Dacă vrei să experimentezi Infinitul...

Dacă vrei să experimentezi absurdul lipeşte-ţi burete pe snowboard şi avântă-te pe pârtie. O să ai o experienţă unică… aşa se întâmpla şi atunci când cochetezi cu evoluţia spirituală. O vorbă veche şi înţeleaptă spune că nu poţi învăţa să înoţi până nu sari în apă. Despre asta este vorba. Dacă nu te detaşezi de toate “crampoanele” pe care le consideri acum valori, dacă nu ridici toate barierele pe care tu şi numai tu ţi le-ai pus în cale sau pe care tu şi numai tu le-ai acceptat, dacă nu eşti gata să experimentezi Infinitul, nu vei face nici măcar un pas mic înainte. Poţi aduna oricâte informaţii, până nu vei experimenta nu vei obţine nimic.

Acum vreo cinsprezece ani, la o întâlnire pe tema diferitelor tehnici de autocunoaştere, s-a spus de către conducătorul de curs că cine este fumător trebuie să renunţe pentru a putea experimenta nivelul următor. O persoană a exclamat surprins-supărată:

“Am plătit cursul, nici prin cap nu-mi trece să mă las de fumat! Păi, dacă renunţ şi la asta…!?” Am rămas forte surprins pentru că era o întâlnire cu persoane care trecuseră prin mai multe şcoli de autocunoaştere. Adică, să nu ieşim cumva din zona pe care o considerăm de confort…

Ce este zona de confort? Este un mod de viaţa pe care îl considerăm acceptabil la un moment dat, în funcţie de educaţia pe care am primit-o, de ceea ce credem că suntem, de posibilităţile reale de care dispunem. Mergem la servici, venim acasă, mergem la cumpărături, ne întâlnim sau nu cu prieteni, venim acasă, mergem în vacanţă, venim acasă şi iar mergem la servici… E comod, nu sunt surprize, planificăm totul şi nimic nu ne ia prin surprindere, poate doar o pană sau o răceală - tot un fel de pană. Ştim ce sirop să ne administrăm, ce buline şi mecanismul reintră în parametri. Trăim până ieşim la pensie în acest ritm lejer şi cam asta a fost. Şi? 

De ce să ieşi dintr-un tipar confortabil în care totul este cunoscut, determinat, planificat? Nici nu poţi concepe altceva. Sigur, auzi tot felul de lucruri diferite, străine, ciudate care nu se potrivesc cu modul tău de viaţă. Le consideri prostii sau curiozităţi şi mergi mai departe. Acest mod comun de a trăi este un fel de absență din propria viaţă. Uneori însă se produce Miracolul şi nu-ţi mai găseşti locul. Începi să cauţi, să citeşti, să asculţi conferinţe, să cunoşti oameni diferiţi. Unii atât de diferiţi încât te surprind aproape în fiecare clipă. Cauţi să înţelegi ce i-a determinat pe aceşti oameni să scotocească în profunzimile sufletelor lor. Ce au aflat acolo? Începi să-ţi pui întrebări şi să cauţi răspunsuri. Este momentul cel mai important din viaţa ta, momentul în care te decizi să faci primul pas către neştiut.

Şi pe ne-gândite, zona ta de confort se modifică, zi de zi, săptămâna de săptămână, până ce devine de nerecunoscut. Începi să experimentezi lucruri noi, renunţi la obiceiuri vechi, la unele alimente, simţi cum o energie de care nu erai conştient începe să lucreze în Fiinţa ta. Simţi că parcă înfloreşti şi de fapt, asta se şi întâmplă. Începe să se dezvolte din interior către exterior un Om Solar, o Fiinţă implicată plenar în Viaţă, o Fiinţă iubitoare, o Fiinţă în Armonie cu Firea Înconjurătoare. Descoperi că trăieşti într-o altfel de “zona de confort”. Şi când Lumina îţi irumpe din Inimă şi Razele Aurii îţi dăruiesc Cunoaşterea Nemijlocită a Tainelor Vieţii şi ale Uni-Versului înţelegi că ai ajuns Acasă. Iar drumul pe care ai urcat către Tine nici nu mai contează.

Paul Buică