerii. Ţine minte că puterea minţii noastre este fără de hotare. Putem, prin puterea gândului, clădi minunate Temple, piramide, putem cunoaşte tot ce este în lumea noastră, de la fărâma de ţărână, până la cea mai măreaţă stea, putem prin cuvânt să dăruim copiilor noştri toate învăţăturile lumii. Este minunată această putere fără de margini a minţii noastre. Cu aceeaşi putere a minţii, dar cu neînţelegerea Tainelor Creaţiei şi a rosturilor fiecărei Fiinţe şi a fiecărui fir de nisip, fără Lumina Iubirii în Inimă, putem cu uşurinţă distruge lumea dăruită nouă de Bunii şi Drepţii ce au trăit în vechime şi putem înscăuna regatul urii. Ne-ştiinţa şi ne-înţelepţirea sunt singurele pericole adevărate care ne pândesc din sălile de tron umbrite. Altele nu există. Ne-înţelepţirea dă putere umbrelor, ne-ştiinţa ne transformă în umbre. Aşa stăpânesc aceşti cotropitori neamurile căzute în sclavie. Ei cunosc căile prin care mintea poate fi atrasă în minciuna căreia tot ei îi dau apoi putere de Adevăr. Să nu te temi nicicând, Prinţesă Dragă, pentru că teama este cea care leagă oamenii neştiutori de întuneric şi de minciună, de stăpânii lor! Teama este cea mai cumplită armă nevăzută, ce poate fi sădită în minţile oamenilor şi, o dată ce a încolţit, cu greu mai poate fi desţelenită.
- Din Inimă îţi mulţumesc, prieten drag!
Zărim pe creste primele grădini cuprinse în stânci. Este un Dar această Taină a grădinilor din munţi. Înainte de a trece cea de a patra punte dintre stâncile înalte, ne oprim la un izvor să ne împrospătăm puterile cu Apa Bine-Cuvântată de Zei şi înveşmântată în leacuri de lut şi piatră de Sfintele Zâne. Este rece şi hrănitoare şi nici că îţi mai trebuie altceva. Caii se adapă dintr-un loc mai larg, săpat special pentru animale, alături de câteva capre de munte şi oi. Ne apropiem de hotarul acestui sat de Ramani cu Inimile deschise, cu Bucurie şi în credinţa că vom vedea oameni minunaţi şi Fraţi întru Desăvârşire, Împreună-Căutători şi Împreună-Creatori ai Noii Omeniri. Drumul până la intrarea în sat este iniţiatic. Toate aceste cuvinte cioplite în despicături de lemn au Darul de a-ţi curăţa Fiinţa de gândurile neîncrezătoare şi de a-ţi aduce un spor de Înţelegere. Trecând a patra punte, ferecată în legături de lemn, cânepă şi fier, găsesc aceste cuvinte de folos: „Desluşeşte şi urmează în viaţă doar tremurul şi îndemnul Inimii tale. Eliberează Lumina din jugul ne-ştiinţei.” Apoi, pe o altă despicătură aflată la ieşirea de pe punte: „Pururea veghează al Inimii Foc Sacru în drumul vieţii tale, prin întunericul lumii şi ţine minte că Flacăra Înţelepciunii nu va putea fi stinsă vreodată!”.
- Mătuşă dragă, încă de când m-ai învăţat să-mi ascult Inima, mi-ai dăruit aceste Adevăruri. Acum ştiu să păstrez în minte Darul Inimii şi să îl înţeleg. Ştiu, în cuvinte simple, la rându-mi, să îl dăruiesc.
- Cu cât vei dărui mai mult celor ce vor să ştie, să simtă şi să înţeleagă, cu atât din Inimă îţi va izvorî şi mai multă Înţelepciune, cu atât mai puternică va fi Lumina Creatorului, sălăşluitoare în Inima ta, cu atât mai mult vei putea iarăşi dărui. Dăruind Cunoaştere, vei dobândi şi mai multă Cunoaştere, dăruind Înţelepciune, vei dobândi şi mai multă Înţelepciune, dăruind Iubire, vei dobândi şi mai multă Iubire. Creatorul îţi dăruieşte cu prisosinţă ceea ce tu dăruieşti din Inimă. Dăruieşte neîncetat şi vei primi neîncetat Daruri la care nici nu te poţi gândi, pentru că încă nu ştii că există. Dăruieşte semenilor tăi libertatea deplină de a alege şi, niciodată, nimeni nu te va putea împiedica să alegi! Dăruieşte tot ce este mai frumos şi luminos în Inima ta şi viaţa îţi va fi o grădină de frumos! Este cuprinsă frumuseţea Creaţiei în aceste cuvinte. Dar nu uita să veghezi, pentru că, odată coborâtă în trup în această viaţă, creaturi umbrite vor încerca mereu să te atragă în lumea întunericului. Înţelepciunea Inimii nu poate fi stinsă vreodată cu uşurinţă, însă poate fi uitată. Dar, mai întâi, Înţelepciunea poate fi umbrită de gânduri ce nu sunt ale tale, dar care îţi pot fi cu dibăcie strecurate în minte. Iar mintea le va ocroti ca pe ceva ce ea însăşi a creat. Şi le va creşte până ce vor prinde rădăcini adânci. Şi ştii cu câtă trudă se scoate din bătrânele păduri o cioată... Nici bogăţiile şi nici împărăţiile nu-ţi sunt de vreun folos, de Inima îţi este istovită. Ascultă-ţi Inima neîncetat şi Sufletul în Bucurie ţi se va scălda!
