Fericiţi cei ce se minunează

Odată cu declanşarea revoluţiei tehnologice s-a produs o înstrăinare a omului, atât de mediul planetar cât şi de el însuşi. Experimentarea individuală directă a fost repede înlocuită cu informaţia tehnică citită sau auzită, învățată şi adoptată aşa cum a fost transmisă, fără analizarea ei din punctul de vedere al impactului pe care îl poate produce o acţiune sau lipsa unei acţiuni. Disecarea materiei până la particulele elementare a dus la descoperiri ştiinţifice importante pe care se bazează viaţa noastră actuală (așa o fi...?) dar a făcut Întregul să treacă în uitare. Să nu pierdem din vedere că ştiinţa fărămiţează iar spiritualitatea unifică. Spiritualitatea şi ştiinţa sunt complementare şi nu se exclud în nici un fel dar nici până în ziua de azi acest Adevăr nu este recunoscut decât de cei care doresc cu sinceritate să cunoască, să experimenteze şi să înţeleagă.

Gravele erori produse din lipsa înţelegerii fenomenului vieţii în Uni-Vers, atât la nivel planetar cât şi la nivel individual, au dus la distrugerea unor echilibre subtile ale mediului, la schimbări dramatice ale climei, la extincţia unor specii de plante şi animale ale căror roluri în lanţurile trofice nici măcar nu le cunoaştem şi nu ştim ce impact va avea dispariţia lor în viitor. Omul ca specie este pe cale să-şi degradeze ireversibil casa planetară în care încă mai locuiesc şi alte câteva milioane de specii de vieţuitoare.

Două sute de ani de dezvoltare tehnologică necontrolată şi pusă nu o dată în slujba distrugerii semenilor şi mediului, sunt pe cale să ne arunce în haos. Este momentul să reclădim Armonia pe Gaya, să transformăm acest haos în Cosmos, într-un cămin al ordinii şi Perfecţiunii Arhetipale. Acest lucru este posibil doar dacă fiecare om începe transformarea cu el însuşi.

Stă în puterea noastră, a fiecăruia, să ne reclădim structural, să ne redefinim opţiunile după o scală a valorilor existentă dintotdeauna în mediul planetei, în fiecare fir de iarbă, în forţa munţilor şi leagănul Oceanului, în Lumina Soarelui şi Iubirea tainică a Lunii şi deopotrivă, în Scânteia Divină sălăşluitoare în noi. Este o opţiune şi stă în puterea Liberului Arbitru al fiecăruia să privească înlăuntrul său şi după ce va fi descoperit acolo propria-i Divinitate să aibă curajul să deschidă ochii pentru a o vedea pretutindeni. Abia atunci Viaţa va căpăta o calitate diferită şi vom putea trece pragul Înţelepciunii.

Basmele tuturor popoarelor conţin informaţii despre Fiinţe supraumane sau Oameni Înţelepţi care vorbesc cu animalele, cu plantele, cu pietrele, cu izvoarele. Nu sunt nici pe departe metafore sau ficţiuni chiar dacă suntem tentaţi să le punem aceste etichete. Din păcate basmele şi poveştile au fost înlocuite cu desene animate şi jocuri electronice de un prost gust cumplit, pline de violente, urlete, monştri şi tot felul de pistoale şi tunuri laser. Copiii noştri n-au nici cea mai mică nevoie de aceste produse. Nici adulţii. Unde este Arta? Unde este Frumosul? Unde este Armonia? Unde este actul de educaţie?

În vechime, când avea o problemă de rezolvat, omul se ducea în pădure şi spunea oful lui vieţuitoarelor şi copacilor sau spunea muntelui sau izvorului. Şi răspunsul venea negreşit, nu în cuvinte, ci direct, prin înţelegerea cauzei care a generat problema. Cunoscând cauza o putea îndepărta  şi efectul acesteia va dispărea în chip firesc. În acel timp se cunoştea un Adevăr pe cât de simplu pe atât de ignorat azi: suntem Manifestări ale Fiinţei Unice, suntem o părticică din Întreg, o individualitate care păstrează toate atributele Întregului. Suntem asemenea Uni-Versului: armonioşi, înţelepţi, nemuritori, doar că nu am aflat încă asta sau, mai exact, am uitat-o, furaţi fiind de mărgelele de sticlă ale societăţii de consum.

Poţi face o experienţă simplă. Apropie-te de un arbore care te atrage şi îmbrăţişează-l. Lipeşte-ţi obrazul de scoarţa lui şi închide ochii. Nu întreprinde nimic, fii doar prezent, fii atent. Uită pentru câteva minute de trecut şi de viitor. Oricum nici unul dintre ele nu există în clipa prezentă. Este un bun tratament anti-stress şi nu numai. Natura ne oferă absolut tot ceea ce ne trebuie pentru a trăi în Bucurie, pentru a fi sănătoşi şi pentru a dobândi pacea interioară.

Ori de câte ori ai ocazia, păşeşte cu picioarele goale prin iarbă. Abandonează-ţi grijile acestei mângâieri sincere. Ori de câte ori ai ocazia, pune palmele pe o stâncă şi vei primi forţa muntelui. Intră în apa mării şi marea te va primi ca pe o împlinire, înoată într-o apă curgătoare şi fii una cu curgerea ei. Pune palmele pe pământul gol şi îi vei simţi bătăile Inimii. Este aceiaşi vibraţie pe care ai simţit-o pentru prima dată în pântecul mamei fiind dar pe care mai târziu ai uitat-o. Dezautomatizează-te! Fii un flaut gol pentru a putea permite Naturii să cânte prin tine. Intră în Armonie pentru a fi. Fii prezent în Viaţa Ta şi vei fi prezent în Uni-Vers. Mediul planetar sănătos este singurul medic autentic.   

Experimentează pentru a te a cunoaşte. Viaţa ESTE şi se întâmpla permanent. Uni-Versul musteşte de Viaţă şi de Bucurie. Numai oamenii sunt încruntaţi şi afişează fețe lungi. Suntem în pericol să ratăm cel mai spectaculos miracol al Uni-Versului: propria existenţă.

A zecea fericire sună astfel: Fericiţi cei ce se minunează, pentru că ei vor primi Lumina!
Chiar dacă a fost scoasă din textul oficial, Adevărul a ajuns pe căi neștiute la noi.

Paul Buică

Dacă vrei să experimentezi Infinitul...

Dacă vrei să experimentezi absurdul lipeşte-ţi burete pe snowboard şi avântă-te pe pârtie. O să ai o experienţă unică… aşa se întâmpla şi atunci când cochetezi cu evoluţia spirituală. O vorbă veche şi înţeleaptă spune că nu poţi învăţa să înoţi până nu sari în apă. Despre asta este vorba. Dacă nu te detaşezi de toate “crampoanele” pe care le consideri acum valori, dacă nu ridici toate barierele pe care tu şi numai tu ţi le-ai pus în cale sau pe care tu şi numai tu le-ai acceptat, dacă nu eşti gata să experimentezi Infinitul, nu vei face nici măcar un pas mic înainte. Poţi aduna oricâte informaţii, până nu vei experimenta nu vei obţine nimic.

