Iubire și iubire

Am observat că există o mare confuzie în folosirea cuvintelor iubire şi Iubire. Limba pe care o vorbim este săracă în acest punct pentru că nu există două cuvinte diferite pentru două stări complet diferite, una mentală, hormonală, de suprafaţă şi una mult mai profundă ce aparţine Fiinţei.

Despre iubirea mentală, putem spune doar că este o stare indusă de chimismul natural al organismului. Se produce o atracţie pur fizică, de regulă între persoane de sex opus şi uneori acestea se căsătoresc pentru o perioadă de timp sau pe viaţă. Din raţiuni de familie, apariţia copiilor, temeri de genul “ce-o să zică lumea…!?”, statut social, opiniile rudelor mai apropiate sau mai îndepărtate, tot felul de proprietăţi comune, cei doi continuă să locuiască împreună şi după ce atracţia fizică se diminuează sau dispare cu totul. Timpul trece şi fiecare se gândeşte că are o situaţie stabilă şi că dacă la bătrâneţe se mai îmbolnăveşte, are cine să-i dea „măcar un pahar cu apa”. Este un mod de viaţa nociv pe care îl întâlnim frecvent. 

Când vorbim însă despre Iubire, se pare că avem o mare provocare pentru că nu prea ştim ce este. Observăm aşa cum spunea o prietenă, că cei care au dăruit necondiţionat Iubire semenilor, animalelor, plantelor, Firii Înconjurătoare, au avut numai necazuri. Buddha a suferit un atentat, Iisus a fost răstignit, OSHO a fost otrăvit şi a murit la doar cincizeci şi nouă de ani, alţii au trecut prin felurite suferinţe. Şi atunci oamenii se întreabă ce rost are să fii şi să te porţi asemenea unui Om Luminat dacă ai numai necazuri din pricina asta?

Sigur, este foarte frumos ce spun toţi aceşti Maeştri dar “cât de util este pentru siguranţa ta personală şi ce câştig ai până la urmă din asta?” Nu-i mai simplu “să-mi văd de treaba mea că tot nu pot eu să schimb lumea!” “Şi ce este cu Iubirea asta cu majusculă? Dacă ar fi bine ce spun aceşti Maeștri, atunci de ce ei n-au trăit fericire ci suferinţa?”

Nimeni nu poate răspunde la asemenea întrebări până nu-şi îndreaptă privirea către interior, până nu se abandonează Uni-Versului, până nu creează în interior un vid, o vulnerabilitate la Lumina Divină. Ca să poţi face primul pas trebuie să renunţi la ego pentru că ego-ul şi Iubirea nu pot convieţui. Ego-ul este mintea ancorată în materialitate, competiţia cu oricine pentru orice: poziţie în companie, nivel de trai, şcoala la care merge copilul, marca automobilului, vestimentaţia, poziţia soţului sau a soţiei, IQ-ul, număr de excursii externe pe an, cluburile frecventate.

Ego-ul este cel care te face să intri în competiţie cu cel sau cu cea căreia i-ai spus “te iubesc!” şi constaţi că acolo a fost un “i” mic. Dar n-ai timp de amănunte din acestea pentru că ai o bătălie de dat, un război de câștigat... pe cât posibil de câştigat. Bătăliile ego-ului sunt permanente şi chinuitoare pentru Fiinţa de Lumină din Inima Ta. Opreşte-te o clipă şi observă… nu rosti nimic… doar observă... Lasă-i minţii un răgaz să privească fără să lupte, fără să pună etichete, fără să arunce săgeţi otrăvite.. Poţi face asta! Toţi putem. Pentru că am primit acest Dar odată cu prima inspiraţie şi îl putem lua cu noi după ultima expiraţie. Întreaga viaţa este doar o inspiraţie şi o expiraţie. Aşa venim, aşa plecăm. Un hiatus între o inspirație și o expirație. Apoi un alt hiatus între ultima expirație și întâia inspirație a următoarei Vieți.

Observă Universul, totul musteşte de Viaţa. În Natură nu este niciun conflict, niciun ego. Primăvara nu vrea să vină înaintea iernii, nu există nicio competiţie ci doar Armonie. Doar oamenii nu sunt în Armonie cu Întregul. Doar noi vrem să cucerim Natura, nu să trăim în Armonie cu Planeta. Trebuie doar să observi şi Uni-Versul îţi dă într-o clipă cheia Iubirii. Este sinonimă cu Armonia, Înţelepciunea, Devoţiunea, Respectul, Compasiunea, Adevărul. Poţi trăi cu toate acestea?. Poţi fi doar Iubire? Sigur că poţi.  Pentru că ai venit cu acest potenţial de a trăi Iubire, Armonie, Devoţiune, Respect… dar pentru a cunoaşte Iubirea trebui mai întâi să te cunoşti pe tine. Să afli ce eşti. Să atingi Fiinţa de Lumina din Inima Ta.

De ce dăruiesc Maeştri, în mod necondiţionat Iubire, Firii Înconjurătoare? Pentru că odată atins de Lumina Divină nu mai poţi fi altfel. Suferinţele lor sunt văzute de noi astfel, pentru ei sunt Daruri Minunate. Ei ştiu că totul este o sincronicitate perfectă a Creaţiei pentru că s-au contopit cu Fiinţa din Interior. Cu Multi-Versul. Cu Divinul.

Paul Buică