Darul

Viaţa este un Dar. Primeşte cu Bucurie tot ce vine către tine! Dacă Universul îţi trimite ceva, este pentru că tu ai nevoie în acel moment de acea experienţă. Înseamnă că într-un fel sau altul ai cerut să treci prin acea experienţă. Uni-Versul este Prietenul tău fidel, este mereu prezent pentru a-ţi îndeplini dorinţele. Este suficient să gândeşti sau să rosteşti ceva cu convingere, să-ţi îndrepți câteva secunde atenţia pe o dorinţa şi Legea Atracţiei va funcţiona perfect. Dar nu este uşor să păstrezi atenţia unidirecţionată nici măcar o secundă. O faci mereu dar inconştient. Când vrei s-o faci conştient lucrurile se schimbă. Mintea sare de la un cuvânt la altul, de la o idee la alta. De la o trăire la alta, de la o stare la alta.

Circulă de ceva vreme un cuvânt care aduce în lumea noastră o mulţime de neplăceri financiare, un cuvânt cu conotaţie violentă, devastatoare, un cuvânt pe care eu am refuzat să-l pronunţ. Am refuzat să adopt atitudinea negativă pe care o induce.
Dacă vrei poţi să faci un experiment simplu: trage o linie pe hârtie de câte ori îl pronunţi pe zi, de câte ori îl emiţi ca gând, de câte ori îl auzi pronunţat de alţii, de câte ori îl auzi la televizor, îl citeşti în ziare şi reviste, de câte ori este analizat pe toate părţile înafară de singura analiză care ar trebui făcută - cea a impactului psihic negativ pe care îl are în viaţa oamenilor ştiindu-se că oamenii, asemenea Uni-Versului sunt “amplificatoare de semnal” şi au Capacitatea Divină de a materializa orice trăiesc, gândesc, rostesc.

Efectele se văd la tot pasul. Economia este dată peste cap în mai multe ţări, oamenii sunt înfricoşaţi, cuvântul a devenit subiect de negociere şi aici este un lucru interesant de spus. Muncitorului i se spune că salariul trebuie să fie mai mic pentru că este… contractele se renegociază pentru că este… cheltuielile trebuiesc reduse pentru că este… Şi oamenii acceptă aproape orice pentru că la rândul lor se gândesc că aşa trebuie să fie din moment ce toată lumea vorbeşte despre asta. Nu observă că de fapt ei înşişi alimentează cu energie un balaur invizibil ştiind că atunci când „balaurul” va ajunge la “maturitate” îi va devora. Este ca şi cum ai creşte un taipan în sân.

De fapt toţi participa la energizarea acestui cuvânt prin acceptarea şi repetarea lui la nesfârşit, cu obstinaţie. Este ca o Mantră şi dacă asta vrem, Uni-Versul asta ne dăruieşte. Poate că într-o zi, pe Calea evoluţiei noastre pământene vom conştientiza forţa gândurilor şi cuvintelor pe care le rostim. Unii ştiu asta şi se folosesc de această Cunoaştere. Forţa gândurilor şi cuvintelor noastre este uriaşă şi când, câteva sute de milioane de oameni gândesc şi rostesc cu convingere luni de zile încontinuu acelaşi cuvânt producător de suferinţe, efectul este devastator pentru că Darul Uni-Versului se materializează imediat şi cu o intensitate amplificată. Nu uita: primeşti înmiit ceea ce doreşti pentru că Uni-Versul funcţionează ca un amplificator uriaş: “Your Wish Is My Command!”

Şi ce simplu ESTE să se schimbe efectul dacă am conştientiza că noi hrănim ceea ce ni se întâmpla şi am schimba „Mantra”. Exista vreun motiv pentru care să nu rostim de o mie de ori pe zi cuvântul PROSPERITATE? Să ne dorim PROSPERITATE, să ne urăm PROSPERITATE, să gândim PROSPERITATE, să visăm PROSPERITATE, să vedem PROSPERITATE, să simţim PROSPERITATE. Dacă reuşim să conştientizăm că trăim ceea ce dorim conştient sau nu, putem schimba cu uşurinţă situaţia actuală.

Să scriem pe e-mail-uri, în loc de “o zi bună”, “cu stimă”, “cu respect” , o formulă simplă: “Îţi Doresc Prosperitate!” Nu spun că formulele amintite n-ar fi pozitive dar am ajuns să le scriem mecanic, fără energia dorinţei sincere, fără trăire, fără Energia Iubirii.

Ţine minte!

Ce doreşti altui om, ţie îţi doreşti.
Ce doreşti să i se întâmple lui, ţie ţi se va întâmpla. Amplificat.

Cât de sincer eşti cu alţii cu o sinceritate amplificată vei fi şi tu tratat. Câtă Iubire vei dărui, înmiita Iubire vei primi. Să dorim tuturor oamenilor cu care interacţionam PROSPERITATE şi PROSPERITATEA ne va bucura Viaţa. Ce ne împiedică s-o facem şi să trăim cu toţii fericiţi, în Armonie pe Pământ? Ştii deja ce: orgoliul, competiţia, ignoranța. Atunci, Acum, Aici, la acestea trebuie să lucrăm cu noi înșine.

Orgoliul, competiţia, ignoranta sunt forme de orbire. Iubirea dăruita este clarviziune,  este vedere spirituală. Merita să te gândeşti la asta. Şi mai este ceva: dacă ştim că Uni-Versul materializeazăaduce în Manifestare dorinţele noastre, dacă toţi putem trăi în Armonie şi Bucurie pe Pământ, ce rost mai are să fim încrâncenaţi, să punem patimă, să fim meschini şi implicit, să suferim? Evident nu are niciun rost.