- Mi-ai spus demult, mătuşă dragă, că doar acei ce sunt călăuziţi în noapte nu se rătăcesc.
- Pe cel ce rătăcit ori suferind îl afli în această lume, ascultă-l şi nu îl judeca, ci caută să înţelegi care e cauza acestei neputinţe a Inimii şi a minţii sale ori a trupului său. A şti să asculţi este un Dar Divin. Tăcerea ta este un Dar şi un Leac pentru cel care vine către tine. De multe ori, nu trebuie să rostesti nici un cuvânt, pentru că Liniştea din mintea şi din trupul tău şi Iubirea Neîngrădită din Inima ta îi vor aduce înţelegerea şi astfel îi vor spăla din suflet, din minte şi din trup întreaga suferinţă. Şi ţine minte, draga mea Prinţesă, să nu-ţi fie acest Divin Dar sămânţă născătoare de trufie, pentru că poţi uşor cădea în colbul sterp al drumului de care...
- Mătuşă dragă, iată ce scrie pe lemnul celei de a cincea punţi: „Viaţa este de-a pururi, pretutindeni. Creaţia este flacăra vie Atotcunoscătoare.” „O flacără în pieptul tău despică şi, în Necuprins, desface vălul nopţii”.
- Doar Domnul-Zeu există, acesta-i înţelesul. Creaţia este Voinţa şi Trupul Creatorului, iar noi suntem mulţimea gândurilor sale, în ţesătura plină a Materiei. Creatorul se exprimă pe Sine în toate câte sunt, în tot ceea ce mintea noastră poate cuprinde şi în nesfârşit, mai mult decât atât. Tot ceea ce suntem, Domnul-Zeu ESTE, tot ceea ce vrem să fim, Domnul-Zeu deja ESTE, cu mult înainte ca noi să putem înţelege şi, mai cu seamă, vedea şi trăi. Tot ceea ce gândim, Domnul-Zeu a experimentat demult, atât de demult, încât măsura timpului nu are pentru mintea noastră nici un înţeles. Când înţelesul acestor cuvinte îl cobori din minte în Inima ta, Rugul Inimii tale se aprinde în Foc Sacru Nevătămator, iar vălul nopţii piere pentru totdeauna.
A şasea punte pe care intram porneşte din faţa unei grote mici. Este un Templu din al cărui Altar de piatră Focul Sacru ne însoţeşte ca o pavăză strălucitoare. Citesc cuvintele cioplite cu Inima nerăbdătoare: „Contemplă-ţi propria Fiinţă, ce una este cu Întregul Infinit” şi „Secretele Zeilor vor fi cunoscute de oameni atunci când ei vor renaşte ca Fii ai Soarelui”.
- Tot ce se află în Infinitul Cosmos se află şi în Inima ta, se află în Inima fiecărui om. Poţi afla tot ce doreşti, poţi pătrunde toate Tainele lumilor de deasupra şi a celor de dedesubt, doar închizând ochii trupului şi deschizând Ochiul Celest, cel asemenea unui con de brad. El se află în locul cel mai bine apărat al capului fiecăruia. Ori de câte ori dormim, Ochiul Celest se deschide către Creator şi primeşte Daruri de Cunoaştere şi Înţelepciune. Acestea ne apar pur şi simplu în minte şi noi credem că sunt ale noastre sau că sunt fantasme fără de înţeles, că noi suntem cei care le-am creat, că este doar un joc al minţii. Dacă, însă, lăsăm Liniştea Inimii să ne învaluie şi rămânem Alerţi şi Atenţi, putem primi în stare de trezvie acele Daruri Divine. Creatorul nu alege o Fiinţă sau alta pentru a-i dărui ceva sau altceva. El, pur şi simplu, lasă Izvorul Înţelepciunii să se reverse asupra lumilor şi a tuturor Fiinţelor. Cei ce vor să cunoască şi caută Adevăruri se împieptoşesc astfel pe o Cale, în aşa fel încât Apele purtătoare de Înţelepciune să îi scalde în Lumină. Lumina primită este atât de densă, încât poate fi asemuită cu o apă unduitoare. La vremea ştiută doar de Necuprins, ei vor primi Secretele cele mai de Taină ale Zeilor.
