Treptele Sanctuarului din Muntele Gugu

„Sunt nouăzeci de trepte. Primele nouă sunt cioplite în stânca muntelui. Următoarele nouă sunt din lemn tare de stejar, apoi urmează nouă trepte din lut întarit cu foc şi nouă din aramă. Următoarele trei porţiuni a câte nouă trepte sunt din cristal de stâncă, argint şi aur. După acestea, urmează nouă trepte de apă, izvorâtă din nouă izvoare. Ultimele nouă trepte sunt din acea lumină liliachie consistentă. Treptele cioplite în stâncă ne arată chipul statorniciei şi al tăriei noastre, întrupate sub semnul OM. Ele poartă Puterea Creatorului, condensată într-atât de mult, încât O putem simţi şi cunoaşte ca pe primul Vers al Creaţiei, cel pe care noi îl numim Uni-Vers. Cele nouă trepte din lut ne vorbesc despre Puterea Vieţii, despre Puterea Focului Sacru din Inimile noastre, despre continuitatea viului în Întreaga Creaţie. Treptele din lut întărit cu Foc Sacru ne vestesc Darul Creatorului, Puterea şi Înţelepciunea sălăşluitoare în fiecare dintre noi, de a continua Creaţia, de a transforma, de a alchimiza materia, de a crea noi şi noi chipuri şi fluxuri de Iubire şi de Lumină, în forma Întâiului Vers al Creaţiei, Uni-Versul. Treptele din aramă ne îndrumă în deprinderea meşteşugurilor vechi şi a aducerii din Akasha a meşteşugurilor ce ne vor fi necesare în timpurile ce vor veni. Cristalul de stâncă al următoarelor nouă trepte ne desluşesc Darul Cunoaşterii Tainelor Creaţiei păstrate în Akasha. Ne învaţă şi ne îndrumă pe Calea Cunoaşterii în Inimă a Adevărului Dăruit. Argintul treptelor strălucitoare ne vestesc apropierea de Cerurile Înalte ale Creaţiei şi de clipa dobândirii Înţelepciunii următoarelor Versuri rostite de Creator în clipa Creaţiei şi, deopotrivă, ne destăinuie Înţelepciunea şi Puterea Mamei Pământ. Cele nouă trepte de aur sunt Treptele Tatălui Soare, Tatăl Creator al lumilor Aştrilor Fraţi şi Surori ai Mamei Pământ. Nouă trepte din apa din nouă Izvoare Celeste ne aduc înţelesul Izvorului Creaţiei, transformarea vâltorii haosului în ordinea perfectă, pe care o numim Cosmos. Toate aceste şiruri de trepte îşi află Izvorul Creator în cele Nouă Trepte de Lumină, prin care Cel ce ESTE rosteşte Versurile Creaţiei. Izvorul Multi-Versului este Singularitatea prin care Poemul Iubirii prinde Viaţă. Totul este viu, pentru că totul este El. Altceva nu există. Păşesc în Înţelegere şi simt cum sunt una cu Tot ce ESTE. Pe măsură ce cobor treaptă cu treapta, simt cum trupul îmi este tot mai uşor. Cobor şi simt că urc şi mă înalţ, în acelaşi timp. Abia dacă mai ating treptele din cristal de stâncă, argint şi aur. Atingerea treptelor de Lumină o simt doar în Inimă. Plutesc către locul cel mai de Taină al Muntelui Gugu.



În adâncimea Grotei se află un lac întunecat, pe care se reflectă cerul înstelat, chiar şi în ziua cea mai însorită. Înţeleptul Aisus şi Zâna Aleanului, Înţeleptul-Preot Deceneu, Marele Lup Alb şi mătuşa mea dragă, Sfintele Zâne şi Bătrânii Înţelepţi ai Daciei Sfinte aşteaptă în Liniştea Inimii momentul în care aşezarea perfectă a astrelor ne permite să fim împreună cu Zalmoxa. În jurul nostru au început să se dezvăluie din stancă mulţi, tot mai mulţi Luptători Împietriţi, paznici din Nevăzut ai Daciei noastre Sfinte. Cu mii de ani în urmă, atunci când au plecat din viaţa pământeană, Ei au coborât cu Iubire şi Devoţiune în Vibraţia Pietrei şi au continuat să fiinţeze împlinindu-şi Menirea lor de apărători ai Tărâmurilor Daciei. Îi poţi afla pretutindeni în Locurile Sacre, în preajma şi înlăuntrul Templelor din piatră, închinate Zeilor şi a Templelor din Nevăzut, în preajma locurilor în care se află ascunse Tainele Meşteşugurilor străvechi şi comorile atât de râvnite de tâlharii veniţi de pretutindeni, asemena vulturilor. Îi poţi afla în preajma cetăţilor noastre şi a aşezărilor truditorilor pământului. Aceşti Paznici Nevăzuti, cărora le cerem îngăduinţa de a pătrunde în Sălaşuri de Taină, sunt Fiinţe respectate cu sfinţenie de toţi Dacii. Le aducem ofrande şi le mulţumim pentru hotărârea şi curajul cu care au ales această plină de Iubire Cale a Devoţiunii Desăvârşite. Când un nevrednic de vrăjmaş încearcă să pătrundă într-un Loc Sfânt al Daciei, Paznicii din Nevăzut îl împiedică, folosind Puterile sporite de neclintirea hotărârii lor de a apăra Dacia şi comorile ei văzute, precum şi pe cele nevazute. Fie prăvălesc stânci în calea nechibzuiţilor şi nechemaţilor vrăjmaşi, fie pornesc furtuni puternice, viscole tăioase, fie dezlănţuie furia apelor repezi de munte ori abat asupra lor fulgere necruţătoare. Dacă nu-şi potolesc pofta de jefuiri, atunci Paznicii din Nevăzut, otrăvesc apele şi hrana din calea lor, pârjolesc pământul, îi atrag pe drumuri ocolitoare şi grele ce duc către râpe întunecate, îi rătăcesc în păduri necuprinse şi îi dau pradă fiarelor, le aduc în somnul nopţii cosmaruri cumplite şi le şubrezesc minţile şi trupurile. Cei a căror dorinţă de jefuire este mai puternică decât semnele Paznicilor pier, iar cei ce nu pier rămân betegiţi în toată viaţa lor şi povestesc altor jefuitori de ţări despre cumplita pedeapsă ce şi-au aflat-o, încercând să tâlhăreasca Dacia Sfântă. Paznicii din Nevăzut vor veni iarăşi la viaţa pământeană, după ce vom primi Lumina Miezului Auriu. Atunci, misiunea lor se va încheia şi toţi vrăjmaşii cei fără de Respect faţă de Mama Pământ, faţă de semeni, de Dacia Sfântă, adică toţi cei fără de Iubire vor pieri sub Focul Razei Curate.


Stau în Linişte alături de părintele meu şi privesc oglinda lacului din adânc. Nici o unduire nu tulbură apa ce pare a fi dintr-un metal întunecat. Este ca un cer răsturnat, pe care Stelele se oglindesc tăcute. Le privesc şi simt că sunt foarte aproape de ele, că le pot atinge. Încep să disting tot mai multe amănunte, să văd astre asemenea Mamei Pământ ce se rotesc în jurul unora dintre Stele. Sfintele Zâne rostesc în şoaptă apoi tot mai puternic:

„OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”


Paul Buică

Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol)Sursa: www.buyby.ro