Rosteşte: Mulţumesc pentru Prosperitatea, Sănătatea şi Iubirea de care mă bucur împreună cu cei dragi mie şi dăruiesc toată Iubirea mea Divinităţii pentru tot ce îmi dăruieşte în permanentă cu Iubire din Abundenţă Uni-Versului! Mulţumesc pentru Prosperitate!

Fiţi Frumoşi Şi Prosperi!

Paul Buică

Oglinda

Uni-Versul pe care-l percepe fiecare dintre noi este Oglinda Interiorului nostru.

Iată ce a spus încă de acum câteva mii bune de ani Tabula Smaragdină a lui Thoth Atlantul:

„ÎNTÂI - Nu spun lucruri născocite, ci ceea ce este sigur şi foarte adevărat.

AL DOILEA - Ce este dedesubt este la fel cu ce este deasupra, iar ce este deasupra este la fel cu ce este dedesubt, pentru a împlini miracolul unui singur lucru.

AL TREILEA - Şi după cum toate lucrurile au fost create printr-un singur cuvânt al Unicului, tot aşa toate lucrurile au fost create din acest unic lucru, prin adaptare.

AL PATRULEA - Soarele îi este Tată, Luna îi este Mamă, Vântul l-a purtat în pântece, Pământul îi este Doică.

AL CINCILEA - El este Tatăl întregii Perfecţiuni a Lumii.

AL ŞASELEA - Puterea Lui este fără margini de-i preschimbat în pământ.

AL ŞAPTELEA - Separă pământul de foc, subtilul de grosier cu băgare de seamă şi cu judecată.

AL OPTULEA - Urcă cu cea mai mare chibzuială de la Pământ la Cer apoi coboară iarăşi pe Pământ şi strânge laolaltă Puterile Lucrurilor superioare şi ale celor inferioare. Astfel, vei dobândi slava întregii lumi şi întunericul se va depărta de la tine.

AL NOUĂLEA - Aceasta are mai multă tărie decât Tăria însăşi, căci cucereşte orice lucru subtil şi poate pătrunde orice solid.

AL ZECELEA - Astfel a fost creată Lumea.

AL UNSPREZECELEA - De aici purced minunile aici înfăţişate.

AL DOISPREZECELEA - Iată pentru ce sunt numit HERMES TRISMEGISTUS, având trei părţi ale filozofiei lumii întregi.

AL TREISPREZECELEA - Ceea ce am avut a spune despre lucrarea Soarelui este complet.”

Știu că după ce pătrunzi sensurile profunde ale acestor cuvinte dobândeşti o Reflexie cu totul diferită a Uni-Versului Tău. Înţelegi că eşti la fel de prezent într-o Inimă de Stea cum eşti într-un fir de iarbă, că eşti Una cu tot ceea ce ştii, cunoşti, percepi în vreun fel. Că Oglinda Lumii îţi dezvăluie un Miracol şi acela este Creaţia, eşti Tu.

Creaţia este un proces dinamic, infinit, o transmutaţie alchimică a plumbului material în Aurul Spiritual, a omului în Om, a cunoscutului în Inefabil. Creaţia este procesul interior al fiecăruia dintre noi, este Aurul Divin, Talantul pe care l-am primit spre înnobilare. Am venit pe Gaya pentru a valorifica potenţialul nostru Divin, pentru a deveni Oameni Solari şi a călători apoi prin alte locuri pline de minunaţii şi mister pe care Divinul le pregăteşte în Creuzetele Creaţiei chiar în această clipă. 

Divinul ne spune că ne-a dăruit întreaga Sa Putere şi că putem crea orice doar rostind în exterior sau în interior dorinţa. Ne spune că dacă ţii palma deschisă de exemplu, şi rosteşti “măr”, ar trebui că în palma ta să se materializeze un măr. Din Energia Iubirii, a Devoţiunii, din Respect. Dacă îţi scrii dorinţele şi aşezi peste bucăţica de hârtie un pahar de apă de cu seara iar dimineaţa o bei şi citeşti încă odată textul, dorinţele tale se vor îndeplini. Suferinţele tale se vor vindeca. Apa este Lacrima Divină. Încercaţi! Mie îmi iese. 

Eşti Fiul/Fiica Soarelui. Te-ai născut dintr-o Inimă de Stea şi te-ai condensat în braţele Mamei Pământ. Eşti o Fiinţă Cosmică şi ai primit în Dar această minunată Planetă să-ţi fie Mamă, Doică, Maestru pentru ca tu să evoluezi şi să te înalţi iarăşi şi să călătoreşti printre Stele. Primeşte Darul (Dhar/Har) cu Bucurie, cu Iubire, în Armonie cu Întregul. Respira Firea Înconjurătoare şi cunoaşte că eşti asemenea a tot ceea ce vezi, că eşti Respiraţie Divină! Trăieşte Miracolul Creaţiei şi minunează-te! Fericiţi cei ce se minunează!

Tatăl, Creatorul, Perfecţiunea, Incognoscibilul, Insondabilul, Doamne-Doamne, te-a creat odată cu Întregul Uni-Vers prin şi din Voinţa Sa. Şi pentru că El este Perfecţiune ţi-a dăruit întreaga Sa Putere pentru ca tu să fii asemenea Lui. Nu putea face altfel, nu avea cum. Iar tu trebuie să cunoşti această Putere Nemărginită şi s-o foloseşti, să continui Creaţia aşa cum crezi tu, cu Liberul Tău Arbitru. Creatorul nu ar fi putut proceda altfel pentru că El este Perfecţiunea dar tu pentru a dobândi Puterea trebui să dobândeşti mai întâi Discernământul Divin. Altfel nu se poate.