Acum vreo cinsprezece ani, la o întâlnire pe tema diferitelor tehnici de autocunoaştere, s-a spus de către conducătorul de curs că cine este fumător trebuie să renunţe pentru a putea experimenta nivelul următor. O persoană a exclamat surprins-supărată:

“Am plătit cursul, nici prin cap nu-mi trece să mă las de fumat! Păi, dacă renunţ şi la asta…!?” Am rămas forte surprins pentru că era o întâlnire cu persoane care trecuseră prin mai multe şcoli de autocunoaştere. Adică, să nu ieşim cumva din zona pe care o considerăm de confort…

Ce este zona de confort? Este un mod de viaţa pe care îl considerăm acceptabil la un moment dat, în funcţie de educaţia pe care am primit-o, de ceea ce credem că suntem, de posibilităţile reale de care dispunem. Mergem la servici, venim acasă, mergem la cumpărături, ne întâlnim sau nu cu prieteni, venim acasă, mergem în vacanţă, venim acasă şi iar mergem la servici… E comod, nu sunt surprize, planificăm totul şi nimic nu ne ia prin surprindere, poate doar o pană sau o răceală - tot un fel de pană. Ştim ce sirop să ne administrăm, ce buline şi mecanismul reintră în parametri. Trăim până ieşim la pensie în acest ritm lejer şi cam asta a fost. Şi? 

De ce să ieşi dintr-un tipar confortabil în care totul este cunoscut, determinat, planificat? Nici nu poţi concepe altceva. Sigur, auzi tot felul de lucruri diferite, străine, ciudate care nu se potrivesc cu modul tău de viaţă. Le consideri prostii sau curiozităţi şi mergi mai departe. Acest mod comun de a trăi este un fel de absență din propria viaţă. Uneori însă se produce Miracolul şi nu-ţi mai găseşti locul. Începi să cauţi, să citeşti, să asculţi conferinţe, să cunoşti oameni diferiţi. Unii atât de diferiţi încât te surprind aproape în fiecare clipă. Cauţi să înţelegi ce i-a determinat pe aceşti oameni să scotocească în profunzimile sufletelor lor. Ce au aflat acolo? Începi să-ţi pui întrebări şi să cauţi răspunsuri. Este momentul cel mai important din viaţa ta, momentul în care te decizi să faci primul pas către neştiut.

Şi pe ne-gândite, zona ta de confort se modifică, zi de zi, săptămâna de săptămână, până ce devine de nerecunoscut. Începi să experimentezi lucruri noi, renunţi la obiceiuri vechi, la unele alimente, simţi cum o energie de care nu erai conştient începe să lucreze în Fiinţa ta. Simţi că parcă înfloreşti şi de fapt, asta se şi întâmplă. Începe să se dezvolte din interior către exterior un Om Solar, o Fiinţă implicată plenar în Viaţă, o Fiinţă iubitoare, o Fiinţă în Armonie cu Firea Înconjurătoare. Descoperi că trăieşti într-o altfel de “zona de confort”. Şi când Lumina îţi irumpe din Inimă şi Razele Aurii îţi dăruiesc Cunoaşterea Nemijlocită a Tainelor Vieţii şi ale Uni-Versului înţelegi că ai ajuns Acasă. Iar drumul pe care ai urcat către Tine nici nu mai contează.

Paul Buică

Zone de Confort

Există două tipuri de zone de confort, cea obişnuit a stării de hipnoză generală în care ne complăcem cu toţii şi cea a Conştiinţei trezite sau trezvite cum se spune în isihasm. Între cele două stări sau zone de confort este o mare deosebire.

În cea obişnuită suntem, trăim, respiram sub imperiul fricii iar frica înseamnă boală, suferinţă, văl întunecat. Aparent este o zonă de confort, avem un serviciu bun, o maşină, o casă sau mai multe, o soţie sau un soţ, copiii merg la şcoală şi sunt performanţi (ca şi părinţii). Sistemele de valori sunt cele primite, convenite, acceptate. Nu ne concentrăm atenţia asupra lor, le luăm că pe un dat şi nu ne interesează să le verificăm sau să căutăm altele pentru că nu vrem să fim tulburaţi.

Ştim că există şi lucruri mai puţin plăcute în lume dar ne ascundem în spatele “înţelepciunilor comode” de tipul: “ce pot să fac eu?”, “ este treaba guvernului”, “noi am învăţat şi am muncit din greu pentru tot ce avem”. La scuze suntem tari, la ascuns gunoiul sub preş suntem imbatabili. Ştim că există oameni care gândesc diferit dar de cele mai multe ori aceştia nu au o situaţie materială liniştitoare şi mai sunt şi “luaţi la ochi”, nu-şi prea găsesc servicii bune pentru că sunt “ciudaţi”. “Ce nevoie avem noi de complicaţii? Noi o ducem bine!”

În spatele acestei măşti de care suntem fiecare conştienţi dar în spatele căreia ne ascundem, exista o teamă, o teamă viscerală de a ajunge într-o clipă în situaţia celor care sunt daţi cu obstinaţie la ştiri: refugiaţi de război, răniţi, torturaţi, mutilaţi, şomeri, muritori de foame, oameni care nu mai au absolut nimic. Sigur că o ascundem, sigur că suntem conştienţi că dacă ne pierdem pur şi simplu serviciul, nu vom mai putea plăti ratele la bancă, nu vom mai putea duce copilul la şcoala de top ci la cea de cartier unde “atmosfera” este diferită, vom circula cu autobuzul, tramvaiul sau metroul şi când viscoleşte şi când este caniculă şi vom căra plasele de la o piaţă mai îndepărtată pentru că acolo preţurile sunt mai mici. Şi ştim că oricând lucrurile se pot înrăutăţi şi mai mult dacă ne mai şi îmbolnăvim.  

Teama asta ascunsă și nu o poţi destăinui celor apropiaţi pentru că te vor considera slab. Tama te face să-ţi pui masca omului superior, puternic, învingător deşi ştii că o pană de curent de şapte zile într-un oraş mare înseamnă că nu mai ai apă potabilă şi că nu mai poţi trage apa la toaletă, că nu mai exista nimic de mâncare şi că securitatea personală tinde către zero. Şi nici măcar n-ai făcut un curs de supravieţuire sau o pregătire fizică mai serioasă pentru că nu a intrat în vederile tale. Mersul „la salaă” nu prea te-ajuta într-o situaţie reală de supravieţuire.

Poate părea catastrofic ce spun dar teama asta are la unii oameni o conotaţie benefică: îi împinge să caute soluţii, să-şi întoarcă privirea către ei înşişi să se autocunoască, să asculte mai cu „atenţie alertă” ce spun “văzduhiştii” pentru că se pare că ei ştiu ceva, că au ajuns undeva, că au înţeles ceva. Este cel mai bun moment al tău din ceasul în care te-ai născut, este clipa în care ridici ochii din pământ şi îi îndrepţi către stele şi către Inima, către Cauza Uni-Versului şi către indicativul prezent.

