Un fel de Hipnoză

“Hipnoza” de grup este generată de “formatorii de opinie” - o expresie frumoasă, elegantă aș spune, pentru cuvântul “manipulator”. Adică ce vrea să spună asta? Ca toţi suntem imbecili şi atunci trebuie să vină un “formator de opinie” (poate deveni uşor leader dacă te laşi păcălit) să ne spună ce culoare are laptele şi la ce foloseşte. Ştim şi noi că este hrana viţelului şi că omul este singurul animal care moare ne-nţărcat. El ne spune însă că este doar o resursă. Este un exemplu. Bineînţeles că nici nu s-a gândit la aspectul cu înţărcatul şi dacă s-a gândit, oricum n-ar fi spus-o pentru că nu-şi mai atingea scopul şi nici nu ar mai fi primit arginţii de la angajator.

Partea cea mai “delicată” este că “formatorii de opinie” au interese bine ancorate în materie şi atunci prezintă lucrurile într-un fel care să-i apropie cu fiecare cuvânt expirat de fotoliul de “leader” - adică de conducător absolut.
Şi nu mai contează apoi că orice impunere este o agresiune - oricum, majoritatea din grup au acceptat opinia sa şi aceasta devine automat “normă”. Ceilalţi sunt “rebelii” care nu contează, ei pot fi uşor discreditaţi chiar de către majoritatea normală. Leader-ul nu mai trebuie să intervină. Cine mai ia în consideraţie ce spun ei?  

Aşa se întâmplă de când a apărut ego-ul şi mintea unuia doreşte să domine chiar să ia în posesie mintea altuia sau altora. Cu cât mai mulţi cu atât mai bine. Cum este posibil? Simplu, inoculând false valori care capătă putere de normă. Se produce astfel un fenomen hipnotic din care se iese greu şi cu suferinţă. Sunt puţini cei care sunt dispuşi să renunţe la ceea ce părea adevăr imuabil şi să intre pe nisipurile aparent mişcătoare ale Autocunoaşterii, ale Evoluţiei Spirituale.

Cei care o fac sunt adesea marginalizaţi sau excluşi din grupurile din care fac parte. Dacă te văd colegii de servici de exemplu că vorbeşti cu o plantă, că îmbrăţişezi un arbore, că nu mai mănânci carne (era să scriu cadavre cum zic de obicei), că nu mai eşti în competiţie cu nimeni pentru următorul post superior ce se va elibera curând, spun că ţi s-a întâmplat ceva, că nu mai eşti “normal”. De ce? Pentru că ai ieşit din tiparele cu care au fost inoculaţi, pentru că nu mai operezi cu aceleaşi sisteme de valori.

Specia noastră nu este foarte tolerantă, adică mai deloc aş spune dacă este să privim pe oricare pagină a istoriei, chiar şi a celei oficiale scrise de învingători. Te poţi trezi că vecinul nu-şi mai lasă copilul să se joace cu al tău pentru că nu-i mai plac jocurile violente sau competitive iar el vrea să-şi vadă de mic puștiul sau puştoaica dominându-i pe ceilalţi. Ce nu ştie vecinul este că “a domina” este un semn de slăbiciune nu de putere. Puterea Supremă vine din respectarea Liberului Arbitru al celuilalt şi până nu realizezi asta eşti un om slab iar oamenii slabi doresc întotdeauna să devină formatori de opinie şi leader-i pentru că la rândul lor sunt hipnotizaţi de falsele valori cu care au fost inoculaţi.

Sau poate vecinul nu mai vrea să vă vizitaţi doar pentru că-ţi educi diferit copilul şi s-ar putea molipsi şi al lui de altfel de valori.

Exemplu: acum cincisprezece ani am vrut să-mi transfer copilul la o şcoală Waldorf şi directoarea şcolii generale unde era mi-a spus că nu este de acord pentru că nu este un copil cu handicap…!? Într-o altă ţară probabil că pentru vorbele astea ar fi fost dată afară din învăţământ. Am fost atunci convins că nu a citit nicio carte a lui Rudolf Steiner şi că “vorbeşte pe nas” aşa că am lăsat-o în plata Domnului. Dar “mă roade” şi mă întreb şi azi cum o fi ajuns acea individă directoare a unei şcoli din Bucureşti (Oraşul Bucuriei - asta că să restabilim şi aici Adevărul).

Exista însă un fenomen profund, o sincronicitate care se produce din ce în ce mai frecvent. Este evident că lumea se schimba şi asta se întâmpla uniform accelerat pentru că tot mai mulţi oameni îşi întorc privirea către interior şi văd că acea micuţă Fiinţa le şopteşte ceva diferit, ceva minunat, văd un Miracol pe cale să se producă. Cu cât transmitem mai puternic mesajul de Iubire cu atât flacăra din interiorul fiecăruia devine mai puternică (este ca lampa lui Aladin - toţi avem câte una în Inima noastră) şi chiar dacă mintea, pentru moment, refuza să înţeleagă, Inima deja ştie şi începe să radieze doar Iubire.

Acesta este singurul şi cel mai mare Adevăr, Iubirea pe care o avem în Inima noastră. La cel mai mic semn începe să lumineze totul în jur şi să sfinţească Pământul.

Paul Buică 

Papă tot că plecăm tai-tai...

Mintea nu îţi creează doar corpul ci întreaga ta Viaţă. Dacă îi permiţi asta!

Fericiţi cei ce se minunează, fericiţi cei inocenţi, ei sunt eliberaţi din capcanele minţii şi pot celebra Existența, se pot bucura de Împărăţia Uni-Versului şi pot dansa Nemurirea! Fii inocent şi o fereastră infinită ţi se va deschide! Divinul te va atinge şi tu te vei contopi în Divin. Întreaga Existenţă te va proteja şi tu vei fi Existenţa. Nu uita: doar Dumnezeu există!

Este a zecea fericire, cea care ascunde secretul dobândirii Libertăţii. Poate că nu acestea au fost cuvintele dar Mesajul, Adevărul cuprins în ele este unic. L-au rostit toţi Maeştrii de-a lungul miilor de ani. Ei şi-au împărtăşit propriile experienţe dar din păcate foarte puţini le-au înţeles spusele. Au fost otrăviţi precum Socrate, crucificaţi precum Iisus sau decapitaţi precum Monsoor.
Alţii au fost schingiuiţi şi daţi animalelor în arene. Cei mai norocoşi cum sunt Budhha şi Osho au avut doar unele atentate, din fericire ratate pentru că şi printre criminalii plătiţi sau nu, sunt dintre aceia care dau rasol. Acesta a fost răspunsul nostru dat celor care au încercat să ne trezească, să ne scoată din starea somnambulă în care ne complacem. Cui îi place să fie trezit din somn?