Lasă Legea Gratiei Divine să te ridice la Cer şi lasă Legea Gravitaţie să-ţi desluşească secretele Materiei, apoi transmută grosierul în diafan, fii Tu Alchimistul Materiei Tale, fii Tu Lucrătorul care transformă plumbul ignorantei în Aurul Conştiinţei (AOR), fii Tu cel care ajută semenii să vadă Lumina, să dăruiască Iubirea, să îmbrăţişeze Planeta, să zâmbească Soarelui şi să mulţumească Divinului cu fiecare respiraţie. Fii Tu Omul Solar, călător prin Uni-Vers, creator al Miracolelor şi dăruitor al Luminii în ceruri şi în miezul pietrei.

Thoth Atlantul (Hermes Mercurius Trismegistus) ne spune atât povestea Creaţiei cât şi povestea Creaţiei Omului Solar, a Autocunoaşterii, a Căii Evoluţiei pe care păşim fiecare dintre noi, a dobândirii Luminii şi Puterii Spirituale. El spune că, dobândind prin Cunoaştere, Puterea Creatorului, nimic nu îţi este imposibil. Maeştrii din vechime spun acelaşi lucru indiferent de locul în care au trăit. Fii asemenea Creatorului şi vei dobândi tot ce doreşti. Poţi cunoaşte nemijlocit Creaţia, nu ai nevoie nici de telescoape nici de microscoape, trebuie doar să intri în Armonie cu Întregul, cu Divinul. Priveşte-te în Oglindă şi vei vedea unde eşti în acest moment apoi închide ochii şi coboară în Inima Ta. Acolo, Atent(ă) și Alert(ă), te vei întâlni cu Maestrul Interior iar el te va călăuzi către Lumină.

Paul Buică

Ne-Cunoaștere și In-Conștiență

Imprevizibilitatea reacţiilor omului ţine de inconştienţă, de instinctual, de o percepţie greşita a Firii Înconjurătoare, de orgoliu. Toate animalele acţionează instinctual dar au o percepţie corectă a lumii lor, deţin un set de informaţii, un pachet de bază care le ajută să supravieţuiască, să-şi perpetueze specia şi să-şi îndeplinească menirea. Percepţia omului este alterată de orgoliu. Orgoliul este iraţionalitatea, inconştiența care acaparează mintea şi o determină să ia decizii imprevizibile. El priveşte Firea Înconjurătoarea ca pe un câmp de bătălie şi porneşte la „cucerirea Naturii”. Natura este un Dar Divin şi îmi este imposibil să înţeleg cum poate cineva să se gândească la „cucerirea” unui Dar. Să porneşti la luptă împotriva Darului pentru cucerirea Darului şi în toiul luptei să distrugi Darul. Şi nu este un Dar oarecare, este chiar mediul care îţi susţine viaţa, Darul fără de care nu poţi exista. Este un exemplu de inconştienţă şi eroare de percepţie iar cauza este orgoliul care îl împinge pe om să dorească „să stăpânească” Darul (Firea Înconjurătoare) deşi acesta i-a fost dăruit încă înainte ca el să se nască pe Pământ. Atitudinea asta ţine de absurd şi de prostie totodată. Dar nu este singura, este doar cea mai distructivă.

Cea mai urâtă atitudine generată de orgoliu este cruzimea. Primeşti un Dar Divin şi apoi te porţi cu o cruzime greu de înţeles cu acesta. Tot ce ne înconjoară este Dar Divin, ceilalţi oameni, animalele, plantele, Mama Pământ. Ne tratăm semenii cu o cruzime fără margini. Generăm războaie pentru a tâlhari ţări întregi, uneori continente şi pentru a ne justifica acţiunile criminale inventăm, generăm pretexte criminale. Ne lăsăm semenii să moară de foame în timp ce locuim în palate. Am mai spus-o şi o voi repeta mereu: dacă un singur copil din lumea asta se ăseara flămând, bogăţia ta este de prost gust, este o crimă împotriva Vieţii. Orgoliul te face să fii surd şi orb la suferinţele semenilor tăi. Oricând, poţi dărui ceva. Nu te poate împiedica nimeni să o faci. Oricând poţi alina o suferinţă, poţi spune un cuvânt folositor, poţi dărui Iubire.

Cruzimea faţă de animale depăşeşte orice imaginaţie, oricât de bolnavă ar fi. Asasinate, supuse experientelor în laboratoare, folosite la muncă până la epuizare, hrănite prost, bătute, supuse dresajului pentru a bucura alte minţi inconştiente, vânate „de plăcere”, prinse în capcane, lipsite de libertate şi ţinute în închisori speciale numite zoo, crescute în ferme şi transformate în mezeluri (adică iei un animal, îl asasinezi, îl toci mărunt şi-l îndeşi în propriul său intestin), animalele suportă cruzimi necunoscute în lumea lor. Din prietene şi ajutoare ale omului au devenit sclave. Să nu ucizi” este un nivel de Conştiinţă care nu poate fi atins până nu renunţăm definitiv şi în orice împrejurare la orgoliu. Până nu dispare din structurile subtile ale minţii noastre. Până atunci, rămânem imprevizibili. Creşti animale pe lângă casă sau în ferme specializate, le hrăneşti, vorbeşti cu ele, apoi le asasinezi în propria ograda sau în abatoare pe linii automate de ucidere şi le mănânci cu plăcere. Pe acest nivel suntem şi să nu ne mire dacă alte Fiinţe din Uni-Vers mult mai tehnologizate, se vor purta la fel cu noi. Sau poate, deja lucrul acesta a început... Acesta este mesajul pe care noi îl transmitem către Uni-Vers şi dacă nu am fost clar, este un mesaj al morţii nu al Vieţii. 

                                              

Mama Răţuşcă îşi învaţă corect bobocii: omul este cea mai periculoasă creatura de pe Pământ pentru că este imprevizibilă. Adică supusă în totalitate propriului orgoliu, inconştientă, violentă. Aş adăuga că omul este cea mai periculoasă creatură pentru ea însăşi pentru că îşi poate distruge în totalitate mediul planetar şi astfel se sinucide odată cu uciderea tuturor formelor de viaţa de pe Pământ.  