- Priveşte, Olma, draga mea prietenă, cuvintele cioplite pe a şaptea punte: „Orice prin voia ta alegi să fii în viaţă, orice vei vrea să împlineşti ori să daruieşti, aceea vei primi cu mult timp înainte de a coborî în trup şi minte. Apoi vei împlini”. Şi iată cuvintele cu care o lăsăm în urmă: „De vei alege să fii Învăţător de oameni şi Mare Înţelept, de vrei să le arăţi Izvorul de Iubire din Inimile lor, de vrei ca aceia ce te vor urma să fie la rându-le Învăţători şi Întelepţi, atunci doar fii şi nu îţi pierde vremea în trude ce nu-ţi slujesc ţelului tău!”.
- În vremea dintre două vieţi, ce nu o putem numi timp, pentru că în Spirit timpul nu există, avem de făcut alegerea a ceea vom dori să facem în viaţa următoare. Viaţa la Pieptul Mamei Pământ este o învăţătură minunată şi atunci când înţelegem că tot ceea ce se petrece pe calea vieţii noastre, tot ceea ce întâlnim, toate sentimentele şi emoţiile, toate experienţele, toate acestea sunt pe de-a-ntregul numai şi numai în folosul nostru, privim mai cu îngăduinţă cele ce ne fac să suferim şi pe cei ce ne produc suferinţa şi, cu mult Respect şi Recunostinţă, cele ce ne aduc Bucurie în Inimă. Învăţăm mai lesne ce este Devoţiunea şi Compasiunea şi întâmpinăm cu Demnitate şi Încredere tot ce vine către noi. Nu este nici puţin lucru şi nici uşor de înţeles cu mintea noastra de oameni trăitori în trup şi minte, dar acesta este Adevărul. De vrei să Fii Lumină pentru Fraţi şi Surori, atunci doar fii Lumină! Nu tu trebuie să le vesteşti că eşti Lumină şi să cauţi să-i atragi lângă tine, ci ei vor fi pe de-a-ntregul măsura Înţelepciunii tale. De eşti cu adevărat Lumină, ei vor veni către tine şi îţi vor cere cuvânt de folosinţă. Cel ce voieşte a fi căutător porneşte să-şi caute Înţeleptul căruia să-i fie discipol. Şi, de vei fi cu adevărat Înţelept Înălţat, vei înţelege şi vei şti cum să-ţi dăruieşti Înţelepciunea şi Cunoaşterea, iar într-o Bună şi Luminoasă Zi, tu şi discipolul tău veţi fi una, iar cuvintele vor fi de prisos, pentru că una fiind Înţelepciunea şi Cunoaşterea vor curge firesc între voi. De la tine către el şi de la el către tine deopotrivă.
Intrăm pe a opta punte şi citesc plină de nerăbdare cuvintele cioplite adânc: „Viaţa ta este voia ta. Poţi primi sau respinge alegerea făcută înainte de a te naşte în trup.” Şi la ieşire: „ Fii Lumină Nepieritoare, primeste-ţi Înţelepciunea voită şi întreaga Putere şi dobândeşte-ţi Nemurirea în trup!”.
- Prietene Dokanus, te rog, desluşeşte-mi înţelesul ascuns al acestor cuvinte!
