Ne-Cunoaștere și In-Conștiență

Imprevizibilitatea reacţiilor omului ţine de inconştienţă, de instinctual, de o percepţie greşita a Firii Înconjurătoare, de orgoliu. Toate animalele acţionează instinctual dar au o percepţie corectă a lumii lor, deţin un set de informaţii, un pachet de bază care le ajută să supravieţuiască, să-şi perpetueze specia şi să-şi îndeplinească menirea. Percepţia omului este alterată de orgoliu. Orgoliul este iraţionalitatea, inconştiența care acaparează mintea şi o determină să ia decizii imprevizibile. El priveşte Firea Înconjurătoarea ca pe un câmp de bătălie şi porneşte la „cucerirea Naturii”. Natura este un Dar Divin şi îmi este imposibil să înţeleg cum poate cineva să se gândească la „cucerirea” unui Dar. Să porneşti la luptă împotriva Darului pentru cucerirea Darului şi în toiul luptei să distrugi Darul. Şi nu este un Dar oarecare, este chiar mediul care îţi susţine viaţa, Darul fără de care nu poţi exista. Este un exemplu de inconştienţă şi eroare de percepţie iar cauza este orgoliul care îl împinge pe om să dorească „să stăpânească” Darul (Firea Înconjurătoare) deşi acesta i-a fost dăruit încă înainte ca el să se nască pe Pământ. Atitudinea asta ţine de absurd şi de prostie totodată. Dar nu este singura, este doar cea mai distructivă.

Cea mai urâtă atitudine generată de orgoliu este cruzimea. Primeşti un Dar Divin şi apoi te porţi cu o cruzime greu de înţeles cu acesta. Tot ce ne înconjoară este Dar Divin, ceilalţi oameni, animalele, plantele, Mama Pământ. Ne tratăm semenii cu o cruzime fără margini. Generăm războaie pentru a tâlhari ţări întregi, uneori continente şi pentru a ne justifica acţiunile criminale inventăm, generăm pretexte criminale. Ne lăsăm semenii să moară de foame în timp ce locuim în palate. Am mai spus-o şi o voi repeta mereu: dacă un singur copil din lumea asta se ăseara flămând, bogăţia ta este de prost gust, este o crimă împotriva Vieţii. Orgoliul te face să fii surd şi orb la suferinţele semenilor tăi. Oricând, poţi dărui ceva. Nu te poate împiedica nimeni să o faci. Oricând poţi alina o suferinţă, poţi spune un cuvânt folositor, poţi dărui Iubire.

Cruzimea faţă de animale depăşeşte orice imaginaţie, oricât de bolnavă ar fi. Asasinate, supuse experientelor în laboratoare, folosite la muncă până la epuizare, hrănite prost, bătute, supuse dresajului pentru a bucura alte minţi inconştiente, vânate „de plăcere”, prinse în capcane, lipsite de libertate şi ţinute în închisori speciale numite zoo, crescute în ferme şi transformate în mezeluri (adică iei un animal, îl asasinezi, îl toci mărunt şi-l îndeşi în propriul său intestin), animalele suportă cruzimi necunoscute în lumea lor. Din prietene şi ajutoare ale omului au devenit sclave. Să nu ucizi” este un nivel de Conştiinţă care nu poate fi atins până nu renunţăm definitiv şi în orice împrejurare la orgoliu. Până nu dispare din structurile subtile ale minţii noastre. Până atunci, rămânem imprevizibili. Creşti animale pe lângă casă sau în ferme specializate, le hrăneşti, vorbeşti cu ele, apoi le asasinezi în propria ograda sau în abatoare pe linii automate de ucidere şi le mănânci cu plăcere. Pe acest nivel suntem şi să nu ne mire dacă alte Fiinţe din Uni-Vers mult mai tehnologizate, se vor purta la fel cu noi. Sau poate, deja lucrul acesta a început... Acesta este mesajul pe care noi îl transmitem către Uni-Vers şi dacă nu am fost clar, este un mesaj al morţii nu al Vieţii. 

                                              

Mama Răţuşcă îşi învaţă corect bobocii: omul este cea mai periculoasă creatura de pe Pământ pentru că este imprevizibilă. Adică supusă în totalitate propriului orgoliu, inconştientă, violentă. Aş adăuga că omul este cea mai periculoasă creatură pentru ea însăşi pentru că îşi poate distruge în totalitate mediul planetar şi astfel se sinucide odată cu uciderea tuturor formelor de viaţa de pe Pământ.  


Paul Buică