Gropi

Dacă într-un un moment necunoscut nouă, pe Pământ ar veni nave spaţiale din care ar coborî Fiinţe diferite de noi sau atât de diferite de noi încât nu le-am recunoaşte ca fiind Fiinţe şi ne-ar invada singurul loc din Univers care ne este acum accesibil şi în care putem vieţui, dacă l-ar modifica atât de mult încât cu greu am mai putea supravieţui ca specie, probabil că am fi indignaţi, disperaţi, îngroziţi. Probabil că nu am supravieţui mult timp nemaifiind specia dominantă.

S-au scris multe cărţi la temă şi când Orson Wells a difuzat la radio o piesă scrisă după Războiul Lumilor al lui H.G. Wells, oamenii au crezut că totul este real şi au rupt-o la fugă haotic, panicaţi, deznădăjduiţi, să-şi salveze pielea. Toată lumea cunoaşte acest episod (îmi vine să-i spun experiment) din istoria noastră recentă. Chiar dacă nu a fost un experiment, s-a văzut foarte bine ce se întâmplă cu o specie atunci când o alta începe şi încearcă să-i ocupe şi să-i distrugă zona de habitat şi să-i ia locul.

Aceiaşi stare de panică, deznădejde, suferinţa, se declanşează când un grup din aceiaşi specie declanşează un război asupra altui grup şi îi ia teritoriul pe care trăieşte, îi impune alte reguli sociale ce îi sunt străine şi nepotrivite, îi tâlhăreşte avuţiile, îi fură inteligența. Sigur că la specia umană grupurile se numesc rase, etnii, dar asta este absolut irelevant dar mult mai dureros pentru că vorbim de conflict în interiorul aceleiaşi specii.

Mai departe, specia umană a declanşat înafară de războiul fraticid din interiorul speciei care durează de mii de ani într-o formă brutală sau cosmetizata şi un război împotriva tuturor celorlalte forme de viaţa de pe planetă. Se numeşte „cucerirea naturii”. Am reuşit în doar câteva zeci de ani de evoluţie tehnologică dinamică, de inconştiență totală şi de lăcomie fără margini, să distrugem habitatul a zeci de mii de specii de plante şi animale, să poluăm Planeta până la punctul în care se va declanşa auto extincţia dacă nu punem stavilă acestei activităţi ucigaşe şi sinucigaşe.

Exemplu: Groapa de gunoi din Pacific formată datorită curenţilor marini are deja mai mult de un milion de kilometri pătraţi. Miliarde de PET-uri aruncate pe plaje şi în râuri ajung fărâmiţate în mijlocul Pacificului, şi otrăvesc apa şi vieţuitoarele Oceanului. Dacă nu vă este foarte clar cât înseamnă un milion de kilometri pătraţi, vă spun că este de circa două ori şi jumătate suprafaţa României.

Pământul aşa cum arăta astăzi este o reflectare a interiorului nostru, a minţii neevoluate, egotice şi implicit conflictuale care generează fenomenul social actual. Noi suntem cauza şi tot noi vom suporta efectele deciziilor noastre stupide de a cuceri Natura. Şi dacă nu vom renunţa la acest mod prostesc de a aborda viaţa, vom ajunge un fel de „şoricel cosmic” de astă dată care cu greu va găsi o nişă de supravieţuire pe propria-i planeta dăruita cu iubire de Creator. 

Sper ca noile generaţii să iasă din hipnoză consumerismului şi să revină la un mod de Viaţa în Armonie cu Natura.

Paul Buică