Şi mai este ceva: un om treaz pune întrebări autentice, întrebări care deranjează inconştienţa generală. Oamenii trebuie să se mulţumească cu pâine şi circ, adică cu hamburger şi mass-media de scandal: cine pe cine a violat, cât a delapidat cutare om cu funcţie sau ce spaga a luat un obscur funcţionar dintr-o instituţie la fel de obscură şi inutilă. Un om treaz este atent şi observă că mai toate ştirile din mass-media sunt negative. Sunt prezentate cele mai animalice manifestări ale rasei noastre şi, culmea, cu mândria faptului că reporterii respectivi au ajuns primii la locul incidentului. Ei au exclusivitate în a prezenta urâtul. Un om treaz vede cruzimea cu care o parte a mass-media inoculează minţile fragede ale copiilor cu imagini care se vor şocante dar care nu arăta decât nivelul subuman în care continuăm să ne ne bălăcim. Un om treaz nu poate fi manipulat, nu poate fi cumpărat. El este în Armonie cu Uni-Versul. Este Atent. Alert.

Atenţia este cea mai simplă cale către trezire. Interesele societăţii sunt însă altele pentru că, ţine minte: societatea este generată de minte nu de Inimă, este chiar mintea. Inima este în Armonie deplină cu întreaga Existenţă, cu toate Fiinţele, cu Oceanul, cu Planeta, cu Stelele şi singura lege care o guvernează este cea a Iubirii, a Graţiei care te înalță. Inima, adică Centrul Fiinţei tale nu are dorinţe, nu-şi doreşte nimic pentru că are deja totul. Limbajul ei este Compasiunea nesfârşită. Ea este una cu Uni-Versul. Inima ta şi Existenţa nu pot fi separate, Dumnezeu eşti chiar Tu doar că nu ai aflat încă asta. Ţi s-a spus cu obstinaţie că Dumnezeu este o altă persoană şi aceasta manipulare durează de mii de ani, ţi s-a spus că eşti păcătos când tu eşti de fapt, Divin.

Cuvântul Dumnezeu înseamnă: ceea ce este, adică tot ce există. Totul este Dumnezeu, altceva nu exista. Şi Dumnezeu Totul freamătă de Viaţă, de Bucurie, de Iubire. Seriozitatea este o boală cronică a minţii. Mergi pe stradă şi nu vezi decât fețe lungi, grave şi implicit tâmpe. Oameni adormiţi care au capul plin de dorinţe. Toţi vor mulţi bani, poziţie socială, senzaţii tari, adrenalina, sex şi toţi merg la psihiatru sau se îndoapă cu medicamente împotriva stress-ului. Ei se lasă conduşi de minte şi mintea a preluat total controlul. Ea are dorinţe pentru că are o teamă bolnavă de moarte. Ea crede că poate păcăli moartea la fel ca acea bătrână care s-a învelit în scutece, a luat un biberon şi s-a ascuns de Tanti Moarte într-un pătuţ dintr-o maternitate. Moartea însă a venit la ea şi a întrebat-o:

- Ce faci?

- Pap lăptic - i-a răspuns bătrâna dar Moartea nu s-a lăsat păcălită şi i-a replicat:

- Hai, papă tot că plecăm tai-tai!

Mintea este lăcomia. Priveşte în jurul tău şi ai să vezi numai lăcomie. Fiecare minte râvneşte la ceva ce aparţine altei minţi. Este o luptă nebună între oameni, intre etnii, între rase, între soţ şi soţie, între colegi, între şefi mai mari şi șefi mai mici. Fiecare este într-o competiţie absurdă cu fiecare şi toţi se tem de toţi. Şi fiecare crede că i se cuvine mai mult, fiecare crede că el este mai bun, fiecare judeca pe fiecare, toţi privesc înafara şi nimeni spre interior. Tu nu eşti mintea ta, nu te lupta cu tine însuţi. Nu te chinui inutil. Mintea nu poate păcăli moartea dar tu eşti Nemuritor. Numai ce se naşte moare,  tu eşti veşnic. Nu te mai identifica nici cu mintea şi nici cu trupul tău. Ele nu sunt decât nişte vehicule temporare care te ajută să-ţi descoperi adevărata natură dar ele nu sunt Tu. Respectă-le şi foloseşte-le cum ştii mai bine dar nu te identifica nici cu mintea şi nici cu trupul.  

De câte ori ai folosit sintagmele mintea mea, corpul meu, cine era cel care rostea? N-ai spus eu, ai spus mintea  mea, corpul meu. Cine este atunci “eu”? Sau mai corect spus: ce este “eu”? Acela eşti cu adevărat Tu. Indienii americani aveau obiceiul de a vorbi despre ei înşişi folosind persoana a treia singular. Oare de ce? Nu mai putem afla pentru că o instituţie criminală a distrus întreaga lor civilizaţie. La fel vorbesc mamele atunci când sunt cu pruncii lor: „ce să-i dea mămica puiuţului?” Niciodată nu va spune: „ce să-ţi dau puiule?” Copilul nu înţelege cuvintele  pentru că  mintea lui este încă crudă dar simte bucuria şi iubirea mamei şi ei comunică de la Inima la Inimă. Cuvintele nici nu-şi mai au rostul. O mamă se minunează de fiecare dată când se afl[ în preajma micii făpturi şi în acele momente ea este trează cu adevărat. Toate femeile se schimbă după ce nasc şi este firesc să fie aşa pentru că ele trec printr-un miracol. Societatea are însă grijă să le scoată din această stare în care ele pot dobândi Lumina Interioară.

Păi nu-ţi dai seama! Într-o singură generaţie întreagă Planetă ar dobândi Lumina. Şi-ar pierde atunci locurile de munca milioane oameni politici şi de preoţi de pe cinci continente. Ce să faci cu atâta amar de şomeri? Într-o zi însă, şi aceştia îşi vor întoarce privirea spre interior şi vor înţelege. Toţi, absolut toţi vom trece prin această metamorfoză cosmică înainte de a pleca pentru totdeauna de pe Gaya. Planeta îşi va încheia misiunea atunci când ultimul om se va elibera de încătuşarea propriei minţi, când lotusul cel cu o mie de petale se va deschide. Şi va fi un Lotus Stelar, o Sărbătoare Galactică.

Fii atent! Nimic mai mult. Doar fii atent! Nu emite nici o judecată. Nu rosti nici un cuvânt. Rămâi în linişte. Închide ochii şi fii atent la propria respiraţie. Nemişcarea trupului aduce tăcerea minţii. La început gândurile se vor năpusti asupra ta cu furie, vor dansa, vor căuta cu orice preţ să te facă să te mişti, vor încerca să-ţi inducă ideea că ai scăpat de ele. Fii atent: acesta este tot un gând nu este încă liniştea deplină. Mintea este foarte subtilă, ea s-a antrenat milioane de vieţi în a te ţine captiv. Pentru moment ea deţine controlul dar nu dispera, adevăratul stăpân eşti Tu. Acum ştii asta şi mai devreme sau mai târziu te vei transforma din pasager în vizitiu iar mintea va fi docilă şi-ţi va îndeplini fără crâcnire toate ordinele. Închide ochii şi rămâi atent, conştient. Fii o prezenţă!  Nu încerca să analizezi nimic, nu-ţi diseca trăirile, emoţiile, bucuria.

