Recunoașterea

Încă din copilăria fragedă ni se strecoară subtil în minte că avem nevoie de recunoaşterea celorlalţi, de recunoaştere publică pentru că altfel, acţiunile şi activităţile noastre nu ar avea valoare. “Hai să facem un castel din nisip că să vadă mami cât de frumos ştii tu să-l faci”. “Spune-i bunicii poezia pe care ai învăţat-o ieri, ca să vadă cât de deştept eşti tu”. “Arată-le verişorilor tăi carnetul de note că să vadă că tu ai note mai bune decât ale lor”. “Arată-i lui tati cum îl iubeşti tu”. Lista este fără sfârşit. Aşa am fost crescuţi, aşa ne creştem copiii şi aşa îşi vor creşte şi ei copiii dacă nu rupem acest lanţ al ignoranţei, dacă nu avem curajul să recunoaştem că trăim într-un sistem al valorilor răsturnate şi nu restabilim valorile reale Aici şi Acum.

Ce nu ni s-a spus în copilărie este că recunoaşterea nu este a noastră ci a celor care ne-o acorda. Este ceea ce cred sau se fac că apreciază ceilalţi pe nivelul lor de înţelegere. Nu are nicio o legătură cu prestaţia noastră, cu efortul nostru, cu creaţia noastră dar am fost “educaţi” să alergăm după ceva ce nu are cum să ne aparţină: titluri, recunoaşteri, premii, diplome și medalii. “Recunoaşterea” noastră reală este un fenomen interior şi se numeşte Bucurie. Este plăcerea pe care o simţim atunci când suntem creatori, când construim ceva din nisip învăluiţi de cântecul Oceanului, când descoperim lumea nefăcând nimic anume ci doar privind pur în jurul nostru, când visăm cu ochii deschişi şi creăm o lume de basm cu oameni armonioşi şi fericiţi, când ne dăruim muncii noastre cu pasiune, când iubim.

Acei oameni nefericiţi încă, cei care doresc doar recunoaştere socială şi bani, trăiesc într-o iluzie, trăiesc într-un sistem de valori care mai devreme sau mai târziu le va cauza suferinţe. Nu poţi să otrăveşti în permanenţă o fântână şi apoi să bei apa din ea aşteptându-te că va fi plăcută la gust şi binefăcătoare. Procedând aşa, nu numai că nu-ţi vei putea astâmpăra setea niciodată ci cu siguranţă vei sfârşi prin a te otrăvi tu însuţi şi vei otrăvi şi alţi oameni oneşti care vin cu încredere şi bucurie să bea apă. Şi mai important: nu vei cunoaşte niciodată gustul apei cristaline, proaspete şi curate.

De regulă, oamenii care aleargă după titluri, poziţii sociale şi profesionale, premii şi onoruri sunt şi cei mai slab pregătiţi profesional. Pentru ei nu munca în sine şi rezultatul muncii lor sunt importante ci cum sunt acestea apreciate de către ceilalţi. Ceilalţi însă fac îndeobşte aprecierile care sunt convenabile pentru cariera lor nu cele pe care le-ar face în mod obişnuit şi uite aşa s-a umplut lumea de non-valori, de urâţenie, de vulgaritate, de fals, de mentalităţi şi interese meschine. Este un fel de pornografie mentală care acoperă sufletele şi le împiedica să radieze Lumina Interioară.

Fiecare acţiune a noastră trebuie să fie dictată, iniţiată, de bucuria interioară de a crea. Orice meserie am avea, oricare ar fi domeniul nostru de activitate, munca noastră trebuie să fie o sărbătoare interioară. Dacă nu poţi munci astfel, schimbă-ţi meseria pentru că înseamnă că nu ţi se potriveşte, nu este ceea ce trebuie Tu să faci. Caută-ţi cu curaj şi Iubire Calea şi urmeaz-o pentru că numai astfel vei dobândi Fericirea. Recunoaşterea socială poate veni sau nu şi nu are nicio importantă pentru că tu vei munci pentru că Ţie îţi face plăcere nu pentru a primi sau nu laude şi/sau recunoaştere. 

Gândeşte-te la toţi acei creatori minunaţi care au primit recunoaşterea oficială după sute de ani şi la cei care nici după sute de ani nu au primit-o. Câţi inventatori uriaşi pentru progresul tehnic a dat omenirii Dacia noastră draga de care abia dacă puţini dintre noi au auzit? Nici azi nu sunt cunoscuţi, nu se scrie despre ei în cărţile de şcoală, nu sunt promovaţi în media. Dar ei nu au creat pentru recunoaştere ci din Iubire pentru munca lor, pentru oameni. Când munceşti pentru tine cu Bucurie şi Pasiune eşti împlinit, eşti un Om Solar. Poate că ceilalţi se vor uita la tine că la o ciudăţenie dar gândeşte-te că au învăţat să evalueze după un sistem de valori fals. Ei au o problemă de rezolvat nu tu. Nu te preocupa de asta.

Fii Tu în toate acţiunile tale, fii prezent(ă) în viaţa ta şi trăieşte intens tot ceea ce întreprinzi pentru că numai aşa vei fi creativ(ă), numai aşa vei scoate la iveală Bogăţia infinită a sufletului tău, numai aşa vei cunoaşte Respectul de Sine, numai aşa vei dobândi Armonia şi astfel vei putea fiinţa pe deplin în Divin! 

Mai adaug că există pe la noi și prin lumea largă un obicei de cel mai de jos prost-gust și lipsă de bun-simț: „datul cu părerea” despre creațiile și munca, efortul, performanțele celorlalți. Aceștia sunt specialiștii în Nimic. Sunt un fel de lingurari, adică dau cu lingura sfaturi și emit opinii în domenii despre care nu au habar. Nu îi lua în seamă, vor dispărea de la sine în Noua Omenire pentru că nu sunt necesari.

Frumos, Benefic și de Bun-Simț este ca fiecare să își exprime opiniile în meseria sau profesiunea pentru care s-a pregătit. Nu uita că Soarele nu aşteaptă recunoaşterea nimănui şi ne luminează permanent cu Iubire de multe miliarde de ani.

Paul Buică