Tu alegi

Tu alegi dacă vrei să trăieşti în iad sau în Rai, nimeni altcineva.

Nu sunt destinaţii geografice ci efectul opţiunii tale interioare. Nu le atingi după consumarea vieţii pământeşti ci în fiecare clipă când decizi să faci ceva sau altceva, să gândeşti ceva sau altceva, să rosteşti ceva sau altceva, să ai o atitudine sau alta, s-o iei la dreapta sau la stânga, înainte sau înapoi, în sus sau în jos. Pe parcursul vieţii, prin ceea ce decizi, te poziţionezi în iad sau în Rai, în întuneric sau în Lumină, în Centrul Fiinţei tale sau la periferie, în mintea inconştienta sau în Inimă, în Mintea Inteligenta, în Mintea Divină.

Mintea inconştienta este cea care operează prin non-valorile ego-ului. Este mintea blocată în materie asupra căreia acţionează Legea Gravitaţiei și asta nu-i permite să se înalţe. Este cea care îi aduce permanent în atenţie dorinţele şi care o împinge către activităţi legate strict de împlinirea dorinţelor materiale, fizice.

Aici intervine ego-ul care fabrica permanent noi şi noi dorinţe astfel că, mintea inconştienta nu poate fi satisfăcută niciodată şi produce şi mai mult ego iar acesta şi mai multe dorinţe. Acesta este iadul şi este în totalitate în interiorul minţii. Aici acţionează direct sau subliminal „creatorii de nevoi”.

Ego-ul îţi comandă să vrei să fii cel mai tare. Cel mai bogat, cel mai bine îmbrăcat, cel mai titrat, cel mai apreciat. Să ai cele mai tari gadget-uri, să ai în preajma cele mai frumoase-fizic femei / frumoşi-fizic bărbaţi, să apari la tv, în presă, la baluri de fiţe, în cluburi de fiţe, în medii de fiţe. Pentru că de fapt vrei, incoștient, să fii doar o fiţă care se vântură printr-o mare mlaştina la rândul ei fiţoasă. Dar mlaştina face şi ea parte din Creaţie şi dacă o observam înseamnă că există câte-o fiţă mai mare sau mai mică în fiecare dintre noi.  

Câte-o zonă mlăştinoasă, urât mirositoare, stătută. Mlaştina însă se usucă deîndată ce străluceşte iarăşi Soarele. Iadul acesta întunecă multe minţi şi împiedică Lumina din străfunduri să răzbească la suprafaţa şi să înnobileze Fiinţa. Ştim însă că acest Miracol se va produce într-o bună zi în fiecare dintre noi. 

Unii se refugiază din fata minţii inconştiente în singurătate, în peşteri, în păduri, în Himalaya, în insule singuratice, în pustietate. O retragere este oricând binevenită pentru o perioadă de timp dar nu rezolva nicicum problema minţii inconştiente. Poţi fugi oricât de departe, în cea mai nepăşită văgăună, pe cel mai înalt pisc sau în cea mai inaccesibilă pădure, de tine nu poţi fugi. Eşti în permanentă cu tine şi tu vei rămâne mereu acelaşi dacă nu iei în interior opţiunea corectă, dacă nu păşeşti în Lumină. Numai astfel poţi atinge Raiul, starea interioară de Beatitudine, de Mulţumire, de Fericire. Dacă vrei să păşeşti în Rai, fă-o Aici şi Acum, în “groapa cu lei” pentru că altfel vei trăi un miraj, vei sta în singurătate şi vei crede că te-a atins Lumina dar când vei reveni în lumea tentaţiilor vei avea deziluzia că poftele tale nu s-au diminuat cu nimic.

Este foarte uşor să te abţii de la anumite alimente şi să crezi ţi-a dispărut pofta de carne, de exemplu, dacă stai în pădure şi mănânci doar rădăcini, ciuperci şi fructe de pădure. Vei crede cu uşurinţă că te-ai eliberat dar când vei reveni în oraş şi vei da cu nasul de primul grătar pe care sfârâie mici şi cârnaţi vei descoperi că-ţi lasă gura apă. Credeai că ai atins Raiul şi când colo te re-trezeşti trântit pe jos, în iad. Schimbarea modului de viaţa se face doar prin conştientizare. Conştientizarea este o schimbare reală, benefică. Înţelegi că “să nu ucizi” este un nivel de înţelegere nu o poruncă. Divinul nu poate da porunci. Cine iubeşte, cine este Iubire, nu porunceşte! Nu mai poţi fi părtaş la asasinarea animalului din care se fac preparatele pentru grătar. Schimbarea forţată poate însemna boală. Abstinenţa forţată creează obsesii. De aceea re-căderea este atât de dureroasă. Dacă vrei să evoluezi nu forţa nimic, lasă lucrurile să vină de la sine şi într-o zi vei trăi un Miracol. 

Şi până la urmă, ce-ţi poţi dori? Vrei neapărat să ai o insulă în Pacific pe numele tău? Divinul ţi-a dăruit câteva mii de insule, câteva continente, câteva Oceane, o întreagă Planetă. Nu ţi se pare cel puţin meschin să vrei şi un act notarial pentru asta? Eu zic că este o prostie să gândeşti astfel şi să te mai şi lupţi pentru aşa ceva, să te iroseşti. Încă ne purtăm ca nişte copii nesăbuiţi care se ceartă pe nişte coji de nuci după ce au pierdut miezul. Dacă nu ai ajuns nici măcar pe prima treaptă, acolo unde te poţi bucura de orice doar pentru că există, dacă nu ai conştientizat până Acum că totul ţi-a fost deja dăruit încă înainte de a te naşte, cum te vei putea bucura de Lumina Interioară? Cum vei face faţă schimbărilor uluitoare care vor urma?

Ca tu să te naşti, să evoluezi, să-ţi cunoşti Creatorul şi să fii una cu El, Divinul a creat mai întâi Soarele, Luna, Pământul... 

Paul Buică