Începi să cauţi şi încet-încet intri într-o stare de confort superioară, cea a Conştiinţei care îţi spune că adevăratul confort este să cauţi, să ajuţi, să experimentezi, să cunoşti, să dăruieşti. Spun că este o stare de confort şi nu o corvoadă pentru că în momentul în care înţelegi, NU MAI POŢI FACE ALTFEL. Nu te mai poţi ascunde în spatele unei măşti pentru că ai depăşit acel nivel. Pentru tine masca nu mai există. Nu mai este niciun fel de teamă de ascuns. Religiile spun că trebuie să-ţi fie teamă de Divinitate. Păi cum să-mi fie teamă de Tatăl nostru din moment ce ne-a dăruit şi ne dăruieşte Totul din Iubire, permanent şi la intensitate maximă? Ceea ce simt, ce trăiesc, ce respir, nu este teama ci Devoţiune, Respect, Iubire.

Starea de confort dobândita prin Saltul în Conştiinţa se numeşte Beatitudine şi nu poate fi comparată cu nimic altceva pentru că este starea firească a fiecărei Fiinţe, este starea perfectă de Armonie cu Universul, starea de comuniune cu Tatăl Ceresc. Când se spune că trebuie să facem Voia Tatălui şi nu voia noastră, se spune de fapt exact acest lucru: intraţi în Armonie cu Uni-Versul şi atunci tot ceea ce veţi face, toate acţiunile voastre vor fi în mod natural în Armonie cu Uni-Versul. Nici dacă ai încerca să-ţi impui, nu ai mai putea face altfel.

Dăruirea Iubirii este confortul maxim pe care îl putem dobândi ca Fiinţe pe Planeta Pământ. Dobândirea ei este o opţiune personală.

 

Paul Buică

De la Turnul babel la Omul Solar

Construirea Turnului Babel a reuşit pe deplin. Iniţiatorii proiectului, investitorii, executanţii şi beneficiarii pot jubila pentru moment. E clipa lor. Priveşte în jur! Nu este vorba de un turn din piatră, din lemn, din chirpici ci de societatea în care trăim, pe care o hrănim copios, societatea care ne va înghiţi şi va distruge Planeta dacă rămânem pasivi. Turnul Babel este societatea din care au fost alungate Bunul Simţ, Respectul, Armonia, Iubirea, Creativitatea. Bunul Simţ a fost pe negândite înlocuit cu prostul-gust, cu sub-urbanul, cu sub-umanul. Suntem invadaţi de manele, de droguri de tot felul, de telenovele, de clanuri de mafioţi, de emisiuni pline de indivizi şi individe inculte şi despuiate care-şi spun „vedete”, de pornografie, de produse modificate genetic, de chimicale care otrăvesc mediul, de corupţie, de trafic de influenţă, de incultură şi prostie, de crime, jafuri, violuri. Multă prostie că... încă nu doare. Ne uităm copios la toate aceste pentru că asta „ni se dă pe post”. Big Brother a evoluat de la un singur canal de comunicare la tot mai multe şi s-a retras în Regie, la butoane. 

Respectul nu se preda în şcoli ci se dobândeşte prin exemplul oferit de părinţi, educatori, învăţători, profesori, prin exemplul oferit de oamenii aleşi (ce cuvânt frumos şi cât de departe sunt cei cărora li se atribuie de sensul spiritual al acestuia) care ar trebui să ia deciziile corecte, armonioase în societate. Respectul pentru Divin a dispărut pentru că designerii Turnului Babel au hotărât că omul este mintea sa şi că tot ce există este Materia. Iar mintea a preluat controlul şi a inventat un dumnezeu material, convenabil scopurilor sociale ale investitorilor în construcţia turnului, adică un dumnezeu răzbunător, pedepsitor care abia aşteaptă să moară un om pentru al face harcea-parcea într-un proces de tip stalinist. Cu un astfel de dumnezeu la dispoziţie poţi uşor controla minţile mulţimii şi le poţi face să acţioneze în direcţia dorită de beneficiarii turnului.

Armonia a fost înlocuită cu competiţia pentru că Armonia aduce/induce Libertate. Se merge pe „divide et impera”. Cei dezbinaţi pot fi uşor stăpâniţi iar dezbinarea se obţine cel mai uşor inoculând oamenilor spiritul malefic al competiţiei. Nu-ţi poţi iubi colegul de servici cu care te baţi pentru acelaşi post, nu-i poţi întoarce celălalt obraz, e mult mai practic să-l loveşti tu primul, decisiv, şi să tranşezi repede situaţia în favoarea ta. Nu are nicio relevanță dacă el are mai multe calităţi pentru acel post. „Trosnindu”-l ai şanse mai mari să obţii postul râvnit şi faci şi o impresie bună „mai marilor”, să obţii o altă poziţie socială, mai mulţi bani, mai multe avantaje. De ce-ţi doreşti mai mult? Simplu, pentru că aceiaşi designer-i ai societăţii au avut deja grijă să-ţi creeze nevoi tot mai multe, să ţi le inducă şi astfel să te afunde tot mai mult în condiţia ta de sclav. Armonia, pornirea interioară către Comuniune cu celelalte vieţuitoare te-ar împiedica să intri vreodată în competiţie cu vreun semen, cu celelalte Fiinţe cu Mama Pământ dar Turnul Babel s-ar prăbuşi şi asta ar fi o catastrofă pentru iniţiatori, investitori. Armonia Interioară te-ar face să vezi, să auzi, să simţi atingerea Divinului. Te-ar face iubitor şi creativ. Te-ar transforma într-un Om Solar. Vrei să continui să trudeşti la acest turn sau vrei să dobândeşti libertatea interioară, să vieţuieşti în Lumină? Tu decizi. Este doar o opţiune interioară.