- Nu este vreun înteles ascuns în aceste cuvinte de folosinţă cioplite în lemnul punţilor. Pretutindeni, în toate cuvintele cioplite în piatra sau în lemn de pe întreg întinsul Daciei Sfinte se află mai multe Daruri de Înţelepciune suprapuse, în aşa fel încât, pe măsură ce înţelegem mai mult, primim şi mai mult, deîndată ce dăruim ceea ce am primit. De aceea spun că, cel mai de seamă lucru în viaţă, este să dăruim şi să fim mai puţin preocupaţi de ceea ce primim, pentru că, de ce dăruim mai mult, de aceea vom primi mai mult şi, cu cât vom fi mai nemulţumiţi de ceea ce primim, cu atât vom primi mai mult, chiar din ceea ce nu ne place să primim şi ne aduce nemulţumire. Aşa este scrisă Legea Darului în Creaţia Tatălui Ceresc. Cei ce o înteleg şi o trăiesc se bucură de Abundenţă în toate şi de Fericire, iar cei ce nu o înţeleg primesc suferinţele şi nemulţumirile de care se vaietă în permanenţă. Mai pe înţeles, de îţi doreşti mai mulţi kosoni, dăruieşte kosoni celor ce au trebuinţă iar de doreşti să primeşti zâmbet şi cuvinte frumoase şi plăcute, zâmbeşte tuturor şi rosteşte doar cuvinte frumoase şi plăcute. De vrei să dobândeşti veşminte frumoase, dăruieşte veşmintele ce nu le mai porţi mereu celor ce au trebuinţă, pentru că, de îndată ce porţi tot mai rar un veşmânt, în scurt timp nu îl vei mai purta deloc, în timp ce alt om are nevoie de un veşmânt, pentru că acela vechi s-a rupt. În acest fel, ceea ce primeşti în viaţă este doar voia ta, tu alegi, nimeni altcineva. Prin voia ta poţi fi mai mult decât ai ales să fii în această viaţă sau mai puţin. De vei alege să fii mai mult decât ai ales să fii, atunci când erai doar o Lumină Nepieritoare, si alegi să te desăvârşeşti în Înţelepciune, şi astfel să dobândeşti întreaga Putere asupra Vieţii tale, poţi păşi în înţelegerea Nemuririi trupului şi a minţii şi dobândi cu adevărat Nemurirea.
Am rămas în Linişte, purtată mai departe pe cărarea de piatră, de credinciosul meu cal. Rază de Soare este un Înţelept şi, chiar dacă nu poate rosti cuvinte, eu îl aud adeseori cum îmi şopteşte cuvinte de folosinţă direct în Inimă, asemenea unui Înălţat Înţelept. În ceasurile de Taină, suntem, cu adevărat, una. Şi el şi-a dobândit Nemurirea şi a ales să-mi fie alături încă mii de ani de aici înainte, aşa cum a ales şi Marele Lup Alb, de care îmi este tare dor. La intrarea pe cea de a noua punte, este cioplit un singur cuvant: „OM”. Moşul, Înţeleptul Înălţat, Omul Solar, Ramanul, Omul Înţelepţit, Fiul Omului, Nemuritorul, Călătorul, Kapnobataiul, Luminătorul, Bunul, Stră-Bunul, toate la un loc înseamnă acelaşi lucru, omul înălţat OM. Este Calea de la Materie la Spirit, de la dens la diafan, de la minte la Inimă, de la sălbăticiune la Divin, de la Pământ la Ceruri. Suntem Zei şi Zeiţe, coborâţi la Pieptul Mamei Pământ, pentru a dărui Fraţilor Daci şi Surorilor Dace Calea Nemuririi prin Înţelepciune şi Cunoaştere. Ieşim de pe puntea de deasupra norilor şi îmi întorc privirea către ultima despicătură de lemn. Nu are nici un cuvânt cioplit, nici un semn, nici un simbol. Zâmbesc şi îmbrăţişez grumazul puternic al calului meu drag. Mătuşa mea dragă, Olma şi Dokanus rămân la câţiva stânjeni în urmă. Fiecare dintre ei mi-a dăruit în felurite moduri ceea ce am înţeles privind despicătura de lemn de la capătul punţii. Calea Nemuririi este calea către tine însăţi, calea către Fiinţa Zămislitoare de Iubire ce sălăşluieşte în cămara cea mai de Taina a Inimii tale. Este cea mai frumoasă Cale. Când ai ajuns Acasă, când eşti una cu Întregul, când tu te dizolvi în Dumnezeire şi Divinul se dăruieşte Firii Înconjurătoare prin tine, când ai ajuns pe piscul scăldat în Soarele Iubirii, Calea nici nu mai există, pentru că tu nu mai exişti, ESTE doar Fiinţarea Iubirii. Ai petrecut o transmutare alchimică fără seamăn. Ca OM, poţi fi oriunde, oricând, în orice timp şi în orice alcătuire a Creaţiei, în oricâte locuri, în acelaşi timp sau în ce timpuri diferite voieşti. Este Libertatea totală în manifestare a Însuşi Creatorului, cu care eşti una. Creaţia şi „A Fi”, Creatorul şi cel creat sunt una.
Paul Buică
Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu