Ieșirea din Iluzie

Eliberarea din iluzia/povara creată de orgoliu este cel mai important pas pe care-l putem face Acum, în şi pentru evoluţia noastră spirituală. Dar nu este singurul. Odată cu renunţarea la orgoliu începem să trăim un fenomen unic: reconectarea la Ritmurile Creaţiei, reintrarea în Armonia Universală. În doar câteva zeci de ani de tehnologizare a vieţii am pierdut legătura cu Mama Pământ.

Îmi amintesc cum Stră-Bunica, o femeie simplă, stătea uneori cu capul pe pernă şi cu toate că era evident că nu dormea, nu părea nici a fi prezentă pentru că privea undeva către Neştiut. Starea ei mă cam speria atunci pentru că nu ştiam ce este de fapt şi o întrebam „ce faci?”. Îmi spunea că nu face nimic, doar ascultă Glasul Pământului şi că asta o linişteşte şi îi dă putere. Încercam şi eu să o imit dar cum nu auzeam nimic cu urechile, mă gândeam că glumeşte. A plecat când eu abia împlinisem doisprezece ani şi nu am putut afla atunci despre ce vorbea. Mi-au trebuit treizeci de ani pentru a înţelege că fiind conectat la Ritmul Cosmic al Vieţii, poţi „auzi” Glasul Pământului – acel ritm pe care azi îl numim Frecvenţa Schumann. Am aflat că numai conectat la Ritmurile

Vieţii poţi comunica liber cu animalele, cu copacii, cu Mama Pământ. Am aflat că deîndată ce pierzi legătura cu ritmul Inimii Pământului, sufletul tău devine neliniştit. Am înţeles că Pământul este o Fiinţă nu un pietroi cosmic, că totul este Viaţa în Univers, că Universul Însuşi este viu.

Toate mamele ştiu că atunci când pruncul lor plânge şi îl iau în braţe lipindu-l de pieptul lor acesta se linişteşte. Prima dată o fac instinctiv. Pruncul simte bătăile inimii mamei şi recunoaşte acel ritm pe care l-a simţit permanent în timpul vieţii intrauterine. Ritmul îi dă siguranţă şi el se linişteşte. La fel simţim şi noi Ritmul Pământului şi ne relaxăm atunci când suntem în mijlocul Naturii, departe de zgomotul de fond al „civilizaţiei”. Recunoaştem în noi acel Glas inconfundabil şi zâmbim. O facem inconştient pentru că am uitat cum să-l şi „auzim”, cum să-l trăim. Spunem că ne „încărcăm cu energie” şi chiar aşa şi este. Dacă am trăi permanent conectaţi la Ritmurile Vieţii, nu am fi niciodată obosiţi sau bolnavi.

Anxietatea, suferinţele de tot felul, „super-bolile” societăţii de consum au apărut în lume odată cu pierderea legăturii omului cu Mama Pământ. Toată lumea merge la psiholog dar cauza nu este acolo, nu este în exteriorul nostru şi nu se rezolvă cu chimicalele din „medicamente”. Cauza este modul nostru de viaţă. Psihologul nu ne poate nici accesa nici schimba interiorul. Acolo doar noi avem posibilitatea, libertatea şi puterea de a o face. Fiecare în Inima sa.

Tehnologizarea proceselor de producţie, a vieţii în general, ne-a adus multe avantaje dar ne-a luat esenţialul, legătura cu Planeta. Câmpurile electromagnetice în care trăim împiedică acea bătaie a Inimii Pământului să ajungă la noi. Orgoliul, pe de altă parte, ne împiedică să ne comportăm aşa cum ne dictează sufletul pentru că am ieşi total din coordonatele impuse de societatea modernă bazată pe consumism şi competiţie. Materialele moderne de construcţie, instalaţii şi finisaje conţin compuşi chimici de sinteză care ne otrăvesc spaţiile în care muncim şi casele în care locuim. Glasul Pământului nu mai ajunge la noi şi asta ne dă o senzaţie de nesiguranţă, de teama neexplicată. Orgoliul încearcă să „acopere” necesitatea interioară de a trăi în Armonie cu Natura, s-o facă pe cât posibil mai puţin vizibilă dar dacă dăm la o parte pojghiţa subţire de false valori, descoperim adevărata noastră natură, de Fiinţe ale Pământului şi ale Stelelor deopotrivă.

Orgoliul crează o fisură şi apoi o ruptură a omului de Ritmurile Naturii. Reconectarea la Ritmurile Vieţii aduce Armonia în fiecare clipă a existenţei noastre, aduce Pacea Interioară, dezvăluie Calea către Izvorul Iubirii.

Paul Buică