Paul Buică

Cuvântul Înțeleptului din Andronicon

„- Străbunii noştri, Cei Buni şi Cei Drepţi au pecetluit în Toiagul Înţeleptului⁵  şi deopotrivă al Zeilor, Taina Părintelui Zalmoxa. AOR este Esenţa Înţelepciunii lui Zalmoxa aflată în Capul Toiagului. Este împlinirea deplină a transmutarii alchimice a Interiorului cu ceea ce pare a fi Exterior, deşi este doar o oglindire a Interiorului. Este împlinirea transmutării alchimice a principiului etern feminin Artemis şi a celui etern masculin Apollo⁶, împlinirea prin compunere, descompunere şi iarăşi compunere a Puterilor Creatoare ale principiilor feminine şi a celor masculine ce desăvârşesc şi întruchipează în trupul de lut şi în trupurile subtile Creaţia izvorâtă din Izvorul de Lut⁷şi din Izvorul Celest⁸. Cei doi şerpi ai Toiagului ce tind să se unească în AOR sunt simbolul şi Puterea Înţelepciunii feminine şi masculine, ce în trup şi în Conştiinţă sunt Împreună-Creatori ai Fiului OM. Astfel, cel numit OM este Cel ce Împlineşte şi dăruieşte Puterea Iubirii semenilor pământeni, Fraţilor şi Surorilor sale. Stră-Bunii noştri l-au aşezat în Capul Toiagului pe Lykos, Lumina lui Zalmoxa şi deopotrivă Fratele nostru Lup. Lykos este Lumina pogorâtă asupra oamenilor din Toiagul Părintelui Zalmoxa, este Cheia ce deschide Porţile Cunoaşterii şi luminează Calea Înţelepciunii.
Prin cele şapte culori ale Podului de Foc, Zalmoxa ne vesteşte sfârşitul furtunii şi ne iniţiază în Taina Luminii Sale. Zalmoxa este Marele Lup Luminos şi este Spiritul Fratelui nostru, Marele Lup Alb. El este Creatorul Pământului şi este deopotrivă Şarpele ce urcă pe Toiag. Zalmoxa locuieşte în Inima Soarelui şi deopotrivă în Inima fiecăruia dintre noi, în Inima fiecărei Fiinţe şi a fiecărei pietre. Atunci când coborâm în cămara cea mai de Taină a Inimii noastre, îl aflăm acolo pe Însuşi Zalmoxa, Părintele a tot ce ESTE, Lumina Lumii noastre. Înţelepţirea este Darul Luminii lui Zalmoxa, iar noi toţi suntem Fiii Lupului Luminos şi de aceea ne numim Daci⁹ şi suntem Nemuritori. Suntem deopotrivă Fiii Şarpelui Înţelept, Principiul Creator, ce este în egală măsură simbolul lui Zalmoxa Creatorul. Toiagul Înţeleptului este simbolul Axei Lumii¹⁰ pe care coboară Lumina Lupului Celest, Lumina lui Zalmoxa, şi se uneşte cu Înţelepciunea Iniţiatului şi Iniţiatorului Şarpe sau Principiul Creator, în Divină Armonie. Înţelepciunea ne deschide Poarta Creaţiei. Suntem Împreună-Creatori şi fiinţăm împreună pe acest minunat Pământ-Dar, uniţi pentru totdeauna cu Zeul-Celest. Strămoşii noştri au creat astfel Stindardul Dacic. Capul de Lup cu coadă de Şarpe în culorile Podului de Foc. Urcarea Şarpelui semnifică de asemenea şi coborârea Sa, semnifică mişcarea şi diversificarea infinită a manifestării Creatorului în Cel creat, a manifestării Creatorului în tot ce semnifică lumea creată. Semnifică Infinitatea Uni-Versului şi a Multi-Versului. Zalmoxa ne spune astfel că Însăşi Creaţia este Necuprinsă în manifestare, că pretutindeni în Timp şi în Spaţiu, Ea se manifestă necontenit şi naşte Timp şi Spaţiu. Naşte noi şi noi forme de manifestare a vieţii, însămânţează Viaţă şi rodeşte Viaţă. Totul este Viu, Totul este o Fiinţă Unică, ce se manifestă în infinite forme şi în infinite vibraţii. Totul ESTE El, Creatorul.
⁵Toiagul Înţeleptului - Caduceul
⁵Toiagul Înţeleptului - Caduceul
Paul Buică
Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)
Sursa: www.buyby.ro
Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)
Sursa: www.buyby.ro

Ascultăm în Inimă încuvântarea Înţelepciunii în iniţiatica şi nemuritoarea noastră Limbă Dacă şi înţelegem de ce este bine să alegem să nu pierdem Darul Cuvântului Dac. Este în Menirea noastră să transmitem celor din vremurile viitoare Lumina Adevărului lui Zalmoxa, Creatorul nostru cu Cap de Lup şi Trup de Şarpe. Acum înţeleg de ce îmi spunea Înţeleptul Aisus să fiu Ageră ca Lupul şi Înţeleaptă precum Şarpele. Cuvintele Înţeleptului din Andronicon izvorăsc asemenea apei cristaline a muntelui: 

- Cei ce vor să stăpânească lumea vor ca oamenii să nu primească Lumina Înţelepciunii. Vor să-i ştie sclavi în întunericul necunoaşterii şi de aceea răspândesc cuvinte mincinoase, ce spun că Şarpele ispiteşte omul la neascultarea poruncii Creatorului, la nespectarea Cuvântului Divin de a nu gusta din Pomul Cunoaşterii. Ce Părinte Creator al Lumii şi al Omului poate fi acela care doreşte ca Fiii şi Fiicele sale să rămână în mlaştina ne-ştiinţei? Fiecare părinte Cum-Se-Cade vrea ca Fiul ori Fiica lui să cunoască tot mai mult, pentru că ştiut este că, adevărata Putere îşi are Sălaşul Sfânt, atât în Cunoaştere, cât şi în Înţelepciune şi că Înţelepciunea nu este posibilă fără Cunoaştere. A încerca să desparţi Cunoaşterea de Întelepciune, Ştiinţa de Spirit, capul Lupului de Trupul Şarpelui, Mintea Omului de Inima Sa, este o cale sigură de a te îndepărta de ambele şi de a te afunda tot mai adânc în smârcul întunecat al ne-cunoaşterii şi ne-putinţelor, de a-ţi uita Nemurirea şi de a vieţui sub spaima morţii. Un zeu care îi porunceşte omului să nu se hrăneasca din rodul Pomului Cunoaşterii şi îl sperie că, de se va hrăni, va pieri, nu este cu adevărat un Zeu, nu poate fi un Zeu, ci este doar halucinaţia unei minţi satanice¹¹ hrăpăreţe, bolnave de invidie, hipnotizate şi stăpânite de dorinţe primitive, de control şi stăpânire a oamenilor şi de bogăţii trecătoare. Cei ce se închină halucinaţiilor minţii au inventat sclavia şi au dat altă valoare Aurului decât aceea de Simbol a lui AOR, Înţelepciunea Transmutării Alchimice a Trupului de Lut în Trup de Zeu Nemuritor. În zadar caută şi în zadar vor căuta şi peste timpuri să transforme plumbul pământului în Aur şi mai cu seamă în AOR, pentru că Taina Transmutării Alchimice este pecetluită în Inima Înţeleptului cu Cap de Lup şi Trup de Şarpe, iar Cuvântul său rostit de Gura de Rai a Lupului Celest Zalmoxa nu poate fi auzit de urechile iscoditoare, ci numai de cele aflate în Plaiul de Rai al Inimii¹². În Stare de Ascultare, în Liniştea Inimii. În Armonie Divină şi Iubire Neîngrădită. Oare când Înţeleptul Aisus le spune celor veniţi la Piatra Norilor să primească Cuvintele Sale întru Înţelepţire, să fie înţelepţi asemenea Şarpelui Celest, asemenea Părintelui Zalmoxa, îi îndeamnă să fie asemenea lui satan? Nu, nu îi îndeamnă să fie asemenea zeului satan, scornit de minţile zdruncinate, ci să renască în Lumina Lupului Celest şi să vestească Lumina prin Înţelepciunea Şarpelui Celest.

Aceasta este Taina Stindardului Dacic.”

⁶Apollo = Zalmoxa

⁷Izvorul de Lut - Mama Pământ, Maica Sfântă, Fecioara Născătoare de Fii şi Fiice

⁸Izvorul Celest - Înţeleptul, Zeul, Duhul lui Dumnezeu, Tatăl Celest al Fiului Omului 

⁹Dac - În limba veche a tracilor, daoi/daos înseamnă lup

¹⁰Axa Lumii - Axis Mundi - Columna Celestă, Pomul Vieţii pe care urcă Şarpele Înţelept şi dăruieşte Cunoaşterea neamurilor. Axa Lumii este Stâlpul Cerului - Coloana de Lumină vizibilă uneori chiar şi cu ochii trupului deasupra Kogaionului

¹¹Satanice - Satan - Zeu + Tanathos [ Zeul morţii, fiul Zeiţei Nyx (noaptea)  şi al Zeului Erebos (întunericul), frate geamăn al lui Hypnos. În Thegonia, Hesiod îl numeşte „zeu teribil cu inimă de fier, suflet de aramă, nepăsător în pieptul sau”)]

¹²Plaiul de Rai al Inimii - Liniştea inimii - Meditaţie. 

 

Apocalipsa este mintea bolnavă

Circulă o vorbă care spune că nu ai niciodată a doua ocazie să faci prima impresie.

Categoriile şi categorisirile funcţionează perfect în spaţiul social pentru că ele sunt un transfer de energie inscripţionată de la o minte la altă minte sau la alte minţi, la o anumită intensitate, vibraţie, pe un anumit palier de valori şi în diverse tipuri şi niveluri de inteligenţă. Mintea ta mă aşează într-o categorie plăcută sau neplăcută minţii mele. Nu Tu ci mintea ta! Pentru că Tu, Fiinţa nu cunoşti nicio categorie, Tu eşti deopotrivă picătura şi Oceanul, Tu eşti o manifestare a Lui Unu. SUNTEM CU TOŢII O UNICĂ FIINŢĂ. Fiinţa Unică nu are exterior şi ca atare, nu se poate raporta la nimic altceva pentru că altceva nu există
. 

Dacă te depărtezi puţin, dacă rămâi martor la spectacolul social, dacă faci un pas înapoi şi îţi eliberezi mintea de povara gândurilor, poţi observa cu uşurinţă o horă nebună a minţilor dezlănţuite. Se luptă pe toate planurile posibile pentru întâietate. Sunt într-o concurenţă acerbă pentru componente materiale pe care Fiinţa nici nu le percepe. Se dezlănţuie în furtuni de trăiri de joasă şi foarte joasă frecvenţă. Este un uragan care a cuprins întregul Pământ şi în acel plan fals se petrece o adevărată Apocalipsă. Nu în real ci în mental. Realul este în Tine, este Lumina, Adevăr, Viaţa

Ţine minte: Apocalipsa este mintea bolnavă.

Să dau un exemplu: milioane de amerindieni au fost torturaţi, schingiuiţi, tâlhăriţi, violaţi, ucişi pentru a li se fură ţara şi aurul. Minţi bolnave au comandat un măcel la nivel continental pentru a obţine două lucruri: aur şi putere. Dar, aurul poate dăinui miliarde de ani. Acelaşi aur va fi aici până la sfârşitul planetei ca entitate cosmică. El nu poate fi în posesia nimănui, doar minţi aflate în suferinţa profundă cred că-l pot dobândi. E un proces mental care poate duce la distrugerea une civilizaţii. Aurul trăieşte atât de mult raportat la scara vieţii umane încât pentru el, luptele dezlănţuite pentru a-l poseda sunt doar nişte scântei nesemnificative în noapte.

Puterea este cancerul minţii.

Se declanşează atunci când mintea crede că aurul îi poate conferi o putere. Mintea aleargă după aur pentru a obţine putere. Este o goană teribilă către tenebre. Mintea funcţionează după Legea Aurului adică, cine deţine aurul face legea. Şi acum extrapolează şi înlocuieşte aurul cu orice bun material, cu orice valoare intelectuală, cu orice mintea crede că poate poseda sau măcar domina şi ai reţeta perfectă a dezastrului. QED.

Mintea nu poate înţelege că Puterea vine doar din interior şi numai atunci când nu doreşti aur ci pur şi simplu permiţi Armoniei să te învăluie, să te pătrundă. Lasă Divinul să-ţi treacă pragul Fiinţei! Nu din afara către înlăuntru ci dinlăuntru către în afară. Aici este diferenţa. Dumnezeu irumpe din Tine atunci când Tu îi permiţi să se manifeste. Lumina Lui te înnobilează şi Diadema îţi luminează Calea. Dumnezeu nu este o altă persoană, de accea Maeştri se feresc să-l numească în vreun fel, pentru a nu te îndepărta de Tine.

El ESTE Singularitatea din Inima Ta. Orizontul acestei Singularităţi este Conştiinţa Ta. Este Uni-Versul conştient de propria-i existenţă. Existenţa.

Am divagat. Scuze… Dar totul pleacă de la neînţelegerea fenomenului miraculos al Vieţii, de la împărţirea lumii pe sexe, rase, religii, de la inventarea categoriilor, castelor, de la a diseca în loc de a unifica. Dacă pici în această capcană a minţii ajungi să-ţi scrii pe uşa nu numele ci profesiunea: Fam. Dr. X, Fam. Ing. Y, Fam. Arh. Z. Mintea X interacţionează cu mintea Y şi judeca mintea Z. Sunt şi Fiinţe pe-acolo sau doar umbre monstruoase…?

Paul Buică

Treptele Sanctuarului din Muntele Gugu

„Sunt nouăzeci de trepte. Primele nouă sunt cioplite în stânca muntelui. Următoarele nouă sunt din lemn tare de stejar, apoi urmează nouă trepte din lut întarit cu foc şi nouă din aramă. Următoarele trei porţiuni a câte nouă trepte sunt din cristal de stâncă, argint şi aur. După acestea, urmează nouă trepte de apă, izvorâtă din nouă izvoare. Ultimele nouă trepte sunt din acea lumină liliachie consistentă. Treptele cioplite în stâncă ne arată chipul statorniciei şi al tăriei noastre, întrupate sub semnul OM. Ele poartă Puterea Creatorului, condensată într-atât de mult, încât O putem simţi şi cunoaşte ca pe primul Vers al Creaţiei, cel pe care noi îl numim Uni-Vers. Cele nouă trepte din lut ne vorbesc despre Puterea Vieţii, despre Puterea Focului Sacru din Inimile noastre, despre continuitatea viului în Întreaga Creaţie. Treptele din lut întărit cu Foc Sacru ne vestesc Darul Creatorului, Puterea şi Înţelepciunea sălăşluitoare în fiecare dintre noi, de a continua Creaţia, de a transforma, de a alchimiza materia, de a crea noi şi noi chipuri şi fluxuri de Iubire şi de Lumină, în forma Întâiului Vers al Creaţiei, Uni-Versul. Treptele din aramă ne îndrumă în deprinderea meşteşugurilor vechi şi a aducerii din Akasha a meşteşugurilor ce ne vor fi necesare în timpurile ce vor veni. Cristalul de stâncă al următoarelor nouă trepte ne desluşesc Darul Cunoaşterii Tainelor Creaţiei păstrate în Akasha. Ne învaţă şi ne îndrumă pe Calea Cunoaşterii în Inimă a Adevărului Dăruit. Argintul treptelor strălucitoare ne vestesc apropierea de Cerurile Înalte ale Creaţiei şi de clipa dobândirii Înţelepciunii următoarelor Versuri rostite de Creator în clipa Creaţiei şi, deopotrivă, ne destăinuie Înţelepciunea şi Puterea Mamei Pământ. Cele nouă trepte de aur sunt Treptele Tatălui Soare, Tatăl Creator al lumilor Aştrilor Fraţi şi Surori ai Mamei Pământ. Nouă trepte din apa din nouă Izvoare Celeste ne aduc înţelesul Izvorului Creaţiei, transformarea vâltorii haosului în ordinea perfectă, pe care o numim Cosmos. Toate aceste şiruri de trepte îşi află Izvorul Creator în cele Nouă Trepte de Lumină, prin care Cel ce ESTE rosteşte Versurile Creaţiei. Izvorul Multi-Versului este Singularitatea prin care Poemul Iubirii prinde Viaţă. Totul este viu, pentru că totul este El. Altceva nu există. Păşesc în Înţelegere şi simt cum sunt una cu Tot ce ESTE. Pe măsură ce cobor treaptă cu treapta, simt cum trupul îmi este tot mai uşor. Cobor şi simt că urc şi mă înalţ, în acelaşi timp. Abia dacă mai ating treptele din cristal de stâncă, argint şi aur. Atingerea treptelor de Lumină o simt doar în Inimă. Plutesc către locul cel mai de Taină al Muntelui Gugu.



În adâncimea Grotei se află un lac întunecat, pe care se reflectă cerul înstelat, chiar şi în ziua cea mai însorită. Înţeleptul Aisus şi Zâna Aleanului, Înţeleptul-Preot Deceneu, Marele Lup Alb şi mătuşa mea dragă, Sfintele Zâne şi Bătrânii Înţelepţi ai Daciei Sfinte aşteaptă în Liniştea Inimii momentul în care aşezarea perfectă a astrelor ne permite să fim împreună cu Zalmoxa. În jurul nostru au început să se dezvăluie din stancă mulţi, tot mai mulţi Luptători Împietriţi, paznici din Nevăzut ai Daciei noastre Sfinte. Cu mii de ani în urmă, atunci când au plecat din viaţa pământeană, Ei au coborât cu Iubire şi Devoţiune în Vibraţia Pietrei şi au continuat să fiinţeze împlinindu-şi Menirea lor de apărători ai Tărâmurilor Daciei. Îi poţi afla pretutindeni în Locurile Sacre, în preajma şi înlăuntrul Templelor din piatră, închinate Zeilor şi a Templelor din Nevăzut, în preajma locurilor în care se află ascunse Tainele Meşteşugurilor străvechi şi comorile atât de râvnite de tâlharii veniţi de pretutindeni, asemena vulturilor. Îi poţi afla în preajma cetăţilor noastre şi a aşezărilor truditorilor pământului. Aceşti Paznici Nevăzuti, cărora le cerem îngăduinţa de a pătrunde în Sălaşuri de Taină, sunt Fiinţe respectate cu sfinţenie de toţi Dacii. Le aducem ofrande şi le mulţumim pentru hotărârea şi curajul cu care au ales această plină de Iubire Cale a Devoţiunii Desăvârşite. Când un nevrednic de vrăjmaş încearcă să pătrundă într-un Loc Sfânt al Daciei, Paznicii din Nevăzut îl împiedică, folosind Puterile sporite de neclintirea hotărârii lor de a apăra Dacia şi comorile ei văzute, precum şi pe cele nevazute. Fie prăvălesc stânci în calea nechibzuiţilor şi nechemaţilor vrăjmaşi, fie pornesc furtuni puternice, viscole tăioase, fie dezlănţuie furia apelor repezi de munte ori abat asupra lor fulgere necruţătoare. Dacă nu-şi potolesc pofta de jefuiri, atunci Paznicii din Nevăzut, otrăvesc apele şi hrana din calea lor, pârjolesc pământul, îi atrag pe drumuri ocolitoare şi grele ce duc către râpe întunecate, îi rătăcesc în păduri necuprinse şi îi dau pradă fiarelor, le aduc în somnul nopţii cosmaruri cumplite şi le şubrezesc minţile şi trupurile. Cei a căror dorinţă de jefuire este mai puternică decât semnele Paznicilor pier, iar cei ce nu pier rămân betegiţi în toată viaţa lor şi povestesc altor jefuitori de ţări despre cumplita pedeapsă ce şi-au aflat-o, încercând să tâlhăreasca Dacia Sfântă. Paznicii din Nevăzut vor veni iarăşi la viaţa pământeană, după ce vom primi Lumina Miezului Auriu. Atunci, misiunea lor se va încheia şi toţi vrăjmaşii cei fără de Respect faţă de Mama Pământ, faţă de semeni, de Dacia Sfântă, adică toţi cei fără de Iubire vor pieri sub Focul Razei Curate.


Stau în Linişte alături de părintele meu şi privesc oglinda lacului din adânc. Nici o unduire nu tulbură apa ce pare a fi dintr-un metal întunecat. Este ca un cer răsturnat, pe care Stelele se oglindesc tăcute. Le privesc şi simt că sunt foarte aproape de ele, că le pot atinge. Încep să disting tot mai multe amănunte, să văd astre asemenea Mamei Pământ ce se rotesc în jurul unora dintre Stele. Sfintele Zâne rostesc în şoaptă apoi tot mai puternic:

„OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”


Paul Buică

Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol)Sursa: www.buyby.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Taina Pietrelor Zugrăvite