Descoperă-te şi minunează-te că exişti! Renunţă la a mai spune : eu sunt, pentru că acel “eu” ascunde un “tu”, un el, un “noi”. Existenţa este unică. Ea ESTE! Pur şi simplu minunează-te de acest unic ESTE şi ai să înţelegi fără a fi nevoie de vreun proces mental toate Tainele Uni-Versului. Tainele Lui sunt şi ale Tale. Ai să înţelegi că întunericul nu exista, că nu este decât absenţa Luminii, că odată dobândita Lumina Interioară întunericul ignoranței s-a risipit pentru totdeauna. O lampă a cărei sticlă este afumată nu va lumina prea puternic şi nu poţi distinge mare lucru la lumina ei slabă. Nu-ţi prea este de folos. Dar şterge-i cu grijă sticla şi un Miracol se va produce. Lumina pură va invada încăperea şi totul îţi va apărea foarte limpede. Curăţă-ţi mintea de toate identificările care ţi-au fost impuse, induse - nici măcar nu sunt ale tale - şi lasă Lumina să izvorască. N-o căuta prin alte părţi că n-o vei afla, ea este ascunsă în Inima Ta. Poate că la început va fi doar o flacără mică tremurânda, păzeşte-o cu sfinţenie. Acea plăpândă lumina eşti Tu Cel Adevărat, Cel nenăscut, Cel fără de moarte. Fă acest salt şi înoată în Nemurire.

Tu nu eşti trecutul şi nici viitorul, eşti veşnicul Prezent, Nemuritorul Prezent. Trecutul este mort, el nu mai poate fi readus la viaţă iar viitorul nu s-a născut încă. Tu eşti Lumina care se ridică din Inimă nu ziua de ieri şi nici cea de mâine. Mintea este întotdeauna duală. Ea se zbate intre dorinţa de viaţă şi spaima de moarte, între fericire şi disperare, intre pozitiv şi negativ, intre ce-a făcut şi ce va face, intre sex şi abstinenţă, intre păcat şi sfinţenie, intre Iubire şi ură. Mintea nu poate fiinţa în prezent iar Inima nu poate fi decât în Prezent. Din acest motiv ele nu se pot întâlni niciodată. Inima este prezentă atunci când mintea tace. Mintea disecă totul, ea nu se poate minuna, nu poate atinge extazul. Inima unifică, Ea priveşte întregul şi nu se interesează de părţi. Inima este Lumina, Adevărul, Viaţa.  

Transcende dualul şi asupra ta se va revărsa Graţia Divină. Acum te afli încă la discreţia Gravitaţiei care te trage în jos, în materie. Aici se afla dorinţele, ambiţiile, avariţia, pornirile subumane,  instinctuale. Nu te teme, ai un potenţial nelimitat la fel ca fiecare om de pe această Planetă. Foloseşte această ocazie unică pe care Existenta ţi-a oferit-o. Intră în Armonie cu Uni-Versul şi vei fi Uni-Versul. Şi minunează-te, pentru că doar cei care se pot minuna, doar cei care îşi pot redobândi inocenta, pot atinge Beatitudinea. Și află ce EŞTI.

Paul Buică

Ori una ori alta

Gelozia şi Iubirea nu pot convieţui. Ori una ori alta.

Gelozia este o coordonată a ego-ului, este o manifestare a mentalului inferior şi materializează la nivelul gândului şi a faptei simţul proprietăţii implicând lipsa de Respect faţă de Liberul Arbitru al unei alte Fiinţe. Iubirea este modul natural de a fi al fiecărei Fiinţei, este manifestarea Respectului total şi necondiţionat al Liberului Arbitru al celorlalte Fiinţe şi radiază din Centrul Fiinţei. Este exprimarea Cuvântului Divin.

În viaţa obişnuită lucrurile stau puţin diferit şi asta din pricina confuziei, a cultivării şi manifestării puternice a ego-ului. Dacă ceea ce simţi pentru un om este Iubire atunci, îi vei respecta în primul rând Liberul Arbitru, Tu nu îi poţi dărui Libertate, orice om a primit deja acest Dar în momentul Creaţiei, tu poţi doar să-i respecţi Libertatea şi să te bucuri împreună cu el de Minunatul Dar. Şi dacă Dumnezeu ne respecta tuturor, permanent Liberul Arbitru, nu ştiu cum ne-am putea noi poziţiona diferit sau cum de ne poziţionam uneori diferit?

Mulţi oameni ajung la violenţe verbale şi fizice din pricina acestei confuzii, unii cred că ceea ceea ce simt este Iubire dar în fapt este doar o manifestare a simţului proprietăţii: “maşina mea”, “casa mea”, “femeia mea”, “copiii mei”, “pământul meu”, “petrolul meu”, “aurul meu”, chiar şi “boala mea” sau “locul meu de veci”. Este o listă foarte lungă şi pentru fiecare punct de pe lista s-au făcut şi se fac încă o mulţime de nedreptăţi şi chiar crime.

În viaţa de cuplu - acolo unde încă mai exista confuzie - se ajunge repede într-o situaţie foarte dificil de gestionat. Oameni care credeau că ceea ce simt este Iubire, ajung repede într-un punct în care nu pot depăşi simţul proprietăţii şi atunci totul se destramă. Dacă şi-ar îndrepta puţin atenţia către interior, fiecare ar înţelege că nimeni nu este şi nu poate fi proprietatea nimănui, că pur şi simplu, în valoare absolută, sclavia nu există şi n-a existat nici pe vremea când oamenii puteau cumpăra alţi oameni de la piaţă şi puteau face orice îşi doreau cu ei. La nivelul corpului fizic şi al minţii acest lucru a fost posibil dar la nivelul Inimii niciodată.

Nimeni nu poate controla sau subjuga Inima (Fiinţa) nimănui iar Iubirea chiar în acel loc îşi are Sălaşul. De acolo radiază înnobilând Fiinţa şi Firea Înconjurătoare. Iubirea este involuntară şi ilogică. Nimeni nu o poate controla, nimeni nu o poate determina şi este absurd că sunt încă destui care o condamna atunci când înfloreşte altfel decât scrie într-un canon, o dogma sau o regulă a minţii. Iubirea nu se poate supune nici unei reguli pentru că nu irumpe şi nu înfloreşte după reguli. Este în totalitate ilogică aşa că nu căutaţi să găsiţi explicaţii. Nu exista.

Definiţia de dicţionar pentru gelozie suna aşa: “1) Trăire sufletească chinuitoare și obsedantă, provenită din faptul sau presupunerea că fiinţa iubită nu este credincioasă. 2) Sentiment de nemulţumire egoistă, provocat de situaţia, succesele cuiva; invidie; pizma”.

Deci, „fiinţa iubită” TREBUIE să fie credincioasă. Are vreo importanţă ce simte acea Fiinţă? Nu, dacă luăm în serios definiţia din dicţionar. Contează doar ce simte cel care crede că iubeşte. Hai să vedem ce înseamnă “credincios” că să putem înţelege exact definiţia geloziei. Mergem la dicţionar şi aflăm că adjectivul “credincios” înseamnă: “1) care este demn de încredere, pe care te poţi bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic fata de un angajament, de o idee, de o cauză. 2) care crede în existenţa lui Dumnezeu şi se conformează practicilor religioase.”

