CUM SĂ FII UN „VRĂJITOR”

Un „vrăjitor” cunoaşte legile creaţiei şi cum să lucreze cu ele.

Un „vrăjitor” permite sincronicităţii să se manifeste.

Un „vrăjitor” urmează trei principii de bază:

Primul principiu este cel al totalităţii, plenitudinii. Cu cât sunt mai odihnit, cu cât mintea şi corpul meu sunt mai relaxate, cu atât sunt mai în contact cu mine însumi, mă simt mai liber, sufletul meu e mai uşor, sunt mai complet, întreg. Cu cât sunt mai complet, cu atât pare că se manifestă mai multă sincronicitate. Invers, când sunt dezechilibrat, obosit, stresat, sleit de puteri, copleşit de griji, sau descentrat, sincronicitatea nu apare nici pe departe atât de abundent.

 Nu putem face ca sincronicitatea să se manifeste. Prin natura sa, ea apare „printr-o coincidenţă”. Nu putem controla sau manipula lumea, pentru a crea sincronicităţi – sursa lor nu este din această lume. Dar, putem să încurajăm apariţia lor; ne putem deschide faţă de ele. Asta o facem deschizându-ne faţă de noi înşine, faţă de plenitudinea noastră interioară.

Un „vrăjitor” permite totalităţi din interiorul nostru să fie o prioritate. Un „vrăjitor” rămâne relaxat, centrat, clar.

O a doua caracteristică a sincronicităţi este că are tendinţa să susţină nevoile noastre. Pare că ne aduce exact ceea ce avem nevoie, chiar la momentul potrivit. Este ca şi cum Universul se preocupă de interesul meu cel mai înalt şi aranjează lucrurile astfel încât acesta să se împlinească, în moduri în care nu aş fi visat niciodată. Este, citând un binecunoscut învăţător indian, „ajutorul naturii”. Noi ajutăm natura centrându-ne în noi şi natura ne susţine, dându-ne ocaziile de a ne împlini nevoile. Asta este ceea ce le face atât de magice şi remarcabile – o astfel de coincidenţă.

Pentru a permite ajutorul naturii în viaţa noastră, e nevoie să urmăm al doilea principiu de bază – intuiţia. Asta poate fi dificil, deoarece adesea este greu de ştiut ce este cu adevărat intuiţie şi ce este doar „ceva” ce se ridică din inconştientul nostru. Pentru mine, a-mi urma intuiţia înseamnă a-mi urma simţămintele, nu gândurile.

Să vă dau un bun exemplu. Într-o după-masă, pe când scriam, am simţit brusc „chemarea” să mă duc la o plimbare. Iniţial i-am rezistat, mi-am spus că mai bine muncesc. Apoi, când simţământul a persistat, am ieşit la o plimbare gen hoinăreală. Când hoinăresc nu mă hotărăsc de acasă unde să mă duc, ci, în fiecare loc unde am de ales o direcţie, fac alegerea atunci, pe loc.

Plimbându-mă am observat un afiş cu deschiderea unei expoziţii. A treia oară când am văzut afişul, m-am decis să-l urmez. Am intrat în galerie şi admiram nişte sculpturi când am observat un tip în altă cameră, care lucra la un computer. M-am dus la el şi am văzut că lucra la un server de reţea şi vroia să facă aproape aceleaşi lucruri ca şi mine. Am descoperit multe lucruri comune şi am devenit imediat buni prieteni. Mi-a oferit un loc pentru propriul meu site şi peste câteva săptămâni site-ul meu funcţiona.

Acesta este un exemplu de urmare a intuiţiei. Dacă aş fi continuat să lucrez acasă la ceea ce credeam că trebuie să fac, poate că nu ne-am fi întâlnit niciodată. Multe lucruri s-ar fi desfăşurat diferit şi poate că nu aţi fi citit aceste rânduri acum.

Este ca şi cum coregrafia cosmică a aranjat deja coincidenţele. Ele sunt acolo, aşteptând ca noi să le descoperim. Captăm posibilităţile printr-o antenă mentală subtilă şi le observăm ca o vagă zgândărire a atenţiei noastre – o intuiţie.

Am mai descoperit un principiu. Pot să fiu singur în căsuţa mea din mijlocul pădurii, în pace cu mine însumi, centrat şi întreg, conectat la intuiţia mea, şi totuşi să se petreacă puţine coincidenţe. Aproape întotdeauna, coincidenţele semnificative par să implice şi alţi oameni, într-un fel sau în altul. Este ca şi cum interacţiunea noastră cu ceilalţi îi oferă coregrafiei cosmice, ocazii mai mari să ajungă la noi.

Deşi s-ar putea să nu fim capabili să facem sincronicitatea să se manifeste, putem crea mediul care favorizează apariţia sa. Putem crea un mediu interior de completitudine şi deschidere faţă de intenţie; iar în vieţile noastre exterioare ne putem implica pe deplin în lume, amesteca în viaţa socială. Putem să ieşim şi să ne jucăm orice rol si joc care se potriveşte mai bine cu intuiţia noastră. Îl jucăm cu întregul nostru suflet. Îl jucăm în orice mod care ne aduce bucurie, împlinire, completitudine interioară – la urma urmelor, nu are rost să suferim când îl jucăm.

Acesta este al treilea principiu al „vrăjitoriei” – un principiu care-l numesc „angrenarea în rolul social” - jucarea rolului nostru în lume permiţând coregrafiei cosmice să-şi joace rolul său.

Acestea sunt cele trei principii ale „vrăjitoriei”: totalitatea, intuiţia, angrenarea în rolul social.     

Peter Russell