Clasificări...?

Nu exista nimic superior şi nimic inferior – clasificările, etichetările de acest tip au fost inventate demult, dinainte de venirea speciei umane pe Gaya. Este eroarea pe care o fac societăţile tehnologice. Şi de aici o serie de “neplăceri” care durează de milenii. Este necesară o precizare. Oamenii împart Cunoaşterea în două ramuri: Ştiinţă şi Spiritualitate. Nimic mai greşit pentru că această “rupere” arbitrara şi fără suport logic a născut două direcţii de dezvoltare diametral opuse: societatea tehnologică şi societatea spirituală.

Să ne uităm la civilizaţia umană. Orientul puternic spiritualizat a respins vreme îndelungată cunoaşterea ştiinţifică şi a rămas în sărăcie iar Occidentul s-a dezvoltat preponderent tehnologic şi a ajuns să nege Cunoaşterea Spirituală. Oamenii au beneficiat de descoperirea fenomenelor, cunoaşterea legilor după care se produc şi au inventat aplicaţiile practice ale acestor fenomene din Natură. Evident şi-au uşurat astfel viaţa.

 

Dar nici unii nici alţii nu au dobândit Fericirea pentru că este foarte greu să fii fericit, să evoluezi spiritual, să dăruieşti constant, intens Iubire atunci când totul în jurul tău este suferinţa şi sărăcie. Şi este de asemenea foarte greu să te dedici Spiritului, evoluţiei spirituale, autocunoaşterii când ai totul la un clic distanta şi poţi primi acasă orice îţi doreşti. Cum să nu “vezi” că nu este „OK” cu toate că ai tot ce-ţi trebuie şi totuşi nu te simţi bine? Că relaţia interumană este în cădere liberă? Că violenţa a cuprins Pământul?

Lucrurile au început să se schimbe de câteva zeci de ani şi oamenii au început să înţeleagă că Ştiinţa şi Spiritualitate nu sunt decât faţete ale Cunoaşterii Unice: Ştiinţa diseca iar Spiritualitate unifică. Ştiinţa este Spiritualitate acceptată iar Spiritualitatea este Ştiinţa neacceptată încă. Să respingi ştiinţa sau să respingi Spiritualitate este sinonim cu respingerea Creaţiei, a Existenţei, a Divinului. Chiar dacă unii consideră Internetul o invenţie diabolică, se vede cu ochiul liber că „netul” a unit practic pentru totdeauna Orientul şi Occidentul într-o comunitate științifico-spirituală. În anii următori se va vedea şi mai bine aceasta.

Atlantida ne-a aratat foarte clar ce înseamnă să încapă tehnologia pe mâna unor oameni care nu au primit încă Lumina şi încă nu sunt în starea în care nu pot dărui decât Iubire. Nu trebuie să privim atât de departe în trecut, încă n-am depăşit etapa asta nici noi. Încă exista arme pe Gaya şi încă se fabrică şi se folosesc împotriva semenilor şi nu contează de către cine şi împotriva cui, nu contează pretextul. Trăim încă în starea tendinţei de a ucide. “Să nu ucizi!” rămâne în continuare un deziderat. Orice nu este Iubire este ucidere într-un fel sau altul: competiţia, dominarea, orgoliul, violenta verbală, fizica, nepăsarea. Este şi suicid spiritual în acelaşi timp. Să nu ucizi cu gândul, cu vorba, cu atitudinea, cu arma!

Nu este o poruncă a Divinului pentru că Divinul nu dă ordine. El ne respecta Liberul Arbitru. „Să nu ucizi”este un nivel de Conştiinţă. Primul pe Calea Evoluţiei Spirituale. Abia după ce vom conştientiza acest cel mai de jos nivel şi, „să nu provoci suferinţă, sărăcie, violență, moarte”, va face parte din modul nostru de viaţa, vom începe să înţelegem ce este Creaţia, ce Dar minunat am primit de la Creatorul nostru şi a tot ce există. Pentru că abia atunci din Inimile noastre va izvorî doar Iubire. Acea clipă va fi pentru fiecare dintre noi și pentru Mama Pământ, o Sărbătoare Galactică.

Paul Buică