„Sfântul Munte Gugu este una dintre acele Piramide de Lumină, în care Înţelepţii şi Zeii Înălţaţi lucrează în Inimă, pentru înălţarea Vibraţiei marii frăţii a oamenilor. Drumul până la Grota Cerului Înstelat este pe alocuri anevoios, dar, asemenea celui ce duce la Cetatea Blidarului, este urcat cu bucurie atunci când Darul Luminii sporeşte Puterea Inimii şi întăreşte mintea şi trupul. Toţi Înţelepţii truditori de la Templul Feţelor Albe de lângă Sarmisegetuza veneau într-un anume timp al anului şi intrau în Grota Cerului Înstelat. De aici pătrundeau în măruntaiele de piatră ale muntelui. În adâncimi neştiute, Feţele Albe se întâlneau în Sanctuarul OM cu Marele Zalmoxa, cu marele Lup Alb şi cu Zeii Înălţaţi. La intrarea în Grotă, este un cerc mare de pietre scrijelite şi zugrăvite cu Simboluri Sacre. În mijlocul cercului se afla vatra rotundă, în care arde Focul Sacru. Focul lăsa a se înţelege că Înţelepţii erau coborâţi în piatra muntelui. De la vatră, pornesc opt raze din pietre zugrăvite în culori de pământ, ce întretaie cercul mare. Simbolurile sunt neasemuit de frumoase şi radiază o putere iubitoare, ştiutoare, pătrunzătoare. De zeci de mii de ani,
Dacii scrijelesc şi zugrăvesc Semne Sacre pe pietre. Cele mai vechi pietre pe care sunt înscrise Semne Sacre au mai mult de patru milioane de ani. Pe toate acestea aflate de Înţelepţii noştri le-am ferecat cu Semn de Lumină, iar Paznici din Nevăzut stau de veghe în preajma lor. Cândva, vor fi de mare folos poporului meu. Dacii din timpuri străvechi şi până azi îşi împodobeau şi îşi împodobesc ogrăzile cu asemenea pietre. Gândurile şi Semnele Sacre pe care le poartă au Menirea de a primi gânduri-asemenea, de a fi împreună-vorbitoare în Nevăzut cu Semnele Sacre înscrise pe alte pietre purtătoare de gânduri-asemenea, de a creşte şi de a dărui Firii Înconjurătoare Puterea cu care au fost înnobilate.


Lăsăm pietrele zugrăvite în locuri doar de noi ştiute, pe poteci tainice de munte, în grote şi în alte locuri cu Vibraţie Înaltă. Avem întotdeauna Respectul şi Recunostinţa de a le aşeza în aceeaşi poziţie cu aceea în care erau atunci când le-am luat să le cioplim şi să le zugrăvim. Ştiinţa Semnelor Sacre ne îndrumă atunci când cioplim şi zugrăvim pietre. Nu facem nimic la întâmplare. Pietrele astfel gătite aduc în Inima şi apoi în mintea celor ce cunosc Semnele Sacre o mulţime de cuvinte folositoare, despre locul în care se află. Este ştiut de noi că ceea ce numim „cuvânt” este doar un car ce poartă un gând şi puterea ce îl însoţeşte, putere ce noi o înmulţim sau o împuţinăm, atunci când ne păstrăm atenţia mai mult sau mai puţin pe acel gând, mai cu voinţă sau mai fără vlagă. Un gând este asemenea unei seminţe minuscule, din care poate creşte cel mai înalt copac, cea mai înmiresmată floare, un fir plăpând de iarbă sau care se poate stinge neîmplinit în colbul minţii. Prin atenţia noastră putem întări atât de mult gândurile noastre sau cele primite prin Semnele Sacre, încât ele să devină asemenea arborilor puternici şi să se nască în chip de lut în viaţa noastră. Aşa ni se împlinesc visele, dorinţele, orice vrem să dobândim în această viaţă. Putem, prin cioplirea şi zugrăvirea pietrelor, să le încredinţăm dorinţele neclintite şi, aşezându-le în calea privirii noastre de fiecare zi, să le dăruim Putere de Împlinire ori de câte ori ne îndreptăm atenţia asupra lor.


Călător fiind prin Dacia Sfântă, poţi vedea pretutindeni pietre cioplite, scrijelite, zugrăvite. Nimeni nu se atinge de ele, nimeni nu le mişcă din locul în care Creatorul lor sau Împreună-Creatorii lor le-au aşezat. Doar vântul şi apa le modifică uneori aşezarea şi noi, văzându-le, ştim în Inimă că ceva s-a schimbat în acel loc, chiar dacă nu cunoaştem cum au fost la început aşezate. Sunt pietre care marchează drumurile şi poţi afla din înţelesul lor în cât timp poţi ajunge călare, cu carul sau pe jos, într-un loc sau altul. Pentru neguţătorii care ne străbat pământurile, semnele pietrelor de pe marginile drumurilor nu au nici un înţeles. O linie rotunjită, o spirală, o linie dreaptă tăiată de altele, un cerc sau câteva raze ce se întretaie, o linie şerpuită pot trece uşor ca urme lăsate de vânt şi apă. Pe lângă gândurile înscrise în aceste pietre, ele mai arată şi direcţia liniilor nevăzute de putere ale Mamei Pământ. În grădini, aşezăm frumos, în cercuri şi spirale, pietre ce poartă Semnele Sacre ale buruienilor de leac şi ale plantelor ce ne dau rod gustos. Pietrele aduc plantelor şi mai multă putere creatoare, şi mai multe gânduri înălţătoare, din cele dăruite lor de Creatorii Semnelor. În acest fel, leacurile preparate din aceste buruieni sunt şi mai puternice, cu şi mai mare Putere Tămăduitoare iar legumele şi fructele mai hrănitoare, mai bune la gust. Fiecare lucrător al pământului, cunoscător al Semnelor Sacre, îşi creeaza astfel de pietre, iar rodul poartă acele seve de care trupul lui are nevoie. Copiii sunt învăţaţi de mici acest prim pas în cunoaşterea şi folosirea Tainei Semnelor. Înţelepţii noştri au observat că semnele zugrăvite de copii au o putere aparte. Pe măsură ce copiii şi tinerii deprind şi pătrund tot mai mult Taina semnelor Sacre, pietrele create ascund înţelesuri tot mai tainice, iar efectul lor este tot mai puternic. Înţelepţii Daci scrijelesc, cioplesc şi zugrăvesc pietre cu înţelesuri şi puteri atât de profunde, atât de Înalte, încît o astfel de piatră poate izvorî o Putere atât de mare, incât, simpla ei aşezare într-un anume loc, poate modifica forma dealurilor, poate schimba albia râurilor, topi zăpezile sau aduce norii bogaţi în ploi. Asta doar atunci când seceta brăzdează faţa pământului.