Dar înainte de asta în definiţie se foloseşte expresia “trăire sufletească chinuitoare” – asta are darul de a ne băga cu totul într-o ceaţă foarte deasă. Dacă Fiinţa pe care afirmi că o iubeşti nu-ţi împărtăşeşte Iubirea, nu Inima ta se chinuie ci mintea ta, orgoliul este profund rănit, urlă şi jură să se răzbune. Ego-ul nu Inima pentru că Inima ştie doar să radieze Iubire, este Sălaşul Lui Dumnezeu în Fiinţa ta. Inima ştie că omul iubit nu este sluga minţii tale şi/sau a corpului tău ci Bucuria sufletului tău şi indiferent unde ar fi şi ce ar trăi Ea se bucură şi radiază Iubire. Cum să nu fii fericit când ştii că Fiinţă pentru care simţi Iubire este fericită, oriunde ar fi şi orice ar face?

Acum, chiar dacă nu are legătură directă cu subiectul, nu pot să nu comentez a doua explicaţie a cuvântului “credincios”: 2) care crede în existenţa lui Dumnezeu şi se conformează practicilor religioase.” Cred că o revizuire a dicţionarelor este absolut necesară pentru că văd că sunt multe inexactităţi.

În primul rând, un om nu poate să “creadă” în existenţa Divinităţii ci să trăiască, să inspire, şi să radieze Divinitatea. Mintea poate vorbi despre Fiinţa Divină dar este un fel de SF. Mintea are o bănuială şi fabrică o întreagă teorie despre Creator pe care o propagă către alte minţi dar asta nu înseamnă că ea, mintea l-a întâlnit pe Creator. Dumnezeu sălăşluieşte în Inima fiecărei Fiinţe, în tot ceea ce există şi ca să înţelegem putem să spunem fără teama de a greşi că Dumnezeu nu are exterior. Tot ce percepem şi tot ce nu percepem încă este o sincronicitate absolută în interiorul Fiinţei Divine.

Cel care l-a descoperit pe Dumnezeu în Inima sa nu este un “credincios” care s-a conformat unor practici religioase ci un om care a reuşit să-şi valorifice potenţialul cu care s-a născut, acela de a cunoaşte Adevărul cel mai profund al propriei Fiinţe şi acela este Dumnezeu, indiferent cum este numit în felurite religii. Este un om religios şi este deasupra oricărei religii. Este o mare diferenţă între religie şi religiozitate.

Şi ca să o aduc la tema, un om realizat, un om luminos, un om în care Dumnezeu a înflorit nu cunoaşte şi nu radiază altceva decât Iubire.

Paul Buică 

Ce este cu adevărat important?

Important este că ne-am născut  Aici şi Acum pe acest Pământ pe care eu îl consider Sfânt. Şi nu mă refer doar la teritoriul pe care au trăit Dacii chiar dacă este uriaş ci la Planeta Pământ. Nu cred în superioritatea unor rase sau etnii, nu cred că peştele mare trebuie să-l înghită pe cel mic. Ideea stupidă că unele Fiinţe sunt superioare altora a fost adusă în lume de teoriile evoluţioniste şi sunt în contradicţie cu unitatea Uni-Versului.

Sunt sigur că deîndată ce vom cerceta mai cu luare aminte istoria Stră-Moşilor noştri, vor apărea şi o mulţime de informaţii numai bune de dăruit copiilor noştri. Sunt o mulţime de site-uri care postează astfel de informaţii dar cred că ar fi interesant de aflat şi promovat lucrurile minunate cu care Dacii au contribuit la dezvoltarea civilizaţiei umane.

Câteva exemple:

G. Constantinescu – inventatorul motorului sonic aflat în prezent la Muzeul Tehnic – aceasta invenţie care are la baza Teoria Sonicităţii a condus la brevetarea tehnologiei forajului sonic de către Ion Basgan. Invenţia este estimată de către experţii germani la 8,4 miliarde dolari. Este aplicată de către companiile petroliere americane.

Nicolae Paulescu a inventat insulina În acelaşi an, medicii şi biochimiştii canadieni Fr. Grant Banting şi Colin Munro au anunţat descoperirea insulinei. Altor savanţi li s-au acordat Premiul Nobel dar prioritatea savantului roman a fost recunoscută după 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei.

Ştefania Maracineanu a fost savanta care a lucrat pentru teza să de doctorat în Franţa, în laboratorul familiei Curie. A descoperit radioactivitatea artificială, fenomen pus în evidenţă prin constanta poloniului. Pentru aceasta epocală descoperire, în anul 1935, soţilor Frederic şi Irene Joliot Curie li s-a acordat Premiul Nobel. Într-un interviu acordat ziarului “Neues Wiener Journal” soţii Curie declarau: “Ne amintim că savanta romana Maracineanu a anunţat, în 1924, descoperirea radioactivităţii artificiale”.

Traian Vuia i-a devansat pe fraţii Wright dar probabil că nimeni nu va recunoaşte asta vreodată. Avionul lui Vuia s-a ridicat prin forţe proprii pe când cel al americanilor era lansat de o catapultă deci, şi din punct de vedere tehnic i-a devansat nu doar ca dată. Ciudat este că acea comisie care a examinat proiectul a concluzionat că este conceput de un nebun dar Vuia nu s-a lăsat învins şi în August 1903 a brevetat invenţia. Pe câmpia Montesson avionul a zburat prin forţe aflate la bord marcând începutul erei aeronautice. Henri Coandă a afirmat întotdeauna că adevăratul inventator al avionului este Traian Vuia. 

Henri Coandă la rândul său a inventat avionul cu reacţie.

La Cotu Miculinti, Comuna Coţuşca din Judeţul Botoşani au fost descoperite cele mai vechi elemente de civilizaţii din lume: harponul de pescuit, lancea cu două tăişuri, ciocanul de minerit şi dovezile locuirii în bordeie.

La Dardu Nicolaescu-Plopsor la Bugiulesti, pe Valea lui Graunceanu, s-a descoperit cel mai vechi schelet de hominid din emisfera nordică. Este vorba de Australoantropos Olteniensis cu o vechime de 1.800.000 – 2.000.000 ani.

La Drobeta Turnu Severin, la Schela Cladovei s-a descoperit cel mai vechi atelier de metalurgie din lume cu o vechime de 8.000 ani.

Pe teritoriile vechii Dacii se afla şi cea mai veche mină de cupru din lume iar cea mai veche exploatare auriferă din Europa se afla în Munţii Apuseni.

Dacii au calculat anul având valoarea de 365,242197 zile – astronomia modernă a stabilit că valoarea este de 365,242198 zile. Sigur că apare întrebarea cum au calculat Dacii şi la ce aplicaţii foloseau milionimile de an?

Tăbliţele de la Tărtăria stabilesc adevărul şi cu privire la locul unde s-a dezvoltat prima scriere din lume – şi-atunci de ce sunt consideraţi Dacii analfabeţi…?

Dacii au mai inventat vagonetul folosit la minerit – descoperit la Brad la minele de aur.

Tunarul dac Orban a inventat tunurile grele.

Petrache Poenaru a brevetat în 1825 stiloul.

Ion I. Irimie a brevetat în 1836 chibritul.

Ioan Romanul a inventat pulberea de tun.

Medicul neurolog Gheorghe Marinescu a făcut în 1897 primul film ştiinţific din lume.

Dragomir Hurmuzescu a inventat în 1894 primul electroscop modern din lume cu ajutorul căruia în 1896 Henri Becquerel descoperea radioactivitatea.

Născut la Alba Iulia, Rudolf Eisenmenger a construit precursorul aparatului de ventilaţie mecanică.

Savantului Norbert Wiener i s-a acordat Premiul Nobel deşi Stefan Odobleja - Dacul din Mehedinţi - a pus bazele ciberneticii.

George Emil Palade a adus contribuţii majore în dezvoltarea biologiei celulare şi a descoperit ribozomii. Pentru aceasta a primit Premiul Nobel.

Nicolae Tesla are o contribuţie atât de mare la dezvoltarea civilizaţie încât mii de savanţi lucrează şi azi şi îi continua cercetările. Un exemplu este fisiunea nucleară. Tot el a pus bazele experimentului Philadelphia condus de Einstein. Prima teleportare a unui foton a fost realizată tot de un urmaş al Dacilor.

În 1912 Aurel Vlaicu a realizat primul zbor din lume cu un aparat metalic.

Herman Oberth din Sibiu a construit primele rachete din lume.

Conraad Haas, şeful artileriei din Sibiu, a construit 17 tipuri de rachete şi prima rachetă cu trepte multiple.

Gheorghe Botezatu a fost primul care a calculat posibilele traiectorii între Pământ şi Lună pentru o navă spaţială – aceste calcule au fost folosite în pregătirea programului Apollo. Tot un roman a fost şeful departamentului tehnic de la NASA cu ocazia primului zbor spaţial.

Lista e lungă şi sper că mulţi din cititori vor contribui la completarea listei^[1] 

.

Ciudat sau nu, cea mai mare parte a savanţilor noştri, a artiştilor, a muzicienilor, a scriitorilor, au emigrat pentru că nu au primit niciun sprijin şi pentru că au constatat că… “nimeni nu-i profet în ţara sa”… oare de ce? De ce nu suntem în stare să ne păstrăm valorile? De ce nu ne respectăm fraţii şi surorile spirituale?

Zicem că suntem vestiţi pentru ospeţia noastră dar fii şi fiicele noastre pleacă pe-aiurea să scrie software de exemplu şi să îmbogăţească alte meleaguri. Cred că pe undeva am rătăcit Înţelepciunea Stră-Moşilor noştri şi chiar dacă ei strigă acum din piatră la noi suntem prea fascinaţi de mărgele colorate ale societăţii de consum pentru a-i auzi. Dar în viitorul nu prea îndepărtat lucrurile se vor limpezi.

Paul Buică

---

^[1] Sursa: www.inventatori.ro 

Tu alegi

Tu alegi dacă vrei să trăieşti în iad sau în Rai, nimeni altcineva.

Nu sunt destinaţii geografice ci efectul opţiunii tale interioare. Nu le atingi după consumarea vieţii pământeşti ci în fiecare clipă când decizi să faci ceva sau altceva, să gândeşti ceva sau altceva, să rosteşti ceva sau altceva, să ai o atitudine sau alta, s-o iei la dreapta sau la stânga, înainte sau înapoi, în sus sau în jos. Pe parcursul vieţii, prin ceea ce decizi, te poziţionezi în iad sau în Rai, în întuneric sau în Lumină, în Centrul Fiinţei tale sau la periferie, în mintea inconştienta sau în Inimă, în Mintea Inteligenta, în Mintea Divină.

Mintea inconştienta este cea care operează prin non-valorile ego-ului. Este mintea blocată în materie asupra căreia acţionează Legea Gravitaţiei și asta nu-i permite să se înalţe. Este cea care îi aduce permanent în atenţie dorinţele şi care o împinge către activităţi legate strict de împlinirea dorinţelor materiale, fizice.

Aici intervine ego-ul care fabrica permanent noi şi noi dorinţe astfel că, mintea inconştienta nu poate fi satisfăcută niciodată şi produce şi mai mult ego iar acesta şi mai multe dorinţe. Acesta este iadul şi este în totalitate în interiorul minţii. Aici acţionează direct sau subliminal „creatorii de nevoi”.

Ego-ul îţi comandă să vrei să fii cel mai tare. Cel mai bogat, cel mai bine îmbrăcat, cel mai titrat, cel mai apreciat. Să ai cele mai tari gadget-uri, să ai în preajma cele mai frumoase-fizic femei / frumoşi-fizic bărbaţi, să apari la tv, în presă, la baluri de fiţe, în cluburi de fiţe, în medii de fiţe. Pentru că de fapt vrei, incoștient, să fii doar o fiţă care se vântură printr-o mare mlaştina la rândul ei fiţoasă. Dar mlaştina face şi ea parte din Creaţie şi dacă o observam înseamnă că există câte-o fiţă mai mare sau mai mică în fiecare dintre noi.  

Câte-o zonă mlăştinoasă, urât mirositoare, stătută. Mlaştina însă se usucă deîndată ce străluceşte iarăşi Soarele. Iadul acesta întunecă multe minţi şi împiedică Lumina din străfunduri să răzbească la suprafaţa şi să înnobileze Fiinţa. Ştim însă că acest Miracol se va produce într-o bună zi în fiecare dintre noi. 

Unii se refugiază din fata minţii inconştiente în singurătate, în peşteri, în păduri, în Himalaya, în insule singuratice, în pustietate. O retragere este oricând binevenită pentru o perioadă de timp dar nu rezolva nicicum problema minţii inconştiente. Poţi fugi oricât de departe, în cea mai nepăşită văgăună, pe cel mai înalt pisc sau în cea mai inaccesibilă pădure, de tine nu poţi fugi. Eşti în permanentă cu tine şi tu vei rămâne mereu acelaşi dacă nu iei în interior opţiunea corectă, dacă nu păşeşti în Lumină. Numai astfel poţi atinge Raiul, starea interioară de Beatitudine, de Mulţumire, de Fericire. Dacă vrei să păşeşti în Rai, fă-o Aici şi Acum, în “groapa cu lei” pentru că altfel vei trăi un miraj, vei sta în singurătate şi vei crede că te-a atins Lumina dar când vei reveni în lumea tentaţiilor vei avea deziluzia că poftele tale nu s-au diminuat cu nimic.