Paul Buică

Mulţumesc, Iartă-mă, Te iubesc

Cât de greu poate fi să rosteşti „Mulţumesc, Iartă-mă, Te iubesc”? Rosteşte profund, din Inimă şi lumea ta va fi diferită. Experienţa ta Aici, Acum, pe Pământ, va fi diferită. Înţelegerea ta va fi diferită. Steinhard spunea: „dăruind vei dobândi”. Poate că nu poţi fi foarte profund(ă) în acest moment dar continuă să-ţi rosteşti mulţumirea, continuă să-ţi recunoşti onest(a), să-ţi conştientizezi greşelile şi continuă să-ţi dăruieşti Iubirea. Nu este greu. Ai nevoie doar de puţină perseverenţă şi puţină înţelegere pentru tine. Încearcă Acum, nu amâna! Orice amânare înseamnă NU.   

Mulţumeşte. Este primăvară şi după o iarnă care parcă nu se mai termina, Soarele este iarăşi pe cer şi ne încălzeşte Planeta. De câte ori i-ai mulţumit de când te-ai născut? Nu te învinovăţi că nu ai făcut-o niciodată sau poate de prea puţine ori, nu mai poţi schimba trecutul. Mulţumeşte-i Acum, în această clipă. Lasă calculatorul puțin. Du-te şi mulţumeşte-i chiar dacă, de unde te afli, nu-L poţi zări, chiar dacă norii Îl ascund, chiar dacă este noapte. Fără Soare n-am fi existat în această formă, în acest loc. Nici Pământul n-ar fi existat așa cum îl știm, îl respirăm, îl vedem. Nici la grădiniţă, nici la şcoli şi facultăţi nu ne învaţă nimeni să mulţumim Soarelui pentru simplul fapt că există sau pentru Miracolul că există

. Învăţământul este exclusiv materialist şi astfel, rupt total de Natura Spirituală a Uni-Versului. Soarele este o Fiinţă nu un lucru. Nu există lucruri în Uni-Vers pentru că Uni-Versul este însăşi Viaţa şi Viaţa musteşte din fiecare atom. Mulţumeşte-i, rămâi în linişte şi vei ‚auzi” în fundal o şoaptă inconfundabilă. Este Soarele care la rându-i, îţi mulţumeşte. Înțelegi Acum de ce Stră-Bunii noștri Daci se închinau Soarelui? Înțelegi Acum de ce Iubirea Soarelui este considerată un cult păgân?

Când rosteşti „iartă-mă” din Inimă, conştientizezi greşeala şi aceasta practic nu mai produce niciun efect emoțional-energetic-informaţional, nicio karmă. Rămâne o simplă imagine din trecut. Nu avem cum să nu greşim pentru că ne aflam pe un nivel material unde trebuie să avem felurite experienţe. Acestea ne ajuta să conştientizăm, să evoluăm şi într-un anume moment să dobândim Lumina. Conştientizarea este cea mai frumoasă experienţă pe care începem să o trăim. Este ca în clipa în care te trezeşti dimineaţa. Pentru câteva secunde eşti parcă suspendat în Lumină. Nu-ţi simţi corpul şi nu emiţi niciun gând. Eşti doar Conştiinţa cea care fiinţează, eşti Meditaţia. Trebuie să învăţăm să păstrăm acea stare de Atenţie Alertă, să acţionăm conştient în fiecare clipă şi vom înţelege şi accepta toate experienţele că fiind etape necesare evoluţiei noastre spirituale.

A dărui Iubire este un act de creaţie. Este ca şi cum ai dărui apă unei plante însetate. Toţi avem nevoie de Iubire pentru că fără acest Dar Divin nu putem trăi, nu putem fiinţa. Întregul Uni-Vers fiinţează în Iubire şi prin Iubire. Dacă simţi că izvorăşte din Inima Ta, las-O să se reverse asupra Firii Înconjurătoare. Dacă încă nu o trăieşti în interior atunci rosteşte-O şi într-o zi izvorul va fisura împietrirea și va ieşi la iveală. Ia un copac în braţe şi spune-i cât de mult îl iubeşti. Îţi va răspunde cu un murmur chiar în Inima Ta. Este felul său de a spune „te iubesc”.

Paul Buică

Ieșirea din Iluzie

Eliberarea din iluzia/povara creată de orgoliu este cel mai important pas pe care-l putem face Acum, în şi pentru evoluţia noastră spirituală. Dar nu este singurul. Odată cu renunţarea la orgoliu începem să trăim un fenomen unic: reconectarea la Ritmurile Creaţiei, reintrarea în Armonia Universală. În doar câteva zeci de ani de tehnologizare a vieţii am pierdut legătura cu Mama Pământ.

Îmi amintesc cum Stră-Bunica, o femeie simplă, stătea uneori cu capul pe pernă şi cu toate că era evident că nu dormea, nu părea nici a fi prezentă pentru că privea undeva către Neştiut. Starea ei mă cam speria atunci pentru că nu ştiam ce este de fapt şi o întrebam „ce faci?”. Îmi spunea că nu face nimic, doar ascultă Glasul Pământului şi că asta o linişteşte şi îi dă putere. Încercam şi eu să o imit dar cum nu auzeam nimic cu urechile, mă gândeam că glumeşte. A plecat când eu abia împlinisem doisprezece ani şi nu am putut afla atunci despre ce vorbea. Mi-au trebuit treizeci de ani pentru a înţelege că fiind conectat la Ritmul Cosmic al Vieţii, poţi „auzi” Glasul Pământului – acel ritm pe care azi îl numim Frecvenţa Schumann. Am aflat că numai conectat la Ritmurile

Vieţii poţi comunica liber cu animalele, cu copacii, cu Mama Pământ. Am aflat că deîndată ce pierzi legătura cu ritmul Inimii Pământului, sufletul tău devine neliniştit. Am înţeles că Pământul este o Fiinţă nu un pietroi cosmic, că totul este Viaţa în Univers, că Universul Însuşi este viu.

