Despre Triunghiul Lipsei de Putere

Atunci când vezi o situație abuzivă, imediat facem separarea între VICTIMĂ și PERSECUTOR. Astfel avem o situație duală (cel rău vs victimă) care este foarte ușor de văzut. Astfel, este mai ușor să lucrăm cu această situație: nu sunt eu de vină ci ei sunt cei care trebuie învinuiți. “Săracul de mine!”, “Ce mi-au facut mie! ”. Nu pot face nimic în legătură cu asta! Și astfel din start renunț la întreaga mea putere și posibilitatea de a face sau schimba ceva și aștept cu mâinile pe piept simpatia și compasiunea celorlalți cu care de multe ori mă hrănesc nefiind în stare să mă hrănesc singur.

Persecutorul poate fi intangibil, ceva sau cineva despre care nu poate fi făcut nimic (ca diavol/rău, destin etc) sau tangibil, ca o persoană abuzivă sau violentă.

Ia curaj să fii responsabil și să te uiți în interior pentru a realiza ce a făcut acest lucru să apară. A lua responsabilitatea asupra problemei este primul pas în a o rezolva. Astfel îți recapeți puterea și tu ești în control. În cazul în care nu faci acest lucru, nu va dispărea niciodată și cu urmatoarea ocazie persecutorul te la lovi din nou.

Uitându-ne din acest punct de vedere (cel rău vs victimă), există doar o ieșire pentru victima: să devină mai puternică decât agresorul (devenind în cele din urmă un alt agresor) și de multe ori cele două roluri se schimbă (din nefericire de multe ori victimele fac și ele acest lucru asupra altora).

De multe ori, să devină mai puternici decât cei percepuți ca agresori este imposibil. (căci își spun, "Este în destinul meu să sufăr pentru asta - cine poate lupta împotrivă la aceasta?!)

Dezvoltând modelul tipului rău vs victimă, să introducem un nou element, tipul cel bun, SALVATORUL. Modelul nostru se transformă acum într-un triunghi, cu victima având posibilitățile: suferă, devine rău sau devine bun (și în cele din urmă ajută pe alții să lucreze și să treacă peste abuz).

Acest model nu este inventat de noi și se numeste "Low Drama" sau "Triangle of Disempowerment" (Triunghiul lipsei de putere) și oamenii îl joacă (mai mult sau mai puțin) ori de câte ori interacționează cu… totul și toti de fapt.

Practic este ca un cerc prin care trecem aparent cu nici o posibiliate de a scăpa și ieși din el.
Iată aceste roluri, în detaliu:

Victima

"Eu nu sunt OK dar ambii Persecutorul și Salvatorul sunt OK"

Victima încearcă să scape din rolurile ei devenind un Salvator sau un Persecutor, de obicei la un alt nivel (într-un triunghi diferit, cu alți participanți care joacă roluri diferite).

Ei învinovățesc Persecutorii (cel care a abuzat/viața/destinul/partenerul/prietenii/rudele/oricine este în jur și acceptă), și în extremă, tot ceea ce li s-a întâmplat rău din punctul lor de vedere.

Ca exemplu perfect al victimei, căutați în Wikipedia.org definiția pentru Drama Queen.

Ironic, victima este cel mai puternic jucător în acest joc: o victimă cu abilități poate transforma Salvatorul în Persecutor ("Este vina ta că nu mă scoți din această situație"), poate transforma un observator inocent în Persecutor ("Nu pot crede că îmi faci asta mie"), și poate chiar opri complet întregul triunghi, devenind conștient/a de acest triunghi.

Persecutorul "Eu sunt OK, tu nu ești OK, deci am o justificare să te rănesc" Te ajut să înveți lecția.

De obicei cineva care este victima altora și vrea să-și dovedească puterea va deveni un persecutor. La un anumit nivel, nevoia internă de a deveni persecutor este percepută ca o slăbiciune și nevoie de a compensa pentru asta. Din acest punct de vedere, persecutorul este o victimă modificată.

Ca exemplu perfect al persecutorului, fă o alegere căci știi multe; ia doar ce îți face neplăcut animalul tău și vezi ce simți atunci (da, practice și aici low drama). Nu vreau să spun că sunteți o drama queen, nici că nu este ieșire din acest joc, și este bine că vă dați seama că o faceți).

Salvatorul "Sunt OK, victima este OK, persecutorul nu este OK". Chiar dacă are intenții bune, poate avea sindromul de BURN OUT, dacă acțiunile sale sunt făcute doar pentru alții fără să se echilibreze în interior, fără să aibă destulă energie de a da celorlalți. NU POȚI DA CE NU AI TU PREA MULT, ca și apa în pahar care se revarsă. Numai dacă te realimentezi din alte surse poți da fără să te dezechilibrez.

La o primă impresie, nu e nimic greșit cu Salvatorul, el este cel bun, ceva la care să aspiri. Doar că nu e chiar așa. Mai curând sau mai târziu, împărțind o situație în victimă/persecutor/salvator te face parte din joc și aduce probleme în viitor. Salvatorul face totul pentru a intra în mijlocul problemei, nu a da putere victimei.

Poți să te gândești probabil la cei pe care i-ai văzut ieșind într-o situație abuzivă, doar ca să intre în alta.

Spunând victima (de fapt salvând victima) ar însemna să rupeți complet low drama, ajutând victima să devină conștientă de triunghi, și primul pas este să nu joci acest joc oricât de tentant ar parea.

Dacă acest lucru sună „Spun să nu salvați victima”, e adevărat, cu o mică observație: ajutați victima numai dacă ea cere ajutor. Asta înseamnă că e gata de o schimbare și să facă un efort în acest sens. Atunci ajutați-o să se ajute singură și astfel dați-i puterea înapoi în orice situație nu numai în acea particulară împrejurare vedeți-vă de treaba dvs, altfel intrați în acest joc al triunghiului. Dacă victima cere ajutor, puteți să o faceți fără să intrați în triunghi… Poate.

Dacă nu cere ajutorul, voi doar participați în jocul victimei de a obține compasiune și voi vă transformați în salvator care își irosește energia pentru ca celălalt nu e gata de o schimbare și îi place atenția obținută ca victimă. Și astfel veți ajunge să suferiți mai devereme sau mai târziu. Modul în care puteți să nu suferiți, este să vedeți clar că acest lucru nu vă implică, nu are nici o legatură cu voi și orice implicare pe care o puneți este voluntară.

Marea intrebare: CUM IEȘIM din acest cerc aproape fără sfârșit?

CONȘTIENTIZÂND când suntem în aceste roluri, IERTÂND, ACCEPTÂND (îmbrîțișarea în meditație și zicând te iert, iarta-mă, te iubesc, îmi pare rău - poate ajută), LUÂND RESPONSABILIATEA vieții noastre și văzând imaginea de ansamblu. Devenind observatorul prin conștientizare ești deja în afara triunghiului, deasupra lui, înțelegând fiecare unghi în care ai fost înainte. Deci poți să iei decizii mai bune înțelegând toate aspectele problemei. În timp ieșirea în acest rol de observator devine un reflex de a observa când ești în unul din aceste roluri și să fie decizia ta cât să stai acolo.

De exemplu: a face pe bolnavul pentru a căpăta atenție. Corpul dvs. cu adevărat devine bolnav mai des. O dată ce ați înțeles că sunteți dumneavoastră care faceți această alegere și că aveți controlul asupra minții și deci asupra creației vieții voastre, anulând această condiționare, deveniți cu mult mai sănătos.

Simona Ioniță

www.simonaionita.com
simona@simonaionita.com
edencenter.ro@gmail.com