Este foarte uşor să te abţii de la anumite alimente şi să crezi ţi-a dispărut pofta de carne, de exemplu, dacă stai în pădure şi mănânci doar rădăcini, ciuperci şi fructe de pădure. Vei crede cu uşurinţă că te-ai eliberat dar când vei reveni în oraş şi vei da cu nasul de primul grătar pe care sfârâie mici şi cârnaţi vei descoperi că-ţi lasă gura apă. Credeai că ai atins Raiul şi când colo te re-trezeşti trântit pe jos, în iad. Schimbarea modului de viaţa se face doar prin conştientizare. Conştientizarea este o schimbare reală, benefică. Înţelegi că “să nu ucizi” este un nivel de înţelegere nu o poruncă. Divinul nu poate da porunci. Cine iubeşte, cine este Iubire, nu porunceşte! Nu mai poţi fi părtaş la asasinarea animalului din care se fac preparatele pentru grătar. Schimbarea forţată poate însemna boală. Abstinenţa forţată creează obsesii. De aceea re-căderea este atât de dureroasă. Dacă vrei să evoluezi nu forţa nimic, lasă lucrurile să vină de la sine şi într-o zi vei trăi un Miracol. 

Şi până la urmă, ce-ţi poţi dori? Vrei neapărat să ai o insulă în Pacific pe numele tău? Divinul ţi-a dăruit câteva mii de insule, câteva continente, câteva Oceane, o întreagă Planetă. Nu ţi se pare cel puţin meschin să vrei şi un act notarial pentru asta? Eu zic că este o prostie să gândeşti astfel şi să te mai şi lupţi pentru aşa ceva, să te iroseşti. Încă ne purtăm ca nişte copii nesăbuiţi care se ceartă pe nişte coji de nuci după ce au pierdut miezul. Dacă nu ai ajuns nici măcar pe prima treaptă, acolo unde te poţi bucura de orice doar pentru că există, dacă nu ai conştientizat până Acum că totul ţi-a fost deja dăruit încă înainte de a te naşte, cum te vei putea bucura de Lumina Interioară? Cum vei face faţă schimbărilor uluitoare care vor urma?

Ca tu să te naşti, să evoluezi, să-ţi cunoşti Creatorul şi să fii una cu El, Divinul a creat mai întâi Soarele, Luna, Pământul... 

Paul Buică

Poţi fi doar participant

În prezenţa unui creator, fie el Poet sau Maestru, poţi fi doar participant, niciodată spectator. Spectator poţi fi la un curs de economie-politică, la un meci de K1, la o prezentare de produs, la o şedinţă de consiliu. Poezia, dansul, pictura îţi induc o Vibraţie aparte şi te îndeamnă să participi, îţi induc o trăire asemănătoare cu cea a Creatorului. Arta are un dinamism fantastic şi când spun Artă, mă refer deopotrivă la marii creatori şi la milioanele de creatori neştiuţi. 

Când ţin în mâini o farfurie de lut, o lingură de lemn, ţin de fapt în palmele mele zeci de mii de ani de istorie, ţin în Inima mea toate bucuriile şi suferinţele acestui neam al Dacilor. Simt cum aerul, pământul şi apa vibrează, cum Focul Sacru arde timpul unind pentru totdeauna trecutul şi viitorul într-un veşnic Prezent. Simt în mine forţa alchimică a Lupului Alb.

Olarul crează folosind materia, Maestrul crează ceva inefabil în Interior. Nu se poate traduce, poţi doar să te apropii, să-i simţi Vibraţia şi să participi. Abia atunci înfloreşte acea relaţie mirifică între Maestru şi Discipol pe care o numim Prietenie. Şi atunci, în acel moment, cuvintele nu-şi mai găsesc niciun rost, Maestru şi Discipol sunt Una.

Omul ESTE o Fiinţă Divină. Dumnezeu este Perfecţiune şi poate crea doar Perfecţiune. Poate crea doar asemenea Lui şi tot ceea ce vedem în jurul nostru este Fiinţă Divină. Îi era imposibil Divinului să creeze Fiinţe care să nu aibă la rândul lor Darul Creaţiei, ar fi fost imperfecte şi asta este imposibil. Vezi, şi Doamne-Doamne are limite: nu poate crea imperfecţiuni!

Toţi oamenii au Darul creaţiei doar că nu au aflat decât puţini asta. Nu toţi trebuie să scrie poezie, ar fi monoton, nu toţi trebuie să compună muzică sau să danseze, nu. Dacă fiecare însă, va elimina din viaţa sa toate inutilităţile care-i obturează vederea spirituală, care-i acoperă “sticla lămpii” cu funingine, atunci un Miracol Planetar se va produce. Oamenii vor ieşi din starea de spectatori şi vor deveni participanţi, vor fi prezenţi în Viaţa lor Reală, vor fi conştienţi de ceea ce sunt cu adevărat, Fiinţe Divine, Copii ai lui Dumnezeu - indiferent cum este El numit prin felurite culturi.

Poţi fi creator şi când calci o cămaşă şi când pictezi o capelă. Poţi fi absent. Poţi fi un tehnician. Dar când ceea ce faci este un Act de Creaţie atunci Vibraţia cu care „inscripţionezi” produsul muncii tale va aduce Bucurie, va induce o bună stare de sănătate şi Armonie. Un mic-dejun preparat cu Iubire este un Act de Creaţie, este ca şi cum ai recrea Uni-Versul, şi este o adevărată terapie. 

Permiteţi-i Divinului să coboare în viaţa voastră, şi toată viaţa vă va fi Bucurie. Invită-L pe Doamne-Doamne să vină în casa ta şi în Inima ta şi te asigur că nu trebuie să-I spui de două ori. Este un tip tare de treaba şi-i place când copiii săi îşi amintesc de El. Pune chiar şi Mâna şi te ajuta în tot ceea ce vrei să faci.

Paul Buică

Meditaţia Mamei Pământ

Iarna este Meditaţia Mamei Pământ. Toate vieţuitoarele simt momentul şi se pregătesc pentru o perioadă de odihnă. Oceanul continua să freamăte liber şi voios, furtunile continuă să împrospăteze aerul, viaţa în zonele calde continuă să fie tumultoasă şi plină de neprevăzut dar, undeva în Munţi, Mama Pământ lasă Meditaţia să O învăluie. Când suntem în Meditaţie şi nouă continuă să ne bată Inima, sângele continua să ne circule în întregul corp, plămânii îşi fac datoria de a ne hrăni cu oxigen, metabolismul îşi vede de ale lui dar suntem într-o stare diferită în care putem comunica liber cu Infinitul. Asemenea Mamei Pământ. 

Când se apropie iarna, simţim în noi, recunoaştem în noi, chemarea Divinului şi luăm cu delicateţe piciorul de pe acceleraţie. Timpul suferă o dilatare vizibilă, activităţile curente îşi pierd din importanţă şi simţim nevoie interioară, naturală să stăm mai mult pe lângă focul vetrei şi privindu-l, vedem cumva în interiorul nostru,

Focul Sacru. În mod firesc ar trebui ca în această perioadă a anului să fim preocupaţi mai mult de Interiorul nostru şi să ieşim din agitaţia obişnuită. Doar puţini oameni pot dobândi acest timp pentru ei. Ca să poţi supravieţui în societatea pe care tot noi am creat-o şi am lăsat-o să se dezvolte în direcţia asta, trebuie să renunţi la acest moment unic în care poţi intra în Deplină Armonie cu Natura, în care te poţi sincroniza cu Mama Pământ.