Toate mamele ştiu că atunci când pruncul lor plânge şi îl iau în braţe lipindu-l de pieptul lor acesta se linişteşte. Prima dată o fac instinctiv. Pruncul simte bătăile inimii mamei şi recunoaşte acel ritm pe care l-a simţit permanent în timpul vieţii intrauterine. Ritmul îi dă siguranţă şi el se linişteşte. La fel simţim şi noi Ritmul Pământului şi ne relaxăm atunci când suntem în mijlocul Naturii, departe de zgomotul de fond al „civilizaţiei”. Recunoaştem în noi acel Glas inconfundabil şi zâmbim. O facem inconştient pentru că am uitat cum să-l şi „auzim”, cum să-l trăim. Spunem că ne „încărcăm cu energie” şi chiar aşa şi este. Dacă am trăi permanent conectaţi la Ritmurile Vieţii, nu am fi niciodată obosiţi sau bolnavi.

Anxietatea, suferinţele de tot felul, „super-bolile” societăţii de consum au apărut în lume odată cu pierderea legăturii omului cu Mama Pământ. Toată lumea merge la psiholog dar cauza nu este acolo, nu este în exteriorul nostru şi nu se rezolvă cu chimicalele din „medicamente”. Cauza este modul nostru de viaţă. Psihologul nu ne poate nici accesa nici schimba interiorul. Acolo doar noi avem posibilitatea, libertatea şi puterea de a o face. Fiecare în Inima sa.

Tehnologizarea proceselor de producţie, a vieţii în general, ne-a adus multe avantaje dar ne-a luat esenţialul, legătura cu Planeta. Câmpurile electromagnetice în care trăim împiedică acea bătaie a Inimii Pământului să ajungă la noi. Orgoliul, pe de altă parte, ne împiedică să ne comportăm aşa cum ne dictează sufletul pentru că am ieşi total din coordonatele impuse de societatea modernă bazată pe consumism şi competiţie. Materialele moderne de construcţie, instalaţii şi finisaje conţin compuşi chimici de sinteză care ne otrăvesc spaţiile în care muncim şi casele în care locuim. Glasul Pământului nu mai ajunge la noi şi asta ne dă o senzaţie de nesiguranţă, de teama neexplicată. Orgoliul încearcă să „acopere” necesitatea interioară de a trăi în Armonie cu Natura, s-o facă pe cât posibil mai puţin vizibilă dar dacă dăm la o parte pojghiţa subţire de false valori, descoperim adevărata noastră natură, de Fiinţe ale Pământului şi ale Stelelor deopotrivă.

Orgoliul crează o fisură şi apoi o ruptură a omului de Ritmurile Naturii. Reconectarea la Ritmurile Vieţii aduce Armonia în fiecare clipă a existenţei noastre, aduce Pacea Interioară, dezvăluie Calea către Izvorul Iubirii.

Paul Buică

Experienţa, Creativitatea, Comunicarea

Toţi Maeştri, indiferent de locul în care au trăit, au transmis o Înţelepciune minunată în doar două cuvinte: “Adevărul Eliberează”. Adevărul te face într-adevăr liber dar Adevărul trebuie aflat, trebuie înţeles, trebuie experimentat, trebuie trăit. El se află întotdeauna în Inima Ta, nu în mintea ta. Adevărul este o experienţă deschisă nu o credinţă. Credinţele sunt ale minţii.

Citeşti ceva într-o carte şi crezi ceea ce scrie pentru că tu crezi că cel care a scris cartea este onest şi de obicei este. Crezi că el a experimentat ce scrie şi de cele mai multe ori aşa este. Crezi că a plecat de la premise adevărate, verificate şi că raţionamentul său este corect şi de obicei aşa este. Dar ceva nu este şi acel ceva ce nu este răstoarnă tot eşafodajul. Nu este Experienţa ta, nu este Trăirea ta, nu este Atitudinea ta. Ceea ce înveţi cu mintea sunt experienţele altora, sunt înţelesurile altora, sunt etichetele altora.

Cineva a numit o floare “mac” de exemplu şi tu, când priveşti acea floare, o numeşti cu acel cuvânt iar dacă o numeşti, deja nu o mai priveşti ci o analizezi, o etichetezi. Ai pierdut într-o clipă esenţialul: Comunicarea cu acea Fiinţă. De ce nu o priveşti, de ce nu o accepţi, de ce nu o iubeşti aşa cum este? A eticheta înseamnă a ucide. A vrea să transformi o Fiinţă după dorinţele tale este împotriva Naturii, împotriva Creaţiei lui Dumnezeu. El, Divinul, aşa a creat-o iar Creaţia este Perfecţiune. Dacă ţie nu-ţi place înseamnă că tu ai o problemă nu Dumnezeu.

Diferenţa dintre credinţe şi experienţe este că experienţele sunt deschise iar credinţele închise, consumate. Capace pentru minte. O credinţă este un lucru mort pentru că mintea blocată într-o credinţă refuza experienţa, încearcă să nege experienţa, nu accepta evoluţia. De aceea copiii se plictisesc la şcoală şi nu sunt atenţi. Ei vor să experimenteze nu să memoreze mecanic liste de regi şi anii între care au tiranizat popoare, vor să vadă, să atingă, să simtă Natura nu să stea în bănci în săli de curs şi să înveţe despre războaie stupide. Vor să atingă o frunză nu să privească imaginea tipărită a unei frunze. Vor să alerge şi să cunoască nemijlocit Firea Înconjurătoare nu să li se vorbească de la o catedră despre ce există dincolo de fereastră ca despre un lucru mort. Vor să cunoască direct Natura, vor să interacţioneze, să comunice cu Natura nu să privească dintr-un acvariu elegant, climatizat, optimizat, spectacolul vieţii reale.

