Consumerism

Consumerismul este o stare egotico-nevrotico-comparativo-competiționala cultivată copios de formatorii de necesităţi, de formatorii de opinie, de creatorii de sisteme de valori menită să servească şi să hrănească societatea de consum. Trei dintre efectele orgoliului sunt: nevroza, comparaţia şi competiţia. Orgoliul generează permanent o stare de iritare pentru că determina permanent fenomenul prostesc al comparaţiei. Te compari încontinuu cu colegul de servici, cu vecinul, cu prietenii, cu rudele, cu soţul/soţia, cu asociaţii. Iritat fiind, intri în competiţie cu toată lumea şi reverşi asupra tuturor valuri de gânduri agresive, răutăcioase. Glumele tale nu mai au nimic spiritual ci sunt doar ironii înţepătoare de prost gust. Nici plantele nu cresc în jurul tău, relaţiile cu ceilalţi se ofilesc şi sfârşeşti prin a fi tot mai nervos, depresiv, dezenergizat. Suferinţele fizice nu pot fi departe. Ele se formează şi coboară din structurile superioare către psihic şi corpul fizic.

Te întrebi de ce ţi se întâmplă tocmai ţie asta că doar activezi conform procedurilor cu care ai fost inoculat. Nu te abaţi niciun milimetru. Şi totuşi nu te simţi bine, nu eşti în largul tău şi nu poţi afişa starea reală pe care o trăieşti pentru că îţi va strica imaginea. Îţi pui o mască şi încerci să mergi mai departe. Către unde? Către nicăieri.

Poţi crede că propriul orgoliu te distruge, că intrarea în competiţie cu restul lumii este cauza suferinţelor, că starea permanentă de iritare poate determina modificări structurale şi funcţionale celulelor corpului tău fizic? Poţi să te opreşti o clipă din goană nebună şi să priveşti fără a pune etichete? Poţi părăsi competiţia?

Eşti sublim, eşti sublima, eşti frumos, eşti frumoasă aşa cum eşti Tu. Aşa cum te-ai născut. Nu încerca să-ţi pui o mască sau alta pentru că orice mască este urâtă. Asta este semnificaţia expresiei „să nu-ţi faci chip cioplit”, să nu-ţi pui măşti. Lumea nu are nevoie de idoli, nu trebuie să trăieşti că alţii sau cum îţi spun alţii, cum îţi induc alţii. Nu este necesar să adopţi un „model”, de fapt este ucigător să trăieşti după un model pentru că orice model îţi va fi străin, vei trăi o viaţa forţată, nenaturala. Nu este necesar să cumperi produsele pe care ţi le sugerează direct sau subliminal alţii. Nu este necesar să adopţi stiluri de viaţa promovate de alţii. Numai cei hipnotizați au nevoie de idoli.

Nu este necesar să arăţi ca o păpuşă top model sau ca un super erou. Cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să Fii Tu.

Cei care se numesc formatorii de opinie sunt o jignire la adresa noastră a tuturor. Ei ne spun ce este bun şi bine pentru noi şi ce nu, care politician este bun şi care nu, ce trebuie să mâncăm şi ce nu, care tip de societate ne este bună şi care nu, ce atitudine trebuie să abordăm şi care nu. Lista este fără de sfârşit. Ni se pune practic la îndoială capacitatea de a înţelege un fenomen, un fapt, o informaţie. Dar tocmai faptul că se raportează permanent la dualitatea bine-rău mă face să nu am încredere în niciunul. Până nu transcenzi lumea duala nu deţii niciun Adevăr, doar repeţi ce spun alţii. Formatorii de opinie sunt acele personaje care cred că deţin Adevărul Absolut şi că este cumva datoria lor să ajute vulgul să înţeleagă. De fapt sunt întotdeauna în slujba cuiva. Servesc un interes pentru un pumn de galbeni sau... o carte de credit. La fel stau lucrurile cu cei care creează necesitatea unui produs sau serviciu, unor scale valorice, în mintea celorlalţi.

Paul Buică