Cunoscătorii Semnelor le pătrund înţelesul şi folosesc gândurile înscrise pe pietre pentru a şti ce au de făcut, de înţeles, de văzut sau de păstrat în şi despre acel loc. Pentru călătorii iniţiaţi în Tainele Vieţii, pietrele zugrăvite sunt asemenea unei Călăuze ce-i conduce cu Iubire către Templele şi Locurile în care se ţin Ceremonii de Iniţiere. Ele sunt asemenea unui Învăţător, ce-i pregăteşte pentru experienţele prin care urmează să primească Lumina unei Trepte mai Înalte a Ştiinţelor Sacre. Chiar dacă, în timp, apele ploilor şterg culorile şi semnele mai puţin adânci dispar, pietrele poartă în interior mesajul neschimbat al Creatorilor. Doar cei cu Inima Luminoasă pot citi astfel de pietre. Unii dintre vrăjmaşii noştri au răspândit zvonul că suntem fără de Ştiinţa Semnelor, pentru că noi, Dacii, ascundem semnele obişnuite în simboluri cu înţelesuri mult mai profunde. Cei fără Lumină şi Iubire în Inimă nu pot înţelege Semnele Sacre. Le consideră desene fără de sens. Cei mai mulţi dintre ei sunt atât de departe de înţelegerea semnelor, încât nici nu văd pe pietre Semnele cu înţelesuri profunde, cu multiple înţelesuri, cu înţelesuri în straturi continue. Întreaga Dacie este marcată de pietre, pe care sunt cioplite Semne Sacre. Cei din timpurile ce vor veni, după ce Lumina Miezului Auriu va primeni faţa pământului, vor afla în Inimă locurile în care se află aceste pietre, vor reînvăţa să folosească Puterea lor şi se vor bucura de Daruri de Înţelepciune.


Creatorii pietrelor sunt oameni ce au primit în Inimă Calea către Izvorul Înţelepciunii şi al Cunoaşterii. Încă de mică am început să zugrăvesc pietre. Foloseam culori preparate din plante, alte feluri de culori din pulbere de pietre moi, pe care o obţineam măcinând pietrele fărâmicioase între altele mai tari şi alte şi alte culori din felurite bucăţi de lut, pe care le găseam prin râurile de munte. Mi-am făcut condeie pentru zugrăvit din nuiele de alun. La condeiele pentru culorile amestecate în ulei de in fiert, am legat la unul dintre capete câte o şuviţă de păr aspru de capră, iar pentru condeiele pe care le foloseam când zugrăveam cu culori amestecate în apă de izvor, am legat la unul dintre capete o şuviţă de păr moale. Am stat o vară întreagă la chilia unui Creator de Semne şi, pe măsură ce Inima mea se deschidea către alte şi alte înţelesuri tot mai profunde şi mintea şi mainile mele deprindeau acest meşteşug, înţelegeam tot mai mult din Taina Semnelor. Creatorul de Semne m-a învăţat că semnul ce-l aveam de zugrăvit se afla în piatră înca dinainte ca eu să o aleg şi că, dacă o ţin în Liniştea Inimii în palma stângă, voi primi în Inimă Mesajul Creatorului înscris în acea piatră şi o pot zugrăvi în Armonie cu acel Mesaj. Am ales să urmez această Înţelepciune a zugrăvirii pietrelor. La plecare, mi-a spus că pe drumul ce-l voi urma în acea zi să zugrăvesc Semne Vindecătoare pe copacii suferinzi ce-i voi întâlni şi pe pământul greu-roditor al unui lucrător. Apoi am plecat şi am petrecut câteva zile în templul Zeiţei Bendis. În Templu, am putut vedea cum Preotesele Zeiţei foloseau în Ceremonii pietre purtătoare ale Semnelor Înalte ale Creaţiei şi Creatorului. Preotesele făceau, din pietre zugrăvite, cercuri şi Spirale ale Vieţii, iar în mijloc construiau vetre în care dădeau viaţă Focului Sacru. După Ceremoniile în care tinerii se iniţiau în Tainele Sacre, duceam pietrele pictate în locuri doar de noi ştiute şi le înapoiam cu Recunoştinţă Mamei Pământ, munţilor şi apelor cristaline.”

Paul Buică

Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)
Sursa: www.buyby.ro

Cuvîntul Lui Zalmoxa la Muntele Gugu

„Unii dintre preoţii Atlantidei au căzut în capcana minţii cuprinse de panica fricii de moarte. Cei ce s-au salvat de la scufundarea Insulei Atlantida s-au împrăştiat în toate ţările vechii lumi şi s-au amestecat printre neamurile ce vieţuiau în Adevăr şi Lumină. Mintea lor betegită i-a îndemnat să slujească în vibraţii tot mai întunecate, să semene în minţile oamenilor neîncrederea, ura, dezbinarea, avariţia. Au început să ascundă Adevărul şi să-l schimbe cu lucruri fără sens. L-au negat până şi pe Creatorul a Tot ce ESTE şi au ticluit existenţa unui alt creator, pe gustul minţii lor înfricoşate. Au pornit să-şi abată semenii de la Calea Luminii şi au inventat războiul, uciderea, tâlhărirea, sclavia. Lucrarea lor întunecată a cuprins aproape toate neamurile pământului. Doar Dacia a rămas neclintită în faţa acestor viclenii născute de minţile bolnave şi atunci preoţii întunericului au trimis alţi şi alţi regi ai lumii să pornească război împotriva noastră şi să ne distrugă ţara şi neamul. Şi în viitor se va spune că toată Cunoaşterea şi Înţelepciunea noastră Veche este satanică şi că noi nici măcar nu am existat aşa cum suntem în Adevăr, că am fost doar nişte barbari1. Înţelepţii şi Alchimiştii noştri vor fi torturaţi, întemniţaţi şi arşi pe ruguri în văzul tuturor, pentru a-i înfricoşa pe cei care ar avea îndrăzneala să cerceteze Ştiinţele Sacre. Mai târziu, când cercetarea Uni-Versului nu va mai putea fi strunită, vor spune că Ştiinţa noastră Sacră este doar un mit. Vor veni şi vor cumpăra pe nimic pământurile noastre de la Fraţii noştri şi de la Surorile noastre aduse în cea mai nedemnă săracie de regi şi sfetnici vânduţi străinilor. Acei trădători de neam şi de ţară vor plăti cu existenţa lor spirituală trădarea Daciei Sfinte. Fiinţa lor va fi cu totul ştearsă din Akasha, iar Energia Vieţii ce i-a condus prin mii de vieţi se va întoarce pentru totdeauna în Izvorul Creatorului. Aceea este cu adevărat Moarte, este ceea ce voi numiţi îndeobşte Nefiinţă, fără a înţelege prea bine ce spuneţi. Va fi un moment când aproape că Dacia nu va mai exista ca ţară, pentru că totul va aparţine altor neamuri, dar va fi doar un moment fără însemnătate, pentru că, în zilele următoare, Mama Pământ va primi Raza Curată ce va arde tot ce nu este Curat şi Luminos şi toate creaturile întunecate vor fi coborâte în adânc. Nu vă temeţi, Dacia Sfânta este Nemuritoare! Păşiţi mai departe pe Calea Luminii şi a Iubirii, indiferent de ce se petrece în jurul vostru! Fiţi Împreună-Creatori întru Desăvârşire!”

1barbari - purtători de barbă. Este știut că sclavilor li se tăiau părul și barba pentru a li se tăia legăturile emoțional-informațional-energetice cu Frecvențele Înalte ale Creației. Părul are funcția de „antenă„ pentru Vibrațiile Înalte. Moda cu părul scurt este o continuare a pedepsei umilitoare de tăiere a părului și are rolul de a tăia comunicarea oamenilor cu Planurile Subtile ale Creației.
Paul Buică

Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I)Sursa: www.buyby.ro