Catedra este un obiect al minţii nu al Inimii. Creaţia nu împarte, nu separa, nu categoriseşte oamenii în profesori şi elevi. Toţi suntem alternativ Maeştri şi Discipoli. Cine spune că nu are ce învăţa de la un copil sau că îi este superior nu ştie ce vorbeşte. Nu vorbeşte el ci egoul lui. Copiii sunt cu mult mai creativi decât adulţii pentru că ei nu au credinţe ci doar experimentează. Ei sunt o sursă permanentă de idei. Fiţi atenţi la copiii voştri! Eliminaţi catedrele din sălile de curs pentru a elimina barierele, separarea, apăsarea! Şi astfel poate mai aflaţi şi voi câteceva de la copiii Mamei Pământ…  

Mintea încorsetată de credinţele inoculate în copilărie şi adolescenţă este non-creativă. Omul trebuie să experimenteze, să trăiască într-un sistem deschis şi astfel să-şi manifeste şi să-şi valorifice creativitatea naturală, Darul Divin. Credinţele mentale încearcă permanent să pună bariere creativităţii. Încearcă să determine o creativitate în interiorul credinţelor inoculat-adoptate ceea ce este imposibil pentru că actul creativ este întotdeauna deschis şi total imprevizibil. Nu are bariere, nu are limite, nu are constrângeri, nu poate ţine cont de dogme pentru că este o experimentare a Inimii, a Fiinţei, nu a minţii. Doar mintea are limite. Creativitatea este deschiderea către Incognoscibil, este starea de Atenţie Alerta pe care coboară din Divin, Meditaţia iar Meditaţia este starea interioară, mediul manifestării Creativităţii.   

Creativitatea este visul Inimii. “A fi” înseamnă “a fi creator”. Creativitatea şi dorinţa de putere, dominare şi/sau de bani a minţii nu pot coexista. Nu le poţi dobândi pe amândouă tocmai pentru că sunt diametral opuse. Dorinţa de putere-bani îţi poate acapara şi implicit îmbolnăvi mintea. Toţi oamenii care aleargă cu disperare după bogăţie materială sunt bolnavi sufleteşte. Ei încearcă inconştient şi de cele mai multe ori reuşesc să distrugă şi creativitatea celorlalţi prin sărăcire, prin aducerea oamenilor la condiţia de sclavi, prin generarea de conflicte deschise, prin implementarea şi cultivarea competiţiei între oameni, prin cultivarea orgoliului, prin propagarea valorilor false, a subculturii. Ei sunt deja morţi deşi vorbesc şi se mişcă şi i-au decizii în numele celorlalţi. Sufletul lor este în mare suferinţă. Ei au nevoie de ajutor mai mult decât oricare alţii. 

Creativitatea te aduce aproape de Divin. Dumnezeu luminează lumea din Inimile creatorilor. Creativitatea nu are limite, nu este o activitate într-un domeniu sau altul. Creativitatea este pretutindeni, în fiecare acţiune a noastră, în relaţia dintre noi, în munca noastră, în tot ceea ce întreprindem. Trebuie doar să o scoatem la iveală, să o trăim, să o respirăm. Acesta este Adevărul care eliberează. Creativitatea este Comunicarea nemijlocită cu Uni-Versul. Poţi afla tot ce doreşti să ştii, poţi comunica permanent cu toate Fiinţele, cu Munţii şi cu Apele, cu Stelele şi cu Soarele, poţi fi oriunde doreşti în orice moment, poţi afla Adevărul şi astfel dobândi Lumina, Libertatea, Iubirea.

Eliberează forţa nelimitată a creativităţii tale şi vei fi liber de orice formă de credinţă! Experimentează şi creează! Pentru asta eşti Aici, Acum.

Paul Buică

Recunoașterea

Încă din copilăria fragedă ni se strecoară subtil în minte că avem nevoie de recunoaşterea celorlalţi, de recunoaştere publică pentru că altfel, acţiunile şi activităţile noastre nu ar avea valoare. “Hai să facem un castel din nisip că să vadă mami cât de frumos ştii tu să-l faci”. “Spune-i bunicii poezia pe care ai învăţat-o ieri, ca să vadă cât de deştept eşti tu”. “Arată-le verişorilor tăi carnetul de note că să vadă că tu ai note mai bune decât ale lor”. “Arată-i lui tati cum îl iubeşti tu”. Lista este fără sfârşit. Aşa am fost crescuţi, aşa ne creştem copiii şi aşa îşi vor creşte şi ei copiii dacă nu rupem acest lanţ al ignoranţei, dacă nu avem curajul să recunoaştem că trăim într-un sistem al valorilor răsturnate şi nu restabilim valorile reale Aici şi Acum.

Ce nu ni s-a spus în copilărie este că recunoaşterea nu este a noastră ci a celor care ne-o acorda. Este ceea ce cred sau se fac că apreciază ceilalţi pe nivelul lor de înţelegere. Nu are nicio o legătură cu prestaţia noastră, cu efortul nostru, cu creaţia noastră dar am fost “educaţi” să alergăm după ceva ce nu are cum să ne aparţină: titluri, recunoaşteri, premii, diplome și medalii. “Recunoaşterea” noastră reală este un fenomen interior şi se numeşte Bucurie. Este plăcerea pe care o simţim atunci când suntem creatori, când construim ceva din nisip învăluiţi de cântecul Oceanului, când descoperim lumea nefăcând nimic anume ci doar privind pur în jurul nostru, când visăm cu ochii deschişi şi creăm o lume de basm cu oameni armonioşi şi fericiţi, când ne dăruim muncii noastre cu pasiune, când iubim.

Acei oameni nefericiţi încă, cei care doresc doar recunoaştere socială şi bani, trăiesc într-o iluzie, trăiesc într-un sistem de valori care mai devreme sau mai târziu le va cauza suferinţe. Nu poţi să otrăveşti în permanenţă o fântână şi apoi să bei apa din ea aşteptându-te că va fi plăcută la gust şi binefăcătoare. Procedând aşa, nu numai că nu-ţi vei putea astâmpăra setea niciodată ci cu siguranţă vei sfârşi prin a te otrăvi tu însuţi şi vei otrăvi şi alţi oameni oneşti care vin cu încredere şi bucurie să bea apă. Şi mai important: nu vei cunoaşte niciodată gustul apei cristaline, proaspete şi curate.

De regulă, oamenii care aleargă după titluri, poziţii sociale şi profesionale, premii şi onoruri sunt şi cei mai slab pregătiţi profesional. Pentru ei nu munca în sine şi rezultatul muncii lor sunt importante ci cum sunt acestea apreciate de către ceilalţi. Ceilalţi însă fac îndeobşte aprecierile care sunt convenabile pentru cariera lor nu cele pe care le-ar face în mod obişnuit şi uite aşa s-a umplut lumea de non-valori, de urâţenie, de vulgaritate, de fals, de mentalităţi şi interese meschine. Este un fel de pornografie mentală care acoperă sufletele şi le împiedica să radieze Lumina Interioară.

Fiecare acţiune a noastră trebuie să fie dictată, iniţiată, de bucuria interioară de a crea. Orice meserie am avea, oricare ar fi domeniul nostru de activitate, munca noastră trebuie să fie o sărbătoare interioară. Dacă nu poţi munci astfel, schimbă-ţi meseria pentru că înseamnă că nu ţi se potriveşte, nu este ceea ce trebuie Tu să faci. Caută-ţi cu curaj şi Iubire Calea şi urmeaz-o pentru că numai astfel vei dobândi Fericirea. Recunoaşterea socială poate veni sau nu şi nu are nicio importantă pentru că tu vei munci pentru că Ţie îţi face plăcere nu pentru a primi sau nu laude şi/sau recunoaştere. 

Gândeşte-te la toţi acei creatori minunaţi care au primit recunoaşterea oficială după sute de ani şi la cei care nici după sute de ani nu au primit-o. Câţi inventatori uriaşi pentru progresul tehnic a dat omenirii Dacia noastră draga de care abia dacă puţini dintre noi au auzit? Nici azi nu sunt cunoscuţi, nu se scrie despre ei în cărţile de şcoală, nu sunt promovaţi în media. Dar ei nu au creat pentru recunoaştere ci din Iubire pentru munca lor, pentru oameni. Când munceşti pentru tine cu Bucurie şi Pasiune eşti împlinit, eşti un Om Solar. Poate că ceilalţi se vor uita la tine că la o ciudăţenie dar gândeşte-te că au învăţat să evalueze după un sistem de valori fals. Ei au o problemă de rezolvat nu tu. Nu te preocupa de asta.

Fii Tu în toate acţiunile tale, fii prezent(ă) în viaţa ta şi trăieşte intens tot ceea ce întreprinzi pentru că numai aşa vei fi creativ(ă), numai aşa vei scoate la iveală Bogăţia infinită a sufletului tău, numai aşa vei cunoaşte Respectul de Sine, numai aşa vei dobândi Armonia şi astfel vei putea fiinţa pe deplin în Divin! 

Mai adaug că există pe la noi și prin lumea largă un obicei de cel mai de jos prost-gust și lipsă de bun-simț: „datul cu părerea” despre creațiile și munca, efortul, performanțele celorlalți. Aceștia sunt specialiștii în Nimic. Sunt un fel de lingurari, adică dau cu lingura sfaturi și emit opinii în domenii despre care nu au habar. Nu îi lua în seamă, vor dispărea de la sine în Noua Omenire pentru că nu sunt necesari.

Frumos, Benefic și de Bun-Simț este ca fiecare să își exprime opiniile în meseria sau profesiunea pentru care s-a pregătit. Nu uita că Soarele nu aşteaptă recunoaşterea nimănui şi ne luminează permanent cu Iubire de multe miliarde de ani.

Paul Buică

De la Butoiul cu Pulbere la Compasiune

„Butoiul cu pulbere” este creaţia personală a fiecăruia dintre noi şi nu este nevoie de nicio altă persona pentru a-l goli şi dezasambla, pentru a-l „arde”. Relaţia tensionată dintre doi oameni nu poate crea un singur butoi cu pulbere ci întotdeauna două pentru că fiecare îl are pe al său şi fiecare butoi are niveluri diferite de pulbere. Depinde de proprietarul butoiului. Ce stări, gânduri, vorbe şi acţiuni alchimizează transformându-le în pulbere explozivă. Apoi, butoiul nu se umple cu „gunoaiele” alchimizate ale celorlalţi ci cu propriile gunoaie. Doar cu propriile gunoaie. Noi dăm o valoare sau alta unor stări afişate, unor gânduri subînţelese, unor cuvinte rostite şi unor acţiuni întreprinse sau nu de ceilalţi. Noi suntem cei care avem aşteptări şi dacă acestea nu se materializează, suferim. Noi creăm legături emoţionale cu alte persoane prin care atragem informaţii şi energii, le catalogăm şi arhivăm într-o categorie sau alta şi dacă nu se suprapun sistemelor noastre de valori le etichetăm într-un fel sau altul şi ne bucurăm sau suferim. 