Iarna suntem mai îngăduitori, mai darnici, mai domoli, mai atenţi, mai apropiaţi de familie, mai conectaţi la Firea Înconjurătoare. Ne acordăm un timp de contemplare. Ne defocalizăm şi asta este minunat pentru mică Fiinţă din Interior. Îi creăm acel timp necesar pentru re-conectare conştientă la Ritmurile Uni-Versului. Dacă suntem atenţi, dacă ne observăm, dacă lăsăm mintea să se odihnească, dacă lăsăm Uni-Versul să ne pătrundă, Îi vom auzi Şoaptele, vom primi Înţelepciunea şi vom trăi Iubirea pe care ni le dăruie în fiecare clipă, necondiţionat. Până nu demult, oamenii trăiau alături de Mama Pământ acest timp minunat al iernii. Făceau provizii pentru întreaga perioadă, preparau în casă tot felul de bunătăţi sută la sută naturale şi chiar mai mult decât atât pentru că puneau în acele borcane pe lângă fructe, legume, zarzavaturi şi multă... Iubire. Evident, erau delicioase. Nu se inventaseră supermarket-urile şi trăiam foarte bine fără ele.

Nu se inventaseră nici card-urile dar cui îi trebuiau? Încă nu se gândise nimeni să ne creeze această „necesitate”. La piaţă nu erau intermediari de mahala ci ţărani adevăraţi din satele noastre, cu mâinile bătucite de munca pământului. Îi ştiam pe nume pentru că erau mereu aceiaşi, la aceleaşi tarabe. Laptele era în sticle nu în carton sau PET. Venea la cinci dimineaţa, pe răcoare. Mergeam cu cele două sticle goale şi spălate din ziua precedentă şi luăm două pline din lăzile din faţa magazinului. Vânzătorul venea mult mai târziu aşa că puneam banii potriviţi într-una din sticle şi plecam fără grijă că va veni vreun drogat sau etno-drogat (că e „la liber” acum) sau vreun nelegiuit să-i fure. Va mai amintiţi sticlele de un litru cu gura largă?

Pâinea nu avea aditivi şi nici E-uri, era gustoasă, hrănitoare şi mâncăm jumate din ea până acasă. Dragele noastre legume şi fructe nu suferiseră încă monstruoasele intervenţii genetice şi erau încă frumoase şi vesele pe tarabe. Nu semănau cu recuzita dintr-un teatru de cartier, erau hrănitoare şi gustoase. Mai găseam şi câte-un viermişor în vreun măr dar cu siguranţă că acolo unde trăieşte un viermişor nu exista pesticide. Când muşcai dintr-o roşie simţeai cum te pişcă acidul pe limbă şi cum parfumul te îmbată. Nu aveam încă un Codex Alimentarius aşa că ne putem bucura de Darurile Mamei Pământ aşa cum le-a creat Ea.

Făceam toate de câte aveam nevoie pentru iarnă în casă şi când venea toamna era o adevărată nebunie în pieţe. Munceam toţi în familie la preparatele pentru iarnă şi când cămara şi pivniţa gemeau de produse, mama se relaxa şi îmi tricota un pulovăr frumos din lana, căciulă şi mănuşi asortate şi avea întotdeauna timp pentru asta pentru că nu trebuia să stea noaptea să facă prezentări în Power Point şi pentru că muncea doar opt ore pe zi pentru salariu. Ea era şi designer-ul şi executantul şi era minunat. Putea să vină zăpada şi Moş Crăciun. Mama a fost o femeie minunată... Fie-i Lumină și Iubire acolo unde este Acum!

Mai ții minte?

Paul Buică

Fericiţi cei ce se minunează

Odată cu declanşarea revoluţiei tehnologice s-a produs o înstrăinare a omului, atât de mediul planetar cât şi de el însuşi. Experimentarea individuală directă a fost repede înlocuită cu informaţia tehnică citită sau auzită, învățată şi adoptată aşa cum a fost transmisă, fără analizarea ei din punctul de vedere al impactului pe care îl poate produce o acţiune sau lipsa unei acţiuni. Disecarea materiei până la particulele elementare a dus la descoperiri ştiinţifice importante pe care se bazează viaţa noastră actuală (așa o fi...?) dar a făcut Întregul să treacă în uitare. Să nu pierdem din vedere că ştiinţa fărămiţează iar spiritualitatea unifică. Spiritualitatea şi ştiinţa sunt complementare şi nu se exclud în nici un fel dar nici până în ziua de azi acest Adevăr nu este recunoscut decât de cei care doresc cu sinceritate să cunoască, să experimenteze şi să înţeleagă.

Gravele erori produse din lipsa înţelegerii fenomenului vieţii în Uni-Vers, atât la nivel planetar cât şi la nivel individual, au dus la distrugerea unor echilibre subtile ale mediului, la schimbări dramatice ale climei, la extincţia unor specii de plante şi animale ale căror roluri în lanţurile trofice nici măcar nu le cunoaştem şi nu ştim ce impact va avea dispariţia lor în viitor. Omul ca specie este pe cale să-şi degradeze ireversibil casa planetară în care încă mai locuiesc şi alte câteva milioane de specii de vieţuitoare.

Două sute de ani de dezvoltare tehnologică necontrolată şi pusă nu o dată în slujba distrugerii semenilor şi mediului, sunt pe cale să ne arunce în haos. Este momentul să reclădim Armonia pe Gaya, să transformăm acest haos în Cosmos, într-un cămin al ordinii şi Perfecţiunii Arhetipale. Acest lucru este posibil doar dacă fiecare om începe transformarea cu el însuşi.

Stă în puterea noastră, a fiecăruia, să ne reclădim structural, să ne redefinim opţiunile după o scală a valorilor existentă dintotdeauna în mediul planetei, în fiecare fir de iarbă, în forţa munţilor şi leagănul Oceanului, în Lumina Soarelui şi Iubirea tainică a Lunii şi deopotrivă, în Scânteia Divină sălăşluitoare în noi. Este o opţiune şi stă în puterea Liberului Arbitru al fiecăruia să privească înlăuntrul său şi după ce va fi descoperit acolo propria-i Divinitate să aibă curajul să deschidă ochii pentru a o vedea pretutindeni. Abia atunci Viaţa va căpăta o calitate diferită şi vom putea trece pragul Înţelepciunii.

Basmele tuturor popoarelor conţin informaţii despre Fiinţe supraumane sau Oameni Înţelepţi care vorbesc cu animalele, cu plantele, cu pietrele, cu izvoarele. Nu sunt nici pe departe metafore sau ficţiuni chiar dacă suntem tentaţi să le punem aceste etichete. Din păcate basmele şi poveştile au fost înlocuite cu desene animate şi jocuri electronice de un prost gust cumplit, pline de violente, urlete, monştri şi tot felul de pistoale şi tunuri laser. Copiii noştri n-au nici cea mai mică nevoie de aceste produse. Nici adulţii. Unde este Arta? Unde este Frumosul? Unde este Armonia? Unde este actul de educaţie?

