Experienţa, Creativitatea, Comunicarea

Toţi Maeştri, indiferent de locul în care au trăit, au transmis o Înţelepciune minunată în doar două cuvinte: “Adevărul Eliberează”. Adevărul te face într-adevăr liber dar Adevărul trebuie aflat, trebuie înţeles, trebuie experimentat, trebuie trăit. El se află întotdeauna în Inima Ta, nu în mintea ta. Adevărul este o experienţă deschisă nu o credinţă. Credinţele sunt ale minţii.

Citeşti ceva într-o carte şi crezi ceea ce scrie pentru că tu crezi că cel care a scris cartea este onest şi de obicei este. Crezi că el a experimentat ce scrie şi de cele mai multe ori aşa este. Crezi că a plecat de la premise adevărate, verificate şi că raţionamentul său este corect şi de obicei aşa este. Dar ceva nu este şi acel ceva ce nu este răstoarnă tot eşafodajul. Nu este Experienţa ta, nu este Trăirea ta, nu este Atitudinea ta. Ceea ce înveţi cu mintea sunt experienţele altora, sunt înţelesurile altora, sunt etichetele altora.

Cineva a numit o floare “mac” de exemplu şi tu, când priveşti acea floare, o numeşti cu acel cuvânt iar dacă o numeşti, deja nu o mai priveşti ci o analizezi, o etichetezi. Ai pierdut într-o clipă esenţialul: Comunicarea cu acea Fiinţă. De ce nu o priveşti, de ce nu o accepţi, de ce nu o iubeşti aşa cum este? A eticheta înseamnă a ucide. A vrea să transformi o Fiinţă după dorinţele tale este împotriva Naturii, împotriva Creaţiei lui Dumnezeu. El, Divinul, aşa a creat-o iar Creaţia este Perfecţiune. Dacă ţie nu-ţi place înseamnă că tu ai o problemă nu Dumnezeu.

Diferenţa dintre credinţe şi experienţe este că experienţele sunt deschise iar credinţele închise, consumate. Capace pentru minte. O credinţă este un lucru mort pentru că mintea blocată într-o credinţă refuza experienţa, încearcă să nege experienţa, nu accepta evoluţia. De aceea copiii se plictisesc la şcoală şi nu sunt atenţi. Ei vor să experimenteze nu să memoreze mecanic liste de regi şi anii între care au tiranizat popoare, vor să vadă, să atingă, să simtă Natura nu să stea în bănci în săli de curs şi să înveţe despre războaie stupide. Vor să atingă o frunză nu să privească imaginea tipărită a unei frunze. Vor să alerge şi să cunoască nemijlocit Firea Înconjurătoare nu să li se vorbească de la o catedră despre ce există dincolo de fereastră ca despre un lucru mort. Vor să cunoască direct Natura, vor să interacţioneze, să comunice cu Natura nu să privească dintr-un acvariu elegant, climatizat, optimizat, spectacolul vieţii reale.

Catedra este un obiect al minţii nu al Inimii. Creaţia nu împarte, nu separa, nu categoriseşte oamenii în profesori şi elevi. Toţi suntem alternativ Maeştri şi Discipoli. Cine spune că nu are ce învăţa de la un copil sau că îi este superior nu ştie ce vorbeşte. Nu vorbeşte el ci egoul lui. Copiii sunt cu mult mai creativi decât adulţii pentru că ei nu au credinţe ci doar experimentează. Ei sunt o sursă permanentă de idei. Fiţi atenţi la copiii voştri! Eliminaţi catedrele din sălile de curs pentru a elimina barierele, separarea, apăsarea! Şi astfel poate mai aflaţi şi voi câteceva de la copiii Mamei Pământ…  

Mintea încorsetată de credinţele inoculate în copilărie şi adolescenţă este non-creativă. Omul trebuie să experimenteze, să trăiască într-un sistem deschis şi astfel să-şi manifeste şi să-şi valorifice creativitatea naturală, Darul Divin. Credinţele mentale încearcă permanent să pună bariere creativităţii. Încearcă să determine o creativitate în interiorul credinţelor inoculat-adoptate ceea ce este imposibil pentru că actul creativ este întotdeauna deschis şi total imprevizibil. Nu are bariere, nu are limite, nu are constrângeri, nu poate ţine cont de dogme pentru că este o experimentare a Inimii, a Fiinţei, nu a minţii. Doar mintea are limite. Creativitatea este deschiderea către Incognoscibil, este starea de Atenţie Alerta pe care coboară din Divin, Meditaţia iar Meditaţia este starea interioară, mediul manifestării Creativităţii.   

Creativitatea este visul Inimii. “A fi” înseamnă “a fi creator”. Creativitatea şi dorinţa de putere, dominare şi/sau de bani a minţii nu pot coexista. Nu le poţi dobândi pe amândouă tocmai pentru că sunt diametral opuse. Dorinţa de putere-bani îţi poate acapara şi implicit îmbolnăvi mintea. Toţi oamenii care aleargă cu disperare după bogăţie materială sunt bolnavi sufleteşte. Ei încearcă inconştient şi de cele mai multe ori reuşesc să distrugă şi creativitatea celorlalţi prin sărăcire, prin aducerea oamenilor la condiţia de sclavi, prin generarea de conflicte deschise, prin implementarea şi cultivarea competiţiei între oameni, prin cultivarea orgoliului, prin propagarea valorilor false, a subculturii. Ei sunt deja morţi deşi vorbesc şi se mişcă şi i-au decizii în numele celorlalţi. Sufletul lor este în mare suferinţă. Ei au nevoie de ajutor mai mult decât oricare alţii. 

Creativitatea te aduce aproape de Divin. Dumnezeu luminează lumea din Inimile creatorilor. Creativitatea nu are limite, nu este o activitate într-un domeniu sau altul. Creativitatea este pretutindeni, în fiecare acţiune a noastră, în relaţia dintre noi, în munca noastră, în tot ceea ce întreprindem. Trebuie doar să o scoatem la iveală, să o trăim, să o respirăm. Acesta este Adevărul care eliberează. Creativitatea este Comunicarea nemijlocită cu Uni-Versul. Poţi afla tot ce doreşti să ştii, poţi comunica permanent cu toate Fiinţele, cu Munţii şi cu Apele, cu Stelele şi cu Soarele, poţi fi oriunde doreşti în orice moment, poţi afla Adevărul şi astfel dobândi Lumina, Libertatea, Iubirea.

Eliberează forţa nelimitată a creativităţii tale şi vei fi liber de orice formă de credinţă! Experimentează şi creează! Pentru asta eşti Aici, Acum.

Paul Buică