În „butoiul buclucaş” se aduna pe lângă frică şi ură multă tristeţe, butoiul însăşi generează tristeţe, induce tristeţe şi în final chiar dacă se umple, dă pe-afară şi totuşi nu explodează, ucide prin tristeţe. Deşi nu cred că există vreun diagnostic dat de vreun medic legist vreodată cum că cineva ar fi murit de tristeţe, această cauză a morţii există. Tristeţea este un semnal de alarmă pe care-l primim din Interiorul nostru, direct din Inimă. Mintea nu poate înţelege mesajul dar resimte lipsa de energie din sistem şi răbufneşte, tună şi fulgeră, caută surse exterioare de energie şi se năpusteşte cu toate armele ei logice asupra oricui îi iese în cale căutând să-l implice într-un conflict şi astfel să-şi facă rost de energia necesară. Când cineva este furios nu răspundeţi la fel atitudinii lui pentru că veţi crea un canal de legătură prin care mintea lui se va hrăni din energia voastră şi după dispută el se va simţi bine o vreme  pe când voi vă veţi simţi „sleiţi de puteri” şi... trişti.   

Tristeţea este greu de identificat pentru că la primele semnale, mintea acţionează violent şi ceea ce ajunge la noi este ceea ce mintea emite. Iar noi ne confundăm cu mintea noastră, credem că suntem mintea noastră. Oamenii furioşi sunt oameni trişti. Ei nu ştiu că sunt trişti, nu ştiu care este cauza tristeţii lor. Nu ştiu că singura cauză se afla în impotenţa lor de a se bucura de tot ce există, de darurile Divine şi asta pentru că orgoliul nu le permite să perceapă decât produsele minţii. Orgoliul este cauza tristeţii şi tot el este cel care generează conflicte pentru a suplini lipsa de energie cauzată de apariţia tristeţii.  

A asculta „of”-urile celorlalţi nu înseamnă deloc a prelua of-urile. Acest lucru se întâmplă când ne implicăm emoţional în suferinţa celorlalţi. Ca o paranteză/paralelă: terapeuţii aflaţi la început de drum se implica uneori emoţional şi astfel, preiau suferinţele pacienţilor și se îmbolnăvesc. Implicându-ne emoţional, nu numai că nu ne aducem vreun beneficiu interior dar nici nu suntem în stare să oferim cel mai bun sfat, să avem cea mai bună atitudine şi să înţelegem corect o situaţie. Pe de altă parte, dacă suntem implicaţi emoţional, celălalt va vedea în noi exact suferinţa de care caută să se elibereze pentru că asta vom emite la nivel vibraţional şi nu-l ajutăm cu nimic. Când cineva, indiferent cine, ne destăinuie o suferinţă a sa, este bine să ascultăm cu răbdare, cu atenţie maximă dar complet detaşat şi numai aşa vom reuşi să oferim un ajutor real, folositor, energizant, nu o compătimire fără rost. Compătimirea este una iar Acţiunea generată de Compasiune este cu totul altceva.   

Paul Buică

Creație și Creatori

Oricine a creat ceva ştie că este un moment în care primeşti informaţia, scrii, desenezi, modelezi, defineşti o partitura, schiţezi un dispozitiv, descoperi un fenomen, îţi dai seama de o posibilă aplicaţie, scrii o linie de cod, realizezi un brand etc., după care canalul de comunicare se închide şi chiar dacă te chinuieşti nu mai poţi adăuga nimic.

Fiecare creator ştie că a primit pur şi simplu ceea ce a creat dintr-un nivel superior şi că oricare ar fi pe mai departe strădania lui nu va mai crea nimic până când canalul de comunicare nu se va redeschide. Creaţiile nu sunt ale noastre, noi suntem doar un releu, un mesager prin care Universul ne transmite la un moment dat ceva care să folosească speciei noastre.

Asta înseamnă că niciuna din toate creaţiile noastre nu ne aparţin, că ele trebuiesc dăruite necondiţionat tuturor oamenilor. Nu are niciun sens din punct de vedere spiritual să ne protejăm creaţiile prin tot felul de brevete. Ne-au fost date pentru a ne uşura şi înfrumuseţa viaţa.

Îţi dai seama ce s-ar fi întâmplat dacă Doamne-Doamne şi-ar fi brevetat Creaţia? Adio Liber Arbitru, Adio Daruri pentru că nu ne-am fi putut atinge de niciun fir de iarbă fără a primi înainte o licenţă şi nici măcar nu am mai fi putut respira pentru că şi aerul tot El l-a creat. Doar că El este un tip tare inteligent şi iubitor şi şi-a dat seama că ar fi creat sclavi aşa că ne-a dăruit propria Sa Creaţie să ne bucurăm cât putem noi de tare de Ea. Dar noi ne credem mai deştepţi şi nu vrem să ne urmăm Creatorul: noi am inventat banii şi odată cu ei, sclavia sub toate aspectele. 

Societatea actuală are la baza banii şi atâta timp cât oricărui lucru sau invenţie indiferent cât de mare sau mică va fi cuantificat în bani, vor exista interese ca descoperirile şi invenţiile să nu fie dăruite tuturor, să nu beneficieze toţi oamenii de ele. Ne văduvim astfel singuri de bucuriile unei vieţi mai uşoare şi mai plăcute.

Am mai spus-o de nu ştiu câte ori şi o voi repeta mereu: important este ce dăruieşti, bucuria pe care o creezi în Inimile celorlalţi, Iubirea pe care o radiezi necondiţionat în jurul tău, altfel, nu este Iubire ci tehnică de marketing.

Şi ce uşor poţi crea bucurie în sufletul unui om! Putem crea o lume în Armonie cu Uni=Versul! Este doar o opţiune a fiecăruia dintre noi.

Paul Buică