În vechime, când avea o problemă de rezolvat, omul se ducea în pădure şi spunea oful lui vieţuitoarelor şi copacilor sau spunea muntelui sau izvorului. Şi răspunsul venea negreşit, nu în cuvinte, ci direct, prin înţelegerea cauzei care a generat problema. Cunoscând cauza o putea îndepărta  şi efectul acesteia va dispărea în chip firesc. În acel timp se cunoştea un Adevăr pe cât de simplu pe atât de ignorat azi: suntem Manifestări ale Fiinţei Unice, suntem o părticică din Întreg, o individualitate care păstrează toate atributele Întregului. Suntem asemenea Uni-Versului: armonioşi, înţelepţi, nemuritori, doar că nu am aflat încă asta sau, mai exact, am uitat-o, furaţi fiind de mărgelele de sticlă ale societăţii de consum.

Poţi face o experienţă simplă. Apropie-te de un arbore care te atrage şi îmbrăţişează-l. Lipeşte-ţi obrazul de scoarţa lui şi închide ochii. Nu întreprinde nimic, fii doar prezent, fii atent. Uită pentru câteva minute de trecut şi de viitor. Oricum nici unul dintre ele nu există în clipa prezentă. Este un bun tratament anti-stress şi nu numai. Natura ne oferă absolut tot ceea ce ne trebuie pentru a trăi în Bucurie, pentru a fi sănătoşi şi pentru a dobândi pacea interioară.

Ori de câte ori ai ocazia, păşeşte cu picioarele goale prin iarbă. Abandonează-ţi grijile acestei mângâieri sincere. Ori de câte ori ai ocazia, pune palmele pe o stâncă şi vei primi forţa muntelui. Intră în apa mării şi marea te va primi ca pe o împlinire, înoată într-o apă curgătoare şi fii una cu curgerea ei. Pune palmele pe pământul gol şi îi vei simţi bătăile Inimii. Este aceiaşi vibraţie pe care ai simţit-o pentru prima dată în pântecul mamei fiind dar pe care mai târziu ai uitat-o. Dezautomatizează-te! Fii un flaut gol pentru a putea permite Naturii să cânte prin tine. Intră în Armonie pentru a fi. Fii prezent în Viaţa Ta şi vei fi prezent în Uni-Vers. Mediul planetar sănătos este singurul medic autentic.   

Experimentează pentru a te a cunoaşte. Viaţa ESTE şi se întâmpla permanent. Uni-Versul musteşte de Viaţă şi de Bucurie. Numai oamenii sunt încruntaţi şi afişează fețe lungi. Suntem în pericol să ratăm cel mai spectaculos miracol al Uni-Versului: propria existenţă.

A zecea fericire sună astfel: Fericiţi cei ce se minunează, pentru că ei vor primi Lumina!
Chiar dacă a fost scoasă din textul oficial, Adevărul a ajuns pe căi neștiute la noi.

Paul Buică

Dacă vrei să experimentezi Infinitul...

Dacă vrei să experimentezi absurdul lipeşte-ţi burete pe snowboard şi avântă-te pe pârtie. O să ai o experienţă unică… aşa se întâmpla şi atunci când cochetezi cu evoluţia spirituală. O vorbă veche şi înţeleaptă spune că nu poţi învăţa să înoţi până nu sari în apă. Despre asta este vorba. Dacă nu te detaşezi de toate “crampoanele” pe care le consideri acum valori, dacă nu ridici toate barierele pe care tu şi numai tu ţi le-ai pus în cale sau pe care tu şi numai tu le-ai acceptat, dacă nu eşti gata să experimentezi Infinitul, nu vei face nici măcar un pas mic înainte. Poţi aduna oricâte informaţii, până nu vei experimenta nu vei obţine nimic.

Acum vreo cinsprezece ani, la o întâlnire pe tema diferitelor tehnici de autocunoaştere, s-a spus de către conducătorul de curs că cine este fumător trebuie să renunţe pentru a putea experimenta nivelul următor. O persoană a exclamat surprins-supărată:

“Am plătit cursul, nici prin cap nu-mi trece să mă las de fumat! Păi, dacă renunţ şi la asta…!?” Am rămas forte surprins pentru că era o întâlnire cu persoane care trecuseră prin mai multe şcoli de autocunoaştere. Adică, să nu ieşim cumva din zona pe care o considerăm de confort…

Ce este zona de confort? Este un mod de viaţa pe care îl considerăm acceptabil la un moment dat, în funcţie de educaţia pe care am primit-o, de ceea ce credem că suntem, de posibilităţile reale de care dispunem. Mergem la servici, venim acasă, mergem la cumpărături, ne întâlnim sau nu cu prieteni, venim acasă, mergem în vacanţă, venim acasă şi iar mergem la servici… E comod, nu sunt surprize, planificăm totul şi nimic nu ne ia prin surprindere, poate doar o pană sau o răceală - tot un fel de pană. Ştim ce sirop să ne administrăm, ce buline şi mecanismul reintră în parametri. Trăim până ieşim la pensie în acest ritm lejer şi cam asta a fost. Şi? 

De ce să ieşi dintr-un tipar confortabil în care totul este cunoscut, determinat, planificat? Nici nu poţi concepe altceva. Sigur, auzi tot felul de lucruri diferite, străine, ciudate care nu se potrivesc cu modul tău de viaţă. Le consideri prostii sau curiozităţi şi mergi mai departe. Acest mod comun de a trăi este un fel de absență din propria viaţă. Uneori însă se produce Miracolul şi nu-ţi mai găseşti locul. Începi să cauţi, să citeşti, să asculţi conferinţe, să cunoşti oameni diferiţi. Unii atât de diferiţi încât te surprind aproape în fiecare clipă. Cauţi să înţelegi ce i-a determinat pe aceşti oameni să scotocească în profunzimile sufletelor lor. Ce au aflat acolo? Începi să-ţi pui întrebări şi să cauţi răspunsuri. Este momentul cel mai important din viaţa ta, momentul în care te decizi să faci primul pas către neştiut.

Şi pe ne-gândite, zona ta de confort se modifică, zi de zi, săptămâna de săptămână, până ce devine de nerecunoscut. Începi să experimentezi lucruri noi, renunţi la obiceiuri vechi, la unele alimente, simţi cum o energie de care nu erai conştient începe să lucreze în Fiinţa ta. Simţi că parcă înfloreşti şi de fapt, asta se şi întâmplă. Începe să se dezvolte din interior către exterior un Om Solar, o Fiinţă implicată plenar în Viaţă, o Fiinţă iubitoare, o Fiinţă în Armonie cu Firea Înconjurătoare. Descoperi că trăieşti într-o altfel de “zona de confort”. Şi când Lumina îţi irumpe din Inimă şi Razele Aurii îţi dăruiesc Cunoaşterea Nemijlocită a Tainelor Vieţii şi ale Uni-Versului înţelegi că ai ajuns Acasă. Iar drumul pe care ai urcat către Tine nici nu mai